Armonizarea fiscalitatii directe
lect. dr. Narcis Eduard Mitu
lect. dr. Raluca Dracea
Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor ? Craiova
Apartenenta la piata unica europeana implica, fara discutie, si practici de armonizare in mai multe domenii de interes general, printre care se numara si cel fiscal. In general, armonizarea fiscala este indusa de necesitatea ca sistemele fiscale nationale sa nu aduca atingere celor patru libertati inscrise in Tratatul privind constituirea Comunitatii Europene: libera circulatie a marfurilor; libera circulatie a serviciilor; libera circulatie a persoanelor si libera circulatie a capitalurilor.
In randul specialistilor, atunci cand se pune problema armonizarii in domeniul fiscal, cel mai adesea se vorbeste despre impozitele indirecte. Sunt insa cateva lucruri de spus si in domeniul impozitelor directe. Daca fiscalitatea indirecta distorsioneaza de multe ori libera circulatie a marfurilor si libera prestatie a serviciilor, necesitand un grad inalt de armonizare, nu acelasi lucru se intampla cu fiscalitatea directa.
In cea mai mare masura nu este nevoie sa se armonizeze impozitarea directa, aceasta fiind aplicabila strict in interiorul fiecarui stat membru al Uniunii Europene. Prin urmare, marea majoritate a prevederilor referitoare la impozitarea directa este lasata in intregime la latitudinea fiecarui stat, ele fiind un atribut al suveranitatii acestora.
Aquisul comunitar in domeniul fiscalitatii directe vizeaza in principal impozitul pe profit (pe societati) si impozitul asupra capitalului, mai putin impozitul asupra veniturilor persoanelor fizice.1
Ce s-a realizat in domeniul armonizarii fiscalitatii directe
La nivelul Uniunii Europene, in ceea ce priveste armonizarea impozitelor directe, s-au urmarit urmatoarele:
-
crearea unui sistem comun de impozitare aplicabil fuziunilor, scindarilor, cesionarilor de active si schimburilor de actiuni intre societatile apartinand diferitelor state membre ale UE;
-
crearea unui sistem comun de impozitare a profiturilor intre filiale si societatea-mama;
-
crearea unui sistem comun de impozitare aplicabil platii de dobanzi si dividende intre persoanele afiliate. - NOUTATI din Codul Fiscal
- NOUTATI din Codul Fiscal
Validat de expertul
Portal Codul Fiscal
Achizitii servicii din SUA Cum se incadreaza din punct de vedere al TVA o factura pentru prestari servicii IT si AI emisa de o societate cu sediul in SUA, fara cod de TVA valabil in UE, catre o firma din RO...citeste mai mult - NOUTATI din Codul Fiscal
- NOUTATI din Codul Fiscal
- NOUTATI din Codul Fiscal
Prima directiva din domeniul impozitarii directe a fost ?Directiva nr. 90/434/CEE privind un sistem comun de impozitare aplicabil fuziunilor, divizarilor, cesionarii de active si schimburilor de actiuni intre companii apartinand diferitelor state membre ale UE?, cunoscuta sub numele de ?Directiva privind fuziunile? (eng. ?Mergers Directive?).
In preambulul Directivei se justifica necesitatea adoptarii prin dorinta asigurarii unei impuneri echitabile a operatiunilor de fuziune, divizare, cesionare de active si transfer de actiuni, fie ca aceste operatiuni au loc in cadrul unui singur stat membru, fie ca au loc intre doua state membre.
Conform prevederii amintite, o fuziune sau o divizare nu va determina impozitarea aportului de capital, calculat ca diferenta intre valoarea reala a elementelor de activ si pasiv si valoarea lor fiscala2.
In Romania, prevederile privind fuziunile au fost implementate prin intermediul Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 27 ?Reorganizari, lichidari si alte transferuri de active si titluri de participare?.
A doua directiva in domeniul impozitarii directe a fost ?Directiva 90/435/CEE privind un sistem comun de impozitare aplicabil societatilor-mama3 si filialelor?. Cunoscuta sub numele de ?Directiva privind filialele?, aceasta a suferit o singura modificare, in anul 2003. Directiva se aplica in fiecare stat membru in cazul repartizarii profiturilor primite de societatile din statul respectiv, provenite de la filialele lor din alte state membre, precum si repartizarii profiturilor de catre societatile din statul respectiv catre societati din alte state membre, ale caror filiale sunt.
Aceasta directiva nu impiedica aplicarea dispozitiilor interne sau a celor bazate pe acorduri necesare pentru prevenirea fraudei sau abuzului, scopul fiind de a elimina complet dubla impunere in cazul distribuirii profiturilor de la o filiala catre societatea-mama.
