5 argumente contra proiectului propus de ANPC prin care sunt aparati debitorii in valuta

Pana in luna martie 2016, Romania are obigatia sa puna in aplicare Directiva 17/2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidentiale.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor a pus in dezbatere in urma cu o luna de zile un proiect de lege in acest sens, aminteste HotNews.ro, iar reprezentantii bancilor solicita prelungirea cu cel putin 3 luni a dezbaterii publice, pentru a permite elaborarea unui studiu de impact si a gasi solutii in spiritul Directivei la care faceam mai sus referire.

Regasiti mai jos cele cinci argumente impotriva acesui proiect, asa cum au fost redate de sursa amintita mai sus. Precizam, totodata, ca cele cinci argumente pro pot fi consultate aici.


1. Obligarea bancilor ca, in cazul creditelor in valuta, de a acorda, pe langa dreptul de conversie a creditului intr-o alta valuta, si dreptul consumatorului la o reducere a costurilor de creditare cu cel putin 10% (art. 30 coroborat cu art. 34 din Proiect). Directiva nu reglementeaza o astfel de masura si de ce 10% si nu 20% sau 2%? Care sunt calculele care au stat la baza acestei ropuneri punctuale? Cum s-a ajuns de fapt la acest nivel? Poate ca aici trebuie putin re-gandit proiectul.


2. Stabilirea ratei de conversie la cursul de schimb anuntat de BNR (art. 33 din Proiect). Cursul pe care BNR il calculeaza zilnic in jurul pranzului este un curs mediu, artificial, orientativ fiecare banca facand tranzactii valutare la valori diferite ale euro/dolar/franc. Directiva 17/2014 prevede foarte clar ca este vorba de rata de schimb a pietei, nu cea de referinta anuntata de bancile centrale, tocmai pentru ca nu se poate face raportarea decat la o rata reala de tranzactionare. Nu e mare lucru de inclus acest amendament in proiectul supus dezbaterii.


3. Aplicabilitatea legii pentru contractele in curs de derulare la data intrarii in vigoare a Legii (Art. 35 alin.2 din Proiect). Directiva aici e foarte clara:"Statele membre pot sa reglementeze mai in detaliu imprumuturile in moneda straina, cu conditia ca o astfel de reglementare sa nu fie aplicata cu efect retroactiv." (art.23 alin 5 din Directiva). Poate autorii proiectului vor fi mai atenti la formularea in cauza.


4. Limitarea pretului contractului de credit prin limitarea nivelul dobanzii curente la 15%, pentru orice tip de credit (art.44 alin.2 din Proiect).Din nou, de ce 15% si nu 8% sau 20%? Care e scenariul de baza care a dus la 15%? Poate autorii proiectului vor depune si o anexa cu calculele care au stat la baza tentativei de transpunere a Directivei.


5. Limitarea perioadei de declarare a scadentei anticipate si de initierea a procedurii de executare silita (art.46 alin.9 din Proiect). "Perioada dintre declararea scadentei anticipate si executarea silita este intre cel putin 3 luni si cel mult 6 luni", zice Proiectul. A obliga bancile sa initieze procedura de executare silita dupa 3 luni de restanta nu este intotdeauna o actiune in favoarea consumatorului. Viata arata ca o simpla cerere de esalonare datorata imposibilitatii de achitare a ratelor se rezolva uneori si in 6 luni de la depunerea ei. Exista riscul ca o eventual negociere a partilor pentru o restructurare/refinantare sa nu se incadreze in termenul maxim prevazut de proiect. In aceste conditii, pentru a se putea incadra in cele 6 luni, creditorul va declansa procedura de executare silita si nu va mai negocia cu imprumutatul o eventuala reesalonare. Gasirea unor solutii – proces care nu se poate incadra intotdeauna in termenul de 3 sau 6 luni - depinde si de modul in care coopereaza clientul. Poate autorii proiectului vor fi mai atenti la termenele in cauza.