Operatiunea de factoring: Deducere cheltuieli

Unul dintre expertii nostri va raspunde intrebarilor formulate de un cititor care se confrunta cu urmatoarea situatie:

"Sucursala din Romania a unei societati din Polonia, la solicitarea societatii mama, utilizeaza linia de factoring pentru maximizarea disponibilului. La data solicitarii finantarii, fondurile obtinute depasesc necesarul de numerar. Ulterior sunt absorbite, dar pana la data utilizarii in operatiunile curente genereaza costuri.

Aceste cheltuieli, facturate de societatea de factoring, sunt deductibile la calculul impozitului pe profit? De asemenea, in cazul in care le consideram deductibile, exista riscul ca ANAF sa le reconsidere?

Raspunsul specialistului

Factoringul, ca mijloc de finantare, se deruleaza pe baza unui contract incheiat intre o parte, denumita aderent si o societate bancara sau o institutie financiara specializata, denumita factor, prin care aceasta din urma asigura finantarea, urmarirea creantelor si prezervarea contra riscurilor de credit.

Aderentul cedeaza factorului creantele nascute dintr-un contract de vanzare de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.

Debitorul cedat este participant la operatiunea de factoring,dar nu este parte in contract. Dupa notificarea cesiunii creantelor, debitorul trebuie sa faca plata exclusiv societatii de factoring.

Pentru a constitui obiect al contractului de factoring, creantele trebuie sa fie certe si lichide.
Factoring-ul se aseamana foarte mult cu o operatiune de finantare a cedentului in cazul cesiunii de creante.Astfel, cedentul cedeaza creantele, de obicei inainte de termenul scadent, catre un factor care ii achita o suma mai mica decat valoarea nominala a creantelor, cu scopul de a-si acoperi nevoile de numerar imediate.Factorul urmareste apoi incasarea creantelor la termenul scadent agreat initial cu cedentul.

Ghidul practic al contabilitatii in 2026 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vreau acest produs →

Cartea verde a contabilitatii 2026

Vreau acest produs →

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vreau acest produs →

La nivelul aderentului, principalele inregistrari in evidenta contabila sunt:
- emiterea facturii catre debitor (care ulterior devine debitor cedat)
4111 = %
”Clienti” 707
”Venituri din vanzarea marfurilor”
4427
”TVA colectata”

- cesiunea creantei catre institutia de credit
461 = 4111
"Debitori diversi” ”Clienti”

654 = 4111
"Pierderi din creante "Clienti"
si debitori diversi"

- primirea facturii pentru comisionul datorat
% = 401
622/666 "Furnizori"
"Cheltuieli privind
onorariile/dobanzile"
4426
"TVA deductibila"

- incasarea creantei cesionate de la factor (institutia de credit)
5121 = 461
„Conturi la banci "Debitori diversi"
in lei”

Potrivit prevederilor contractului de factoring pretul cesiunii catre factor reprezinta valoarea facturilor mai putin comisionul solicitat de institutia de credit.
Intr-o alta varianta posibila, poate fi vorba de o incasare partiala inainte de scadenta facturilor (tocmai pentru maximizarea disponibilului) caz in care factorul primeste drept garantie creantele pe care dumneavoastra le detineti asupra clientilor. La incasarea facturilor, factorul va efectua plata diferentei ramase de plata. 

- plata comisionului
401 = 5121
”Furnizori” ”Conturi la banci in lei”

- conform prevederilor contractuale se poate efectua si compensarea sumelor (datoria catre factor cu diferenta de incasat de la acesta)
401 = 461
"Furnizori" "Debitori diversi” 

Din punct de vedere al determinarii rezultatului fiscal (al impozitului pe profit), cheltuielile aferente creantele instrainate sunt deductibile in limita cotei de 30% din "pierderea neta, reprezentand diferenta dintre pretul de cesiune si valoarea creantei cesionate".

Pana la intrarea in vigoare a OG nr. 25/2017 de modificare a Codului fiscal, incepand cu anul 2018, aceste cheltuieli erau limitate la 30% din "valoarea creantelor instrainate”.

Prin Legea de aprobare a OG nr. 25/2017 s-a revizuit aceasta prevedere si la alin. (10) al art. 25 din Codul fiscal, s-a introdus modificarea referitoare la recunoasterea in proportie de 30% din pierderea neta.

In ceea ce priveste cheltuielile cu onorariile sau altele de aceeasi natura facturate de societatea de factoring, mentionam ca acestea sunt deductibile deoarece sunt considerate ca fiind efectuate in scopul desfasurarii activitatii.In contrapartida,veniturile inregistrate de factor sunt impozabile.
Cuantumul cheltuielilor poate fi reconsiderat de catre autoritatile fiscale numai in cazul in care intre societatea de factoring si aderent sunt relatii de afiliere, iar tranzactiile respective nu respecta pretul de piata, asa cum rezulta din prevederile art. 11, alin. (4) din Codul fiscal.