Sesizarea presedintelui pe Legea bugetului 2019, respinsa de CCR

UPDATE, 6 martie 2019

Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a respins, astazi, sesizarea facuta de presedintele Klaus Iohannis, pe Legea bugetului de stat pe anul 2019. Cu toate astea, Curtea a admis obiectia sefului statului referitoare la plafoanele unor indicatori specificati in cadrul fiscal-bugetar pe anul 2019.

Pe 22 februarie, seful statului reclamase la CCR Legea bugetului, motivand ca incalca legea fundamentala atat prin modul in care a fost adoptata, cat si prin continutul sau normativ.

Astazi, insa, CCR a respins cu majoritate de voturi obiectia de neconstitutionalitate pe Legea bugetului, potrivit Mediafax.ro, in timp ce obiectia privind Legea plafoanelor bugetare a fost admisa cu unanimitate de voturi.

Articolul initial, 22 februarie 2019

Presedintele Romaniei, Klaus Iohannis, nu doar ca NU APROBA Bugetul de stat pe anul 2019, dar a trimis chiar o sesizare de neconstitutionalitate Curtii Constitutionale vineri, 22 februarie a.c., privind Legea bugetului.

”Un lucru e clar: guvernarea PSD a esuat. In spitale, probleme peste probeleme, educatia este subfinantata, economia Romaniei este bulversata mai ales dupa Ordonanta 114 data in mare taina la sfarsitul anului trecut. De autostrazi nici nu poate fi vorba. Despre justitie... pai intreaga guvernare pesedista a fost un asalt asupra justitiei si a statului de drept din Romania, cu obiectivul clar din partea PSD de a pune mana pe justitie (...) De fapt, PSD nici nu guverneaza pentru romani si pentru Romania. PSD guverneaza pentru Dragnea. PSD este incompetent si incapabil sa conduca Romania”, a declarat presedintele Iohannis, intr-o declaratie sustinuta la Palatul Cotroceni.

Extras din textul sesizarii:

Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2024

Vezi AICI detalii

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

Abonament PortalContabilitate ro - abonament 12 luni

Vezi AICI detalii

SESIZARE DE NECONSTITUTIONALITATE asupra Legii bugetului de stat pe anul 2019

Legea bugetului de stat pe anul 2019 a fost trimisa spre promulgare Presedintelui Romaniei in data de 20 februarie 2019. Prin modul in care a fost adoptata si prin continutul sau normativ, legea mentionata incalca art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) si (2), art. 47, art. 50, art. 120 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit. f) si art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutie, pentru motivele prezentate in cele ce urmeaza.

I. Motive extrinseci de neconstitu?ionalitate

1. Legea bugetului de stat pe anul 2019 a fost adoptata cu incalcarea art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei

a) incalcarea rolului si atributiilor Consiliului fiscal (...);

b) incalcarea principiilor si reglementarilor privind responsabilitatea fiscal-bugetara (…).
In consecinta, nerespectarea prevederilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 69/2010 reprezinta o incalcare a normelor de tehnica legislativa si, implicit a art. 1 alin. (5) din Constitutie, afectandu-se in mod direct stabilitatea normelor in discutie, cu un impact direct asupra bugetului de stat si economiei romanesti. 

2. Legea bugetului de stat a fost adoptata cu incalcarea art. 11 alin. (1), (2) si a 148 alin. (2) si (4) din Constitutie

(...)

In conditiile in care contextul bugetar actual nu poate fi incadrat nici intr-o perioada de recesiune economica grava si nici nu este in prezenta unui eveniment neobisnuit asupra caruia Guvernul Romaniei nu are niciun control si care are o influenta majora asupra pozitiei financiare a administratiei publice, adoptarea Legii bugetului de stat pe anul 2019 s-a realizat cu incalcarea flagranta a dispozitiilor amintite din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul uniunii economice si monetare, cu incalcarea art. 148 alin. (2) din Constitutie.

Consecinta nerespectarii acestui indicator este prevazuta de art. 3 alin. (1) lit. e) din TCSG, potrivit caruia „in cazul in care se observa deviatii semnificative de la obiectivul pe termen mediu sau de la strategia de ajustare pentru atingerea acestuia, se declanseaza automat un mecanism de corectie.

Mecanismul include obligatia partii contractante vizate de a pune in aplicare masuri pentru corectarea deviatiilor intr-un termen stabilit.”

Mai mult, incalcarea acestei obligatii ce revine Romaniei in conformitate cu art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutie, cea de mentinere a unui deficit structural sub 1% din PIB rezulta si din Recomandarea Consiliului Uniunii Europene din data de 27 noiembrie 2018 in scopul corectarii abaterii semnificative constatate de la traiectoria de ajustare in vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu in Romania (MTO). Anterior, Consiliul a adresat Romaniei o recomandare de ajustare structurala anuala de 0,8% din PIB atat pentru 2018, cat si pentru 2019, in cadrul procedurii abaterii semnificative de la MTO.

