PFA/II/IF 2020. Stii ce sa faci ca sa nu platesti impozite cand nu mai ai activitate?

In cazul persoanelor fizice autorizate potrivit O.U.G. nr. 44/2008, suspendarea temporara a activitatii se face la Oficiul Registrului Comertului, prin depunerea unei cereri de inregistrare de mentiuni.

Ordonanta pe care o adnotam nu reglementeaza cu precizie procedura de suspendare a activitatii PFA/II/IF, sens in care facem apel (a?a cum ne indica art. 36 din prezenta Ordonanta) la prevederile art. 21 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, care arata ca se inregistreaza la ORC „orice modificare privitoare la actele, faptele si mentiunile inregistrate”.

Suspendarea activitatii nu produce niciun efect in raport cu regimul juridic al creditorilor comuni sau bugetari care pot sa isi valorifice dreptul lor de creanta prin initierea procedurilor de executare silita pentru recuperarea sumelor cuvenite, indiferent de desfasurarea sau nu in continuare a activitatii, in cadrul termenului de prescriptie.

De asemenea, sub aspect fiscal este de mentionat ca, PFA/II/IF care intra in suspendare temporara a activitatii, potrivit legislatiei in materie, au obligatia de a depune la organul fiscal competent o declaratie, insotita de documente justificative, in termen de 15 zile de la data suspendarii, in vederea recalcularii platilor anticipate.

Sa retinem ca o simpla cerere depusa la ANAF poate sa conduca la suspendarea activitatii si – mai important – la suspendarea platii obligatiilor catre Fisc.Totu?i, sub aspectul eventualelor restrictii, urmeaza sa avem in vedere dispozitiile art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 potrivit carora fara nicio alta restrictie PFA/iI raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul sau.

Cazul care urmeaza poate fi extins la orice tip de declaratie pe care contribuabilul o omite.

Extinderea este posibila si solutiile instantelor vor fi aceleasi oricand contribuabilul manifesta neglijenta in genul celei aratate mai jos.Prin actiunea formulata, reclamantul D.A. a solicitat, in contradictoriu cu D.G.F.P. Arges, anularea unei decizii a acestei parate, motivat de faptul ca, in mod gresit, i-a fost respinsa contestatia prin care arata ca, incepand cu 1 ianuarie 2002, nu a mai desfasurat activitatea de taximetrist, angajandu-se ca sofer la o statie de salvare, situatie in care nu datoreaza impozit aferent unei astfel de activitati.

Prin sentinta nr. 16/C/2004, Tribunalul