Astfel, atunci cand o filiala distribuie profituri catre societatea-mama, altfel decat cu ocazia lichidarii acesteia, statul in care fiinteaza societatea-mama fie nu impoziteaza aceste profituri, fie le impoziteaza autorizand in acelasi timp societatea-mama sa deduca din impozitul datorat acea fractiune a impozitului pe societate platit de filiala.
De asemenea, profiturile distribuite de filiale societatii-mama sunt scutite de impozite cu retinere la sursa4, iar statul de care apartine societatea-mama nu poate sa perceapa impozite cu retinere la sursa pentru profiturile primite de la filiala.
La data de 3 iunie 2003 s-a adoptat o noua directiva in domeniul impozitarii directe, respectiv Directiva 2003/49/ CE privind un sistem comun de impozitare aplicabil platii de dobanzi si dividende intre societati afiliate apartinand unor state membre diferite.
Scopul este acela de a asigura ca dobanzile si redeventele platite intre societati afiliate sunt impozitate o singura data intr-un stat membru, ideea de baza fiind eliminarea impozitarii la sursa a platilor de dobanzi si redevente efectuate intre societatile afiliate.
Prin urmare, platile de dobanzi si redevente trebuie scutite de impozitele impuse in statul-sursa,5 cu conditia ca beneficiarul acestora sa fie o societate din alt stat membru sau un sediu permanent al unei societati situat in alt stat membru. Aceste prevederi se aplica numai in cazul in care platile au loc intre doua societati afiliate. De asemenea, se permite statelor membre dreptul de a nu aplica prevederile acestei directive, in cazul in care conditia privind statutul de societati afiliate nu se mentine pe o perioada neintrerupta de cel putin doi ani.
Pentru acordarea scutirii, statul-sursa poate pretinde dovedirea indeplinirii conditiilor privind statutul de societati afiliate printr-un certificat de atestare. In cel mult trei luni de la prezentarea certificatului de atestare, statul-sursa trebuie sa decida in legatura cu acordarea scutirii care poate viza o perioada de cel putin un an, dar nu mai mult de trei ani pe baza aceluiasi certificat de atestare.
In cazul in care compania care plateste dobanda sau redeventa a retinut impozitul de care era scutita la sursa, poate cere rambursarea acestuia intr-o perioada de maximum doi ani de la data platii dobanzii sau redeventei. Statulsursa este obligat sa ii ramburseze acest impozit in termen de un an de la data depunerii cererii. Daca statul nu ramburseaza acest impozit in termen de un an, societatea care l-a platit are dreptul de a calcula si de a pretinde dobanda pentru suma neprimita, dobanda calculata la nivelul ratei de dobanda aplicabila in situatii similare, conform legislatiei nationale.
Romania este autorizata sa nu aplice dispozitiile articolului 1 din Directiva 2003/49/CE pana la 31 decembrie 2010.
Pe durata acestei perioade de tranzitie, cota impozitului pe platile de dobanda sau redevente efectuate catre o societate asociata din alt stat membru sau catre un sediu permanent situat in alt stat membru al unei societati asociate dintr-un stat membru nu trebuie sa depaseasca 10%.
Ce se doreste a se realiza in domeniul fiscalitatii directe
Un recent studiu realizat de KPMG International7 arata ca o mare parte a firmelor din Uniunea Europeana doresc o formula unica pentru calculul impozitului pe profit. La acest studiu au participat directori financiari, directori si manageri din domeniul fiscal din peste 400 de companii, incluzand cateva dintre cele mai mari firme din toate cele 27 de state membre UE si din Elvetia.
Se pune astfel in evidenta faptul ca un numar important de specialisti in materie de impozite si taxe sustin propunerea Comisiei Europene pentru o formula unica de calcul al bazei impozabile a profitului aplicata la nivel european.
Sprijinirea ideii de armonizare a taxelor la nivel european, dupa sector industrial (procent)
Sursa: KPMG International
Sistemul propus de Comisie, cunoscut sub denumirea de Baza Unica Consolidata a Impozitului pe Profit (Common Consolidated Corporate Tax Base ? CCCTB) urmeaza a se aplica in paralel cu metodele de calcul existente in fiecare stat membru, companiile putand alege sa adopte sistemul paneuropean sau sa aplice in continuare regulile nationale. Comisia spera ca noul sistem sa fie pus la punct pana in 2010, insa marea majoritate a participantilor la sondajul de opinie vad ca data de punere in aplicare anul 2015.
Companiile care vor folosi formula unica valabila in Europa vor calcula totalul profiturilor obtinute de pe intreg teritoriul Uniunii Europene si apoi le vor realoca tarilor in care companiile au activitate economica pentru a fi impozitate cu cota de impozit pe profit aplicabila in tarile respective (Home State Taxation ? HST).
O asemenea modificare ar facilita administrarea platii impozitului pe profit datorat de catre companiile care opereaza in UE, deoarece baza de impozitare ar fi calculata folosindu-se o metoda unica, si nu separat, cum este calculata in prezent pentru fiecare tara.
Ideea se bucura de sprijinul profesionistilor fiscali din Romania, dintre care 90% au sustinut propunerea Comisiei Europene, comparativ cu 78% din totalul profesionistilor din UE. Respondentii din Republica Ceha, Danemarca si Spania
In Italia, 96% au fost in favoarea propunerii, in timp ce in Grecia, Luxemburg, Polonia, Slovenia si Suedia s-a inregistrat o sustinere de 90%. Propunerea a fost sustinuta de 84% din respondenti in Germania si de 80% in Austria, Finlanda, Ungaria si Portugalia. Printre cele mai sceptice tari s-a aflat Marea Britanie, cu un sprijin de numai 62% pentru planurile Comisiei, in timp ce in Irlanda si Slovacia 50% din respondenti s-au opus.
Demn de retinut este faptul ca propunerea Comisiei Europene nu sustine introducerea unei cote unice de impozit pe profit la nivelul Uniunii Europene, insa 69% din respondenti au spus ca, in plus fata de o baza unica de impozit pe profit, ar dori sa aiba si o cota unica de impozit pe profit pentru intreaga Europa. Doar in Anglia, Cipru, Irlanda, Polonia si Elvetia majoritatea respondentilor au fost impotriva unei cote unice de impozit pe profit. In Danemarca, raspunsurile pro si contra s-au distribuit in mod egal, dar in toate celelalte tari s-a inregistrat o sustinere puternica a acestei idei.
Se poate trage concluzia ca, totusi, introducerea unei cote unice de impozit pe profit la nivelul UE ar fi un eveniment controversat si probabil ar intampina o opozitie serioasa din partea publicului larg din multe state membre UE. Ar fi, de asemenea, foarte dificil de implementat din punct de vedere politic.
O cota unica de impozit pe profit la nivelul UE ar avea de asemenea implicatii negative pentru multe dintre noile state membre UE, printre care si Romania, care au o fiscalitate mai relaxata la nivelul societatilor comerciale (16% ? in Romania), acest lucru fiind tocmai elementul de atractie pentru investitiile straine.
Armonizarea cu alte state membre UE ar insemna cresterea semnificativa a cotei de impozitare si posibil revenirea la un sistem progresiv, ceea ce ar genera o opozitie puternica din partea guvernului si a investitorilor. Prin urmare, introducerea unei cote unice de impozit pe profit la nivelul UE, cel putin in actuala conjunctura, nu poate fi viabila.
Totusi, propunerea Comisiei UE pentru o baza unica de profit impozabil la nivelul intregii UE, lasand in continuare guvernelor nationale libertatea de a-si stabili propria cota de impozit pe profit, este pragmatica si rezonabila. Acest lucru ar simplifica impozitarea profiturilor companiilor care desfasoara activitati pe teritoriul UE, fara a afecta concurenta sau a restrictiona libertatea guvernelor nationale de a-si stabili cote de impozit pe care acestea le considera corespunzatoare.
Note:
1 Tulai C., Serbu S. ? Fiscalitate comparata si armonizari fiscale, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2005, pg. 173
2 Prin valoare fiscala se intelege valoarea pe baza careia ar fi fost calculat profitul sau pierderea pentru stabilirea impozitului pe venit, a profiturilor sau aporturilor de capital ale societatii cedente, daca aceste
active si pasive ar fi fost vandute in momentul fuziunii sau scindarii, dar independent de aceasta au fost cei mai entuziasti, 100% din ei sprijinind initiativa.
3 Statutul de societate-mama este atribuit oricarei societati dintr-un stat membru care detine minimum 20% din capitalul unei alte societati dintr-un alt stat membru
4 Este vorba de alte impozite decat impozitul pe profit; respectiv de impozite cu retinere la sursa, cum sunt impozitele pe dividende
5 Statul-sursa reprezinta statul in care se afla societatea care face platile
Acest articol este preluat din Revista Romana de Fiscalitate. Avand peste 3.700 de abonati platitori, Revista Romana de Fiscalitate este un punct de referinta pentru toti cei interesati de domeniul fiscal. Daca sunteti interesat de articole de specialitate bine documentate, semnate de "nume grele" din lumea fiscalitatii descarcati gratuit numarul din decembrie al Revistei Romane de Fiscalitate.
Drepturile de proprietate intelectuala asupra continutului acestui articol apartin Editurii Rentrop & Straton. Articolul poate fi preluat in limita a 500 de caractere, cu conditia sa fie insotit de textul: "Sursa: Portalul fiscalitatea.ro" si link catre www.fiscalitatea.ro . In caz contrar, vom actiona conform legilor privind protectia drepturilor de proprietate intelectuala.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