(...)

In egala masura, prin adoptarea Legii bugetului de stat pe anul 2019 cu nerespectarea obligatiilor anterior amintite, s-a incalcat si art. 11 alin. (1) din Constitutie potrivit caruia „Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

3. Legea bugetului de stat pe anul 2019 a fost adoptata cu incalcarea art. 1 alin. (5), art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutie

(...)

„Statele membre se asigura ca planificarea bugetara se bazeaza pe previziuni macroeconomice si bugetare realiste, care utilizeaza informatiile cele mai actuale. Planificarea bugetara se bazeaza pe scenariul macrofiscal cel mai probabil sau pe un scenariu mai prudent. Previziunile macroeconomice si bugetare sunt comparate cu previziunile cele mai recente ale Comisiei si, dupa caz, cu cele ale altor organisme independente. Diferentele semnificative dintre scenariul macrobugetar ales si previziunile Comisiei sunt descrise si motivate, in special daca nivelul sau cresterea variabilelor din ipotezele externe se indeparteaza in mod semnificativ de valorile mentionate in previziunile Comisiei”.

Asadar, prin nejustificarea diferentelor semnificative fata de previziunile Comisiei Europene, Legea bugetului de stat pe anul 2019 a fost adoptata cu incalcarea art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, prin nesocotirea normelor amintite din Legea finantelor publice si a art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutie, prin incalcarea unei obligatii a statului roman ce decurge din directiva europeana amintita.

II. Motive intrinseci de neconstitutionalitate

1. Art. 5 alin. (7) din lege incalca prevederile art. 1 alin. (5), art. 47 art. 50, art. 120 alin. (1) art. 135 alin. 2 lit. f) din Constitutie

Potrivit art. 40 alin. (1) din Legea 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap „autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa prevada in bugetul local sumele necesare din care se suporta salarizarea, precum si celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii. Sumele se asigura in proportie de cel mult 90% de la bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata, in baza numarului de beneficiari comunicat de unitatile administrativ-teritoriale”.

In continuare, potrivit art. 51 alin. (10) din aceeasi lege, „finantarea masurilor de protectie de tip centre de zi si centre rezidentiale pentru persoanele adulte cu handicap se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului sau al autoritatii administratiei publice locale la nivel de municipiu, oras sau comuna, dupa caz, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata alocate cu aceasta destinatie, in proportie de cel mult 90% din necesarul stabilit anual de Ministerul Muncii si Justitiei Sociale la elaborarea bugetului de stat, in baza standardelor de cost calculate pentru beneficiari/tipuri de servicii sociale”.

Aceste dispozitii reflecta transpunerea la nivelul legislatiei primare a drepturilor fundamentale prevazute de art. 47, art. 50 referitoare la nivelul de trai si protectia persoanelor cu handicap si a obligatiei pozitive a statului de a crea conditiile necesare pentru cresterea calitatii vietii, potrivit art. 135 alin. 2 lit. f) din Constitutie.

Prin instituirea in cuprinsul art. 5 alin. (7) din legea dedusa controlului de constitutionalitate a unei reglementari derogatorii de la trei acte normative aflate in vigoare se afecteaza previzibilitatea normei, incalcandu-se art. 1 alin. (5) din Constitutie, asa cum acesta a fost dezvoltat in jurisprudenta Curtii Constitutionale. Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat dispozitiile de la care s-a derogat nu au fost abrogate, ci raman in vigoare stabilind, practic, o alta sursa de finantare pentru categoriile de cheltuieli enumerate la art. 5 alin. (7).

Unul dintre principiile de baza ale administratiei publice locale este reprezentat de principiul descentralizarii. Potrivit art. 2 lit. l) din Legea cadru a descentralizarii nr. 195/2006, descentralizarea este definita drept transferul de competenta administrativa si financiara de la nivelul administratiei publice centrale la nivelul administratiei publice locale.

In cazul de fata, stabilirea obligatiei autoritatilor administratiei publice locale de a suporta din veniturile proprii cheltuielile privind sistemul de protectie a copilului si a centrelor publice pentru persoane adulte cu handicap la nivelul judetelor si sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si finantarea drepturilor asistentilor personali ai persoanelor cu handicap grav sau indemnizatiile lunare ale persoanelor cu handicap grav de la nivelul comunelor, oraselor, municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti si, in completare, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru echilibrarea bugetelor locale, fara alocarea resurselor aferente unui astfel de transfer de competenta administrativa incalca principiul descentralizarii, asa cum acesta este definit in legea sa cadru. O atare reglementare este contrara art. 120 alin. (1) din Constitutie privind principiile de baza ale administratiei publice locale, dar si a art. 50 privind protectia persoanelor cu handicap.

Totodata, prin derogarile de la art. 40 alin. (1) si art. 51 alin. (10) din Legea 448/2006 se afecteaza indeplinirea obligatiei pozitive a statului de a lua masuri de protectie sociala, aspect contrar art. 47 si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie.

In plus, obligatia pozitiva a statului ce decurge din art. 47 alin. (1) se refera la masurile luate de stat in domeniul protectiei sociale, in vederea asigurarii unui nivel de trai decent pentru cetateni. Aceasta obligatie pozitiva in domeniul drepturilor social-economice implica garantarea punerii in aplicare intr-o maniera unitara a masurilor de protectie sociala adoptate la nivel central. Or, in situatia de fata, in lipsa unor fonduri suficiente de la bugetele locale pentru a acoperi finantarea sistemului de protectie a copilului si a centrelor publice pentru persoane adulte cu handicap, masurile de protectie sociala devin inaplicabile, afectand in mod direct drepturile fundamentale ale persoanelor indreptatite sa beneficieze de astfel de masuri.

2. Art. 29 alin. (2) si art. 41 alin. (3) din lege incalca art. 1 alin. (5) din Constitutie

Potrivit art. 29 alin. (2) din legea dedusa controlului de constitutionalitate „prin derogare de la prevederile art. 12 lit. e) din Legea responsabilitatii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicata, si ale art. 47 alin. (4), (9) si (10) din Legea nr. 500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in anul 2019, se autorizeaza Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice sa efectueze virari de credite bugetare si de angajament, intre capitole bugetare si intre programe, peste limitele prevazute, cu incadrarea in prevederile bugetare aprobate, in vederea finantarii Programului National de Dezvoltare Locala, inclusiv etapa a II-a”.

Legea finantelor publice nr. 500/2002 stabileste la art. 461 alin. (2) faptul ca „prin legile bugetare anuale se pot stabili dispozitii derogatorii de la prezenta lege referitoare la programarea bugetara, executia si/sau controlul proiectelor finantate din fonduri externe postaderare/alti donatori, precum si al celor finantate din fonduri rambursabile”. Astfel, legea finantelor publice limiteaza derogarile de la prevederile sale, tocmai pentru respectarea principiilor, cadrului general si procedurilor privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice.

Termenul de „programare bugetara” nu cunoaste o definitie expresa data de lege, insa prin raportare la definitia programului, de la art. 2 pct. 37 din Legea nr. 500/2002 si la continutul Hotararii de Guvern nr. 158/2008 pentru aprobarea Componentei de programare bugetara din cadrul Metodologiei privind sistemul de planificare strategica pe termen mediu al institutiilor administratiei publice de la nivel central, termenul se refera la elaborarea programelor bugetare.
Prin raportare la dispozitiile Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, se ajunge la concluzia potrivit careia dispozitiile art. 47 alin. (4), (9) si (10) din aceasta lege nu se refera la programarea bugetara, ci la executia bugetara, etapa ulterioara. Acest lucru se deduce si din interpretarea sistematica a acestor norme, acestea facand parte din Sectiunea a 4-a Capitolul III, intitulata „Executia bugetara”.

Asadar, derogarea instituita prin art. 29 alin. (2) din legea supusa controlului de constitutionalitate este una contrara art. 461alin (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice. in aceste conditii, articolul in discutie incalca dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie.

Mai mult, considerentele dezvoltate mai sus sunt valabile mutatis mutandis si in cazul art. 41 alin. (3) din legea dedusa controlului de constitutionalitate, care prevede faptul ca „in anul 2019, prin exceptie de la prevederile art. 42 din Legea nr. 500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, documentatiile tehnico-economice aferente obiectivelor, proiectelor sau categoriilor de investitii care se finanteaza, potrivit legii, din fonduri externe si fonduri structurale se aproba de catre Ministerul Educatiei Nationale, indiferent de valoarea acestora”.

Articolul 42 din Legea nr. 500/2002 de la care se deroga contine dispozitii referitoare la aprobarea proiectelor de investitii publice, aspect care, de asemenea, nu se incadreaza in notiunea de programare bugetara, aspect contrar art. 1 alin. (5) din Constitutie.

Acceptarea unei concluzii contrare lipseste de finalitate normele mai sus mentionate din Legea nr. 500/2002, incalcand art. 1 alin. (5) din Constitutie.

In considerarea argumentelor expuse, va solicit sa admiteti sesizarea de neconstitutionalitate si sa constatati ca dispozitiile Legii bugetului de stat pe anul 2019 sunt neconstitutionale.