Caz Practic: Organul de control fiscal si nerespectarea rolul activ

01-Feb-2011

6644

Rolul activ al organului de control e un imperativ jalonat astfel de Codul de procedura fiscala:

Organul fiscal instiinteaza contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce ii revin in desfasurarea procedurii potrivit legii fiscale.
Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. In analiza efectuata organul fiscal va identifica si va avea in vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.
Organul fiscal are obligatia sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul.
Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.

Manual de politici contabile - Stick USB

Vezi AICI detalii

Cartea verde a contabilitatii 2023 varianta tiparita

Vezi AICI detalii

Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2023

Vezi AICI detalii
Organul fiscal indruma contribuabilul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Indrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.

Nerespectarea rolului activ al organului fiscal conduce la consecinte patrimoniale, asa cum se vede din cazul de mai jos.

Colegiul Reformat din Debretin detinea in proprietate imobile din inchirierea carora obtine venituri si este platitor de impozit pe veniturile realizate din chirii.

In perioada 1995 - 1996 si 1997 -1998 reclamantul a platit in termen impozitele in contul bugetului local ca impozit inchirieri si nu ca impozit pe profit care ar fi trebuit depus la bugetul statului.

Prin procesul verbal din 1 februarie 2000, Administratia Financiara a municipiului Cluj-Napoca a retinut in sarcina reclamantului obligatia de plata a sumei de 248.164.930 lei, reprezentand majorari de intarziere, pentru faptul ca suma de 37.202.944 lei nu a fost virata la bugetul statului, ca impozit pe profit.

Curtea de Apel Cluj - Sectia contencios administrativ, prin sentinta civila nr. 266/11.07.2001, a admis actiunea formulata de reclamant si, pe cale de consecinta, a desfiintat dispozitia nr. 126/2000 emisa de DGFPCFS Cluj, precum si actele administrative anterioare, cu privire la plata sumei de 248.164.930 lei, reprezentand majorari de intarziere si a exonerat reclamantul de plata acestei sume.

Ajuns la instanta suprema, aceasta a dat castig de cauza contribuabilului, aratand:

?Din actele dosarului, inclusiv din dispozitia nr. 126/2000, rezulta ca, intr-adevar, reclamantul a depus, in fiecare an, la Administratia Financiara a municipiului Cluj-Napoca, adrese prin care a instiintat aceasta unitate cu privire la veniturile pe care le obtine din inchiriere si, totodata, a achitat la timp impozitul datorat.

Dar, desi reclamantul si-a declinat calitatea si sursa de venit, Administratia Financiara a municipiului Cluj-Napoca a stabilit obligatia de plata a reclamantului, cu titlu de impozit pe venit, la bugetul local, unde s-au depus sumele incasate la timp, in loc de impozit pe profit, care se vireaza la bugetul de stat.

Or, potrivit prevederilor legale privind impozitul pe profit, stabilirea impozitului pe profit se face de organul fiscal, chiar si in cazul in care contribuabilul nu a completat declaratia de impunere sau nu a furnizat informatiile necesare pentru a determina obligatia fiscala.

Asadar, Administratia Financiara a municipiului Cluj-Napoca, care detinea toate datele privind calitatea reclamantului si sursa de venit, avea obligatia sa stabileasca, in cauza, impozitul pe profit, nu impozitul pe venit, asa cum gresit a facut? .

Organele fiscale care participa la desfasurarea unei anumite proceduri fiscale trebuie sa manifeste rol activ in sensul de a instiinta contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce ii revin in procedura aflata in derulare .

Pe de alta parte, obligatia cea mai importanta din perspectiva contribuabilului si care are gradul de generalitate cel mai ridicat este aceea de indrumare in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. In temeiul acestei obligatii, organele fiscale vor trebui sa indice contribuabilului, la cererea acestuia sau chiar din oficiu, modul de aplicare a legii la un caz concret. Desigur insa ca NU poate fi vorba de prestarea unor servicii de consultanta fiscala de catre autoritatile publice implicate, deoarece aceasta ar excede sfera lor de competenta .

Nu. E vorba pur si simplu de respectarea legii (in acest caz a Codului de procedura fiscala), care cere rol activ in relatia cu contribuabilul.

Fata de coordonatele de mai sus, am aratat ca nerespectarea acestui principiu este cenzurata de instanta.

Nu e rau sa amintim organului de control ca stim...

Horatiu Sasu,
Jurist si economist
Consultant in afaceri