Si asta in conditiile in care tara asta nu a fost blagoslovita nici cu zacaminte de metale nobile si nici nenobile, nici cu mari de petrol...

In schimb, a fost binecuvantata cu frumusete dar si cu oameni care au facut din materia cenusie cea mai de pret resursa. Dar, fara sa fi gestionat la sange banii publici, cantoanele nu ar fi avut linii de cale ferata electrificate din... 1932, nici tuneluri de zeci de kilometri.

Dar, dincolo de priceperea in a administra banii publici, elvetienii stiu sa atraga noi platitori de taxe pe care, tocmai pentru ca le mentin la un nivel modic au reusit sa le faca la fel de atractive precum peisajele.

Mai mult decat atat, dupa ce au spulberat concurenta externa, gratie unei largi autonomii fata de guvernul central, cantoanele se intrec intre ele in taxe cat mai mici pentru a determina companiile multinationale sa-si relocalizeze sediile centrale sau regionale.

Potrivit Wall Street Journal, taxa corporativa federala este in Elvetia de doar 8,5%, iar impozitul mediu la nivel national este de 21,2%, fata de circa 30%, in Germania, sau 25,5%, in Olanda. In SUA, rata efectiva de taxare a mediului de afaceri este de 40%; in Franta, de 33,3%, iar, in Marea Britanie, de 28%. In cantoanele Elvetiei rata efectiva de impozitare a companiilor variaza de la 24,2%, la 12,7%.

Ce o fi asa de greu de "copiat" exemplul din tara cantoanelor in tara... catunelor?

Alexa Stanescu,