Cazare persoane fizice aflate in delegatie. Ce obligatii apar privind facturile si bonurile aferente?

Avem in randurile urmatoare o analiza care face referire la obligatiile privind chitantele si facturile aferente cazarii persoanelor aflate in delegatie. 

Astfel, o societate cu obiect de activitate cazare de scurta durata detine in baza unui contract de comodat o vila pentru cazare. Sediul social al societatii se afla in vila respectiva. Societatea desfasura activitate la sediu si detine o casa de marcat pe care o foloseste pentru incasarile de la persoanele fizice ce se cazeaza in unitate. Pentru delegatii persoanelor juridice care se cazeaza acolo societatea emite factura si chitanta. (pe societate). 

Stabilim daca emitand chitante si facturi pentru societati comerciale se poate intra in contradictie cu Ordonanta 28/1999, art. 1 pct 9 sau alt articol, precum si care este baza legala privind amenzile aferente. 

Iata raspunsul specialistului:

Potrivit art. 1 alin. 1 si 2 ale OUG 28/1999 obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate electronice fiscale si, pe cale de consecinta, de a emite bonuri fiscale cu aceste aparate si de a le inmana clientilor intervine in cazul in care se incaseaza, integral sau partial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amanuntul, precum si a prestarilor de servicii efectuate direct catre populatie. Dupa cum se observa exista mai multe elemente ce trebuie luate in considerare atunci cand se pune problema obligativitatii eliberarii bonurilor fiscale: emitentul sa fie operator economic (societatea comerciala, persoana fizica autorizata etc.), sa fie vorba de livrari de bunuri efectuate cu amanuntul ori prestari de servicii efectuate direct catre populatie, iar incasarea sa se faca, integral sau partial, in numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar.

Totodata, conform art. 4 din Normele metodologice date in aplicarea OUG 28/1999, aprobate prin HG 479/2003, republicata in sensul acestei ordonante prin livrari de bunuri cu amanuntul si prestari de servicii direct catre populatie se intelege acele activitati desfasurate cu caracter permanent. Nu intra in aceasta categorie eventualele livrari de bunuri si prestari de servicii direct catre persoane fizice efectuate intamplator de catre agentii economici, altii decat comerciantii cu amanuntul.

Ca atare, din cele prezentate reiese ca obligativitatea eliberarii bonurilor fiscale intervine doar pentru prestarile de servicii efectuate direct catre populatie, in intelesul firesc de persoane fizice, nu si in cazul prestarilor de servicii catre persoane juridice (chiar daca este vorba de cazarea unor persoane fizice aflate in delegatie, beneficiarul cazarii este persoana juridica trimitatoare pe numele careia se emit factura si chitanta).

Este adevarat ca art. 1 alin. 9 din OUG 28/1999 prevede ca este interzis operatorilor economici care, potrivit legii, au obligatia de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale si de a emite bonuri fiscale cu acestea, sa inmaneze clientilor documente care atesta plata contravalorii bunurilor achizitionate sau serviciilor prestate, altele decat bonurile fiscale. In baza acestei prevederi, in practica, unele organe fiscale obisnuiesc sa interpreteze legislatia intr-un mod restrictiv si in defavoarea contribuabililor, chiar daca aceasta nu este in spiritul si chiar litera legii (in cazul prezentat, interpretarea ar fi ca societatea ar trebui sa emita bon fiscal si nu chitanta si in cazul persoanelor juridice, pe considerentul ca este oricum obligata la utilizarea casei de marcat in cazul persoanelor fizice cazate in nume propriu).

Din acest motiv, pentru a evita situatia neplacuta de a primi sanctiuni (amenzi) pentru neemiterea bonurilor fiscale si care sa fie ulterior contestate in instanta, este recomandabil ca societatea sa emita bonuri fiscale si pentru cazarea delegatilor persoanelor juridice (in loc de chitanta) si sa emita si factura, la solicitarea acestora conform art. 319 alin. 10 lit. a din Codul fiscal. Totodata, cu o minima modificare in softul casei de marcat, se poate introduce un camp cu codul unic de inregistrare fiscala/codul fiscal al persoanei juridice beneficiare, caz in care bonul fiscal va indeplini si rolul de factura simplificata conform art. 319 alin. 12 din Codul fiscal si pct. 69 alin. 3 din Normele metodologice date in aplicarea art. 299 din Codul fiscal, fara ca societatea sa mai fie obligata sa emita si factura.

 

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Constanta Popa - Economist