Impozitarea contractelor de servicii prestate in Romania. Ce trebuie sa stim daca avem firma?

Pentru clarificarea modului in care se face impozitarea corecta a contractelor de prestari servicii efectuate de nerezidenti, vom lua ca exemplu o societate romana care incheie cu societatea-mama dintr-un alt stat UE (Germania) un contract de management.

Directorul general al firmei din Romania este angajat la firma-mama din Germania cu contract individual de munca, iar costurile acestuia (salarii, bonusuri, obligatii peste salarii ) se refactureaza integral catre firma din Romania. Activitatea acestuia se desfasoara in Romania.

Vom stabili astfel daca la momentul achitarii/compensarii facturii de management trebuie sa se retina impozit pe nerezidenti. De asemenea, in conditiile in care firma-mama din Germania prezinta certificat de rezidenta fiscala, se va vedea in ce masura contractul de management trebuie sa declarat la Finante.


In primul rand, in conformitate cu prevederile art. 115 lit. k) din Codul fiscal sunt venituri impozabile obtinute din Romania veniturile din servicii prestate in Romania de orice natura si in afara Romaniei de natura serviciilor de management, de consultanta in orice domeniu, de marketing, de asistenta tehnica, de cercetare si proiectare in orice domeniu, de reclama si publicitate indiferent de forma in care sunt realizate si celor prestate de avocati, ingineri, arhitecti, notari publici, contabili, auditori. Avand in vedere cele de mai sus urmeaza ca activitatea nerezidentului sa fie analizata mai intai din perspectiva locului de prestare a serviciului si de asemenea masura in care activitatea reprezinta sediu permanent potrivit art. 8 din Codul fiscal.

Daca activitatea se desfasoara pe teritoriul Romaniei va face obiectul impunerii potrivit temeiului indicat mai sus. In egala masura, daca activitatea este prestata in strainatate, avand in vedere natura activitatii in raport cu enumerarea serviciilor efectuata mai sus, veniturile nu vor face doar in parte obiectul impunerii in Romania.

Daca activitatea este prestata pe teritoriul Romaniei si nu indeplineste conditiile pentru a fi sediu permanent urmeaza ca venitul sa fie impozabil potrivit art. 115 lit. k) si, in conformitate cu prevederile art. 116 alin. (2) lit. d), sa fie supuse cotei de 16%, cu exceptia cazului in care nerezidentul prezinta un certificat de rezidenta fiscala facand astfel aplicabile prevederile Conventiei respectiv cele referitoare la profiturile intreprinderii care vor determina neimpozitarea acestuia in Romania.

Asadar, prin prezentarea certificatului de rezidenta fiscala veniturile nerezidentului nu vor mai face obiectul retinerii la sursa, subliniind insa necesitatea analizei circumstantelor in care sunt prestate serviciile pentru a nu fi in prezenta unui sediu permanent.

In al doilea rand, in ceea ce priveste obligatiile societatii romane trebuie mentionata cea referitoare la inregistrarea la organul fiscal a contractului incheiat cu societatea germana trebuie avute in vedere dispozitiile art. 8 alin.(7) indice 1 din Codul fiscal si prevederile corespunzatoare cuprinse in OPANAF nr. 1400/2012 emis in aplicarea acestora.

Potrivit acestor dispozitii persoanele juridice romane, persoanele fizice rezidente, precum si sediul permanent/sediul permanent desemnat din Romania apartinand persoanelor juridice straine beneficiare ale unor prestari de servicii de natura activitatilor de lucrari de constructii, montaj, supraveghere, consultanta, asistenta tehnica si orice alte activitati, executate de persoane juridice straine sau fizice nerezidente pe teritoriul Romaniei, au obligatia sa inregistreze contractele incheiate cu acesti parteneri la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al presedintelui ANAF. Contractele incheiate pentru activitati desfasurate in afara teritoriului Romaniei nu fac obiectul inregistrarii potrivit prezentelor dispozitii.

Se poate constata atfel ca obligatia este conditionata de existanta unui loc de prestare a activitatii pe teritoriul Romaniei cu scopul ca organele fiscale sa urmareasca indeplinirea conditiilor ca astfel de locuri sa devina sedii permanente si sa modifice regimul de impunere a nerezidentului care obtine venituri in acest mod.

Distinct de aceasta obligatie administrativa se plaseaza si cea prevazuta de art. 116 alin. (2) lit. d) raportat la art. 115 alin. (1) lit. k) din Codul fiscal de retinere la sursa a impozitului pe veniturile nerezidentilor urmata de depunerea corespunzatoare a Declaratiei 100 si a Declaratiei informative privind impozitul retinut si platit pentru veniturile cu regim de retinere la sursa/venituri scutite, pe beneficiari de venit nerezidenti reglementata prin HG nr. 50/2012.

Raspuns oferit de specialistii www.portalcontabilitate.ro