Ajustare TVA in cazul taxei deduse.

Intrebare:

La o societate comerciala, inregistrata in scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, s-a constatat cu ocazia inventarierii anuale a bunurilor lipsa unui mijloc fix, care nu a fost imputat, nefiind suficiente dovezi pentru stabilirea vinovatiei unei persoane sau mai multor persoane.

Pentru acest mijloc fix societatea a dedus taxa pe valoarea adaugata. In acest caz trebuie sa ajusteze taxa dedusa?

Conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, sunt asimilate livrarilor de bunuri efectuate cu plata bunurile constatate lipsa din gestiune, cu exceptia urmatoarelor:

Ghidul practic al contabilitatii in 2024 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vezi AICI detalii

Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor

Vezi AICI detalii

Cartea Verde a Contabilitatii

Vezi AICI detalii

a) activelor corporale fixe de natura bunurilor de capital casate, si pentru care se aplica prevederile art. 149 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal daca au fost achizitionate sau, dupa caz, transformate, modernizate, fabricate dupa data aderarii in cazul in care s-efectuat deducerea taxei aferente.

Aceasta ajustare nu se efectueaza daca suma care ar rezulta ca urmare a ajustarii este mai mica de 1.000 lei.

De exemplu, mijlocul fix lipsa la data inceierii inventarierii anuale daca ar fi fost achizitionat in cursul anului 2007 si ar fi fost casat in decembrie 2009, perioada de ajustare conform art. 149 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal fiind de 5 ani, casarea nu se considera livrare de bunuri in sensul art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, dar se efectueaza ajustarea taxei aferente achizitiei sau fabricarii acestuia in favoarea bugetului de stat.

Valoarea taxei rezultate in urma ajustarii este de trei cincimi din taxa dedusa initial (taxa aferenta perioadei ramase din perioada de ajustare, incluzand anul in care apare obligatia ajustarii) si se trece in decontul perioadei fiscale in care s-a efectuat casarea, respectiv in decontul lunii decembrie 2009, cu semnul minus la randul ?Ajustari conform pro-rata/Ajustari pentru bunuri de capital. Conform art. 149 alin. (6) din Codul fiscal, persoana impozabila trebuie sa pastreze o situatie a bunurilor de capital care fac obiectul ajustarii taxei deductibile, care sa permita controlul taxei deductibile si al ajustarilor efectuate.

Aceasta situatie trebuie pastrata pe o perioada care incepe in momentul la care taxa aferenta achizitiei bunului de capital devine exigibila si se incheie la 5 ani dupa expirarea perioadei in care se poate solicita ajustarea deducerii. Orice alte inregistrari, documente si jurnale privind bunurile de capital trebuie pastrate pentru aceeasi perioada;

b) bunurile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a unor cauze de forta majora, precum si bunurile pierdute ori furate, dovedite legal.

Prin cauze de forta majora se intelege:

1. incendiu, dovedit prin documente de asigurare si/sau alte rapoarte oficiale;
2. razboi, razboi civil, acte de terorism;
3. orice alte evenimente pentru care se poate invoca forta majora.

Prin bunuri pierdute se intelege bunurile disparute in urma unor calamitati naturale, cum ar fi inundatiile, alunecarile de teren, sau a unor cauze de forta majora.

Prin bunuri furate se intelege bunurile lipsa din gestiune, neimputabile, pentru care persoana impozabila poate prezenta dovada constatarii furtului de catre organele de politie, care este acceptata la despagubire de societatile de asigurari.

c) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum si activele corporale fixe casate, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele 3 conditii:

1. bunurile nu sunt imputabile;
2. degradarea calitativa a bunurilor se datoreaza unor cauze obiective dovedite cu documente. Sunt incluse in aceasta categorie si produsele accizabile pentru care autoritatea competenta a emis decizie de aprobare a distrugerii in cadrul antrepozitului fiscal;
3. se face dovada ca s-au distrus bunurile si nu mai intra in circuitul economic;

d) perisabilitatile, in limitele prevazute prin lege.

Bunurile de la b) ? d) care nu sunt considerate livrari de bunuri cu plata si nici nu se efectueaza ajustarea dreptului de deducere conform prevederilor art. 148 si 149 din Codul fiscal.

In concluzie in situatia din exemplul nostru in care mijlocul fix (nu este casat), fiind constatat lipsa la data inventarierii efectuate obligatoriu in fiecare an conform Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, si care nu a fost asigurat la o societate de asigurari in caz de furt, nu a fost distrus ca urmare a unor calamitati naturale sau a unor cauze de forta majora, nu a disparut in urma unor calamitati naturale, cum ar fi inundatiile, alunecarile de teren, sau a unor cauze de forta majora, lipsa acestuia este considerata livrare catre sine sau operatiune asimilata unei livrari de bunuri efectuate cu plata conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, pentru care se colecteaza taxa pe valoarea adaugata corespunzator bazei de impozitare stabilite conform art. 137 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.

La pct. 18 alin. (4) din normele metodologice, se precizeaza ca in sensul art. 137 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru active corporale fixe care constituie livrare de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, altele decat bunurile imobile, este constituita din valoarea ramasa la care aceste bunuri sunt inregistrate in contabilitate, calculata in functie de amortizarea contabila, dar nu mai putin decat valoarea la care bunurile au fost imputate, in cazul bunurilor constatate lipsa din gestiune.

Daca activele corporale fixe sunt complet amortizate, baza de impozitare este zero sau, dupa caz, valoarea imputata, in cazul lipsurilor imputabile.

Avand in vedere aceasta precizare de la pct. 18 alin. (4) din normele metodologice, taxa colectata ar fi zero daca mijlocul fix din exemplul nostru constatat lipsa si neimputabil, ar fi complet amortizat.