Conditii de acordare de imprumuturi intre societati neafiliate

Se poate acorda un imprumut intre doua societati, care nu sunt afiliate si, daca da, care sunt conditiile de acordare a acestuia? 

Raspunsul specialistului

Sub aspectul posibilitatii realizarii operatiunii, acordarea de imprumuturi in afara creditului bancar intre societati constituite potrivit Legii 31/1990, este posibila si are ca temei prevederile art. 2158 alin. (2) din Codul civil atunci cand o persoana acorda un imprumut fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile financiare nebancare.

In conditiile in care societatea care acorda imprumutul nu constituie depozite cu scopul acordarii de imprumuturi operatiunea este admisa implicit si de legea bancara. Aceasta de altfel nu instituie restrictii exprese in acest sens ci interzice activitatea de atragere de depozite. Este de mentionat in acest sens art. 5 alin. (1) din OUG nr. 99/2006. Imprumutul acordat de societate este posibila din perspectiva argumentelor prezentate mai sus si in contextul reglementarilor privind desfasurarea activitatii de creditare cu titlu profesional. Activitatea de creditare se desfasoara cu titlu profesional prin institutii de credit si prin institutiile financiare prevazute de OUG nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, precum si prin institutii financiare nebancare, in conditiile stabilite prin Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare. Interdictiile din aceste acte normative vizeaza doar desfasurarea activitatii cu titlu profesional, nerestrictionand operatiunile de imprumut din sfera comerciala si civila care nu sunt circumscrise acestui caracter.

Din perspectiva celei de a doua probleme privind conditiile de acordare, ca in cazul oricarei tranzactii trebuie avute in vedere dispozitiile art. 11 alin. (1) din Codul fiscal in temeiul carora autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic, ajustand efectele fiscale ale acesteia, sau pot reincadra forma unei tranzactii/activitati pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei/activitatii.

Din aceasta perspectiva chiar daca entitatile nu sunt legate de raporturi de afiliere potrivit criteriilor prevazute la art. 7 pct. 26 din Codul fiscal tranzactiile pot fi supuse unei ajustari sau reincadrari cu consecinte fiscale.

Asadar, o astfel de operatiune va putea fi analizata de catre administratie sub aspectul circumstantelor care au determinat-o dar si din perspectiva beneficiului obtinut de catre imprumutator. Acesta de regula este reprezentat de dobanda dar poate imbraca si alte forme cum ar fi o anumita marja de profit in cazul tranzactiilor obisnuite, mentinerea calitatii de client pe o anumita perioada mai extinsa ori doar intarirea raporturilor de incredere intre parti si multe altele. Toate acestea pot fi analizate de catre administratie pentru a identifica scopul economic al operatiunii de imprumut.

Cu privire la modul de determinare a dobanzii, aceasta trebuie sa se situeze la nivelul pietei, in acest sens urmand a fi avute in vedere nu numai cotele practicate de catre societatile bancare dar si conditiile de acordare (durata imprumutului, modul de rambursare si garantiile constituite). Dispozitiile legale nu obliga la un anumit nivel al dobanzii insa in lipsa unei clauze privind nivelul dobanzii OG nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar reglementeaza nivelul minim al acesteia. 

Raspuns oferit de specialistii Portal Codul Fiscal, un proiect de consultanta specializata marca Rentrop&Straton.