Divizarea societatilor - intre latura comerciala si cea fiscala

Divizarea este operatia prin care o societate transmite intregul sau patrimoniu catre doua sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta, in schimbul atribuirii de actiuni sau de parti sociale ale acestora catre asociatii societatii divizate .

Legea societatilor comerciale arata ca divizarea este operatiunea prin care:

a) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera mai multor societati totalitatea patrimoniului sau, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile beneficiare si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate;

b) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera totalitatea patrimoniului sau mai multor societati nou-constituite, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile nou-constituite si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate.

Legiuitorul a reglementat si divizarea partiala, prin art. 238 alin. 3 din Legea 31/1990, text care, coroborat cu prevederile 251 alin. 3 din Lege, poate da nastere unor confuzii, drept pentru care in literatura juridica s-au adus cateva precizari .

- in primul rand, operatiunea trebuie deosebita net de situatia in care o societate achizitioneaza actiuni sau parti sociale ale unei alte societati in schimbul unui aport in natura. In cazul aportului partial de activ, indiferent daca se transmite o universalitate de bunuri sau un bun individual determinat, acestea se transmit ca parte ce se desprinde din patrimoniul societatii aportatoare. In acest sens, trebuie aratat ca obiect al aportului partial de activ il constituie, in general, universalitatea de bunuri, o sectie de productie, un fond de comert, o ramura de activitate etc. Apoi, in cazul aportului partial de activ, spre deosebire de achizitionarea de actiuni sau parti sociale ale unei alte societati (sau de constituirea unei noi societati), asociat al societatii beneficiare nu devine societatea aportatoare, ci asociatii acesteia. Acestia vor dobandi actiuni sau parti sociale ale societatii beneficiare proportional cu cotele detinute in societatea aportatoare.

- in al doilea rand, faptul ca legiuitorul plaseaza in mod expres aportul partial de activ sub regimul divizarii inseamna ca aceasta operatiune va avea consecintele divizarii, mai putin dizolvarea societatii aportatoare. Prin urmare, va avea loc o transmisiune universala a unei parti din patrimoniul societatii initiale. Societatea beneficiara va prelua, pe langa elementele de activ si o parte din pasivul societatii aportatoare, proportional cu valoarea bunurilor dobandite. Referirea din art. 251 alin. (3) doar la aportul unei parti din activul patrimoniului unei societati, credem ca trebuie inteleasa, nu in sensul ca prin aceasta operatiune nu s-ar transmite si elementele de pasiv, ci ca partea din activul patrimonial aportat constituie baza acordarii actiunilor sau partilor sociale. Oricum, o clarificare din partea legiuitorului ar fi binevenita, cata vreme in general operatia aportului partial constituie o tehnica de participare la capitalul social al altei societati si, chiar in unele cazuri, de obtinere a controlului asupra ei.

Aportul partial de activ social se deosebeste atat de fuziune cat si de divizare, intrucat societatea aportatoare ramane in fiinta. Operatia nu poate fi considerata nici ca simplu aport in natura, deoarece o data cu activul se transmite - ca la divizare - si pasivul aferent. Aportul partial opereaza o transmisiune cu titlu universal, ingloband atat bunuri mobile cat si bunuri imobile, un activ, dar si pasivul corespunzator . Prin opozitie cu divizarea propriu-zisa, asemenea aporturi partiale de active cu pasivul aferent exclude dizolvarea societatii transmitatoare, care isi continua activitatea statutara, cu patrimoniul restant dupa deducerea celui transferat celorlalte entitati colective .

Ca procedura, divizarea urmeaza aceleasi reguli si este supusa acelorasi formalitati ca si fuziunea, ceea ce rezulta din reglementarea procedurala comuna cuprinsa in art. 238-251 din Legea 31/1990.
Ca si in cazul fuziunii, aspectele fiscale referitoare la divizare sunt evidentiate in Ordinul 1376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societatilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea unor asociati din cadrul societatilor comerciale si tratamentul fiscal al acestora, din punct de vedere fiscal.

Divizarea are ca efect dizolvarea fara lichidare a societatii sau a societatilor care isi inceteaza existenta. Deci, societatea divizata se dizolva fara ca dizolvarea lor sa fie urmata de lichidare. Intrucat societatea care isi inceteaza existenta este dizolvata fara lichidare, divizarea are ca efect transmiterea patrimoniului acestei societati catre societatea sau societatile beneficiare, dupa caz, societatea ori societatile existente sau care au luat fiinta prin divizare.

Transmiterea patrimoniului societatii care isi inceteaza existenta catre societatea sau societatile beneficiare este o transmitere cu titlu universal, in cazul divizarii . Deci, in cazul divizarii, societatile beneficiare dobandesc fractiuni din patrimoniu, adica o parte din totalitatea drepturilor si obligatiilor care au apartinut societatii divizate.

Ca urmare a divizarii, transmiterea cu titlu universal opereaza ex lege. In consecinta, societatea sau societatile beneficiare devin proprietare asupra bunurilor dobandite, de drept, fara formalitatile cerute pentru transmisiunile cu titlu particular. Se admite insa ca, in cazul bunurilor imobile trebuie respectate formalitatile de publicitate.

Prin transmiterea cu titlu universal, patrimoniul societatii sau al societatilor beneficiare se mareste, ceea ce impune majorarea capitalului social, in conditiile legii.

Patrimoniul societatii care isi inceteaza existenta se transmite societatilor beneficiare in starea in care se gaseste la data divizarii .

Horatiu Sasu,
Jurist si economist
Consultant in afaceri