Comisioane de factoring. Impozitul pe veniturile nerezidentilor. Cum procedam pentru evitarea dublei impuneri si cum tratam comisioanele?

08-Mar-2016

800

In randurile urmatoare, avem ca exemplu pentru analiza noastra o societate din Romania care are incheiat un contract cu o societate de factoring din Polonia prin care cesioneaza creantele clientilor. Pentru aceasta finatare societatea romana plateste o dobanda asupra creantelor incasate anticipat, un comision pentru serviciile restate si alte servicii factoring-trimitere instiintari catre clienti referitoare la cesiune creante. Nerezidentul a prezentat certificatul de rezidenta fiscal si in tratatele de evitare a dublei impuneri se mentioneaza ca impozitul pentru acest venit este 0% atata timp cat legislatia poloneza nu prevede impozit retinut la sursa la comisioane.

Vom stabili daca aceste plati catre societatea nerezidenta de factoring sunt supuse impozitului cu retinere la sursa, precum si daca acest comision este considerat comision conform Codului fiscal
sau o prestare de servicii.

La modul general, comisionarea, finantarea, marketingul, publicitatea etc. sunt considerate toate prestari de servicii, in antiteza cu livrarile/achizitiile de bunuri.

Din punct de vedere al impozitului pe veniturile nerezidentilor, conform art. 223 alin. 1 lit. f, i si lit. k din Codul fiscal sunt impozabile in Romania, prin retinere la sursa, veniturile obtinute de nerezidenti din comisioane, din prestarea de servicii de management sau de consultanta din orice domeniu si din servicii prestate in Romania, exclusiv transportul international si prestarile de servicii accesorii acestui transport.

Deoarece societatea de factoring nerezidenta a prezentat certificatul de rezidenta fiscala eliberat de autoritatile poloneze se vor aplica cu prioritate prevederile Conventiei de evitare a dublei impuneri dintre Romania si Polonia, dupa cum se prevede la art. 1 alin. 3 si art. 230 alin. 1 si 2 din Codul fiscal.

Astfel, conform art. 13 paragraf 3 din Conventie, termenul comisioane folosit in acest articol inseamna platile facute catre un broker, agent comisionar general sau oricarei alte persoane asimilate unui broker sau agent de catre legislatia fiscala a statului contractant din care provine o astfel de plata (adica a Romaniei). La art. 7 pct. 9 din Codul fiscal se prevede ca prin comision se intelege orice plata in bani sau in natura efectuata catre un broker, un agent comisionar general sau catre orice persoana asimilata unui broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere efectuate in legatura cu o operatiune economica.

Dupa cum se observa, termenul de “comision" este utilizat in legatura cu serviciile de intermediere a unor operatiuni economice (nu conteaza domeniul – imobiliar, asigurari, comert etc.), avand ca finalitate incheierea de contracte/acte juridice/operatiuni, indiferent de modalitatea prin care realizeaza (contract de mandat, de comision, de agentie, de intermediere). In cazul factoringului, dobanda este costul aferent finantarii, iar comisionul este costul aferent serviciilor conexe prestate de factor, cum ar fi administrarea si colectarea creantelor, instiintarea debitorilor etc., fara ca aceste servicii sa imbrace forma unor servicii de promovare, intermediere si realizare de operatiuni comerciale remunerate cu plati sub forma de comisioane ce intra sub incidenta art. 13 din Conventie.

Chiar si in aceasta situatie devin aplicabile prevederile art. 23 din conventie conform carora elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant (Polonia) care nu sunt tratate la articolele precedente ale conventiei vor fi impozabile numai in acel stat contractant (Polonia). Ca atare, societatea platitoare de venituri din Romania nu trebuie sa faca nicio retinere in baza certificatului de rezidenta fiscala prezentat de societatea de factoring beneficiara, fiind mai putin relevanta calificarea naturii veniturilor obtinute de aceasta (art. 13 sau art. 23 din conventie), cata vreme in Polonia nu se percepe impozit prin retinerea la sursa a comisioanelor platite nerezidentilor.

Trebuie mentionat si faptul ca, in trecut, veniturile din operatiuni de factoring erau tratate ca venituri din dobanzi (a se vedea in acest sens art. 1 alin. 3 lit. b din OG 47/1997 privind impunerea unor venituri, realizate din Romania, de persoanele fizice si juridice nerezidente), iar ulterior nu s-au mai adus clarificari cu privire la factoringul international. De aceea, pentru a evita orice interpretari dezavantajoase pentru societate cu prilejul unor eventuale inspectii fiscale, va sfatuim sa va adresati si Ministerului Finantelor Publice, care este autoritatea competenta cu aplicarea conventiei de evitare a dublei impuneri dintre Romania si Polonia.

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Constanta Popa - Economist