Imprumuturi intre societati comerciale. In ce conditii sunt permise?

In cazul imprumuturilor intre societati comerciale, vom vedea ce impozite si taxe se datoreaza catre statul roman. 

Imprumuturile, din cadrul unor operatiuni de trezorerie intre societate si alte societati controlate de aceasta, sau care o controleaza direct sau indirect sunt permise potrivit art. 272 alin. (3) din Legea 31/1990 a societatilor comerciale cu modificarile si completarile uleterioare.

Din punct de vedere al scopului concret al fiecarei persoane juridice (scop stabilit prin actul constitutiv), o societate comerciala poate acorda imprumuturi numai daca are trecut in obiectul de activitate si efectuarea de activitati de creditare. Inserarea in obiectul de activitate si desfasurarea unor astfel de activitati presupun indeplinirea tuturor conditiilor restrictive reglementate de unele acte normative cu aplicabilitate in domeniul activitatilor financiar-bancare emise de Banca Nationala a Romaniei.

Prin urmare, inserarea in actul constitutiv a unor obiecte de activitate de acest gen poate fi realizata numai in cazul institutiilor de credit, respectiv banci, organizatii cooperatiste de credit, banci de economisire si creditare in domeniul locativ etc.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea 12/1990, republicata, constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savarsit, actele sau faptele de comert de natura celor prevazute in Codul Comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege.

In concluzie, din punct de vedere juridic, societatea care acorda imprumutul va trebui sa faca dovada necesitatii, oportunitatii si eficientei acestei operatiuni de creditare pentru a nu intra sub incidenta celor prevazute mai inainte.

Astfel, toate aceaste se pot demonstra cu mai multa usurinta daca imprumutul este acordat de o societate "mama" societatii "fiica", respectiv daca cele doua societati sunt afiliate.

Din punct de vedere fiscal, acordarea de imprumuturi fara dobanda nu va putea fi calificata ca un act juridic cu titlu gratuit, intrucat Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificarile ulterioare, prevede, la art. 11 alin. (1), ca " La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contributii sociale obligatorii, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic, ajustand efectele fiscale ale acesteia, sau pot reincadra forma unei tranzactii/activitati pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei/activitatii."

Conform prevederilor de la art. 27 alin. (7) din Codul fiscal; "in cazul imprumuturilor obtinute de la alte entitati, cu exceptia celor prevazute la alin. (6), dobanzile deductibile sunt limitate la:

a) nivelul ratei dobanzii de politica monetara a Bancii Nationale a Romaniei, corespunzatoare ultimei luni din trimestru, pentru imprumuturile in lei; si 

b) nivelul ratei dobanzii anuale de 4%, pentru imprumuturile in valuta. Nivelul ratei dobanzii pentru imprumuturile in valuta se actualizeaza prin hotarare a Guvernului."

Avand in vedere cele mentionate mai inainte, numai daca cele doua societati sunt persoane afiliate, operatiunea este legala, avand in vedere prevederile de la art. 272 din " Legea 31/1990 cu modificari si completarile uleterioare.

Asadar imprumuturile, in cadrul unor operatiuni de trezorerie intre societate si alte societati controlate de aceasta, sau care o controleaza direct sau indirect sunt permise.
Insa, intre cele doua societati sa se incheie un contract de imprumut in care sa se precizeze durata pentru care se acorda creditul, perioada de rambursare, daca se percepe sa nu dobanda.

Daca nu se percepe dobanda, nu exista implicatii fiscale. In cazul in care societatea care acorda imprumutul percepe dobanda, atunci deductibilitatea dobanzilor platite pentru imprumuturi primite de la persoane neautorizate este reglementata la art 27 din " Codul fiscal.

In concluzie, acordarea de imprumuturi cu sau fara dobanda trebuie sa fie tranzactii ocazionale! In caz contrar, aceste tranzactii se considera a fi acte de comert.

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Dana Hristu - Consultant fiscal si expert contabil si auditor financiar