Impozitarea veniturilor realizate de catre nerezidenti. Cum procedam?

15-Iul-2016

1236

In analiza de mai jos, discutam despre o societate care a incheiat un contract prestari servicii in vanzari (incheiere contracte clienti, promovare produse, monitorizare piata produse similare etc.) cu o societate rezidenta in Turcia. Serviciul se realizeaza pe teritoriul Turciei. Vom vedea daca aceasta tranzactie este supusa retinerii la sursa de catre societatea romana si daca tranzactia poate fi reinterpretata ca fiind comision (contract de agent) si inplicit poate avea o alta interpretate si impozitare. Societatea detine certificatul de rezidenta al firmei din Turcia.

Impozitarea veniturilor realizate de catre nerezidenti in conformitate cu Titlul V din Codul fiscal are ca obiect veniturile veniturile obtinute din Romania insa art. 222 din Codul fiscal circumstantiaza necesitatea ca aceste venituri sa se plaseze in sfera celor impozabile. Enumerarea tipurilor de venituri impozabile este realizata in cadrul art. 223 din Codul fiscal in care spre exemplu la lit. k) este precizat ca sunt venituri impozabile obtinute din Romania veniturile din servicii prestate in Romania, dupa cum, potrivit lit. i) sunt impozabile veniturile de natura serviciilor de management sau de consultanta in orice domeniu indiferent de locul prestarii. Aceeasi situatie este si in cazul veniturilor din comisioane care se regasesc in sfera veniturilor impozabile in Romania conform art. 223 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal.

In ceea ce priveste termenul comision art. 7 pct. 9. din Codul fiscal il defineste ca fiind orice plata in bani sau in natura efectuata catre un broker, un agent comisionar general sau catre orice persoana asimilata unui broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere efectuate in legatura cu o operatiune comerciala.

Distinctia dintre venitul din comision si cel generat de un serviciu prestat de catre societatea nerezidenta nu determina, in cazul Conventiei pentru evitarea dublei impuneri dintre Romania si Turcia ratificata prin Decretul nr. 331/1986, o diferenta de impozitare a acestora deoarece veniturile din comisioane nu sunt reglementate distinct in cadrul Conventiei astfel incat veniturile platite societatii din Turcia pentru activitatea desfasurata in acest stat, ca urmare a prezentarii certificatului de rezidenta fiscala, vor face obiectul analizei din perspectiva art. 7 din Conventie potrivit caruia in cazul serviciilor care nu sunt prestate prin intermediul unui sediu permanent in Romania, veniturile nu vor face obiectul impunerii in Romania. In aceste conditii societatea romana platitoare de venit nu va avea obligatia de retinere a impozitului pe veniturile nerezidentilor ca urmare a aplicarii prevederilor Conventiei potrivit art. 230 din Codul fiscal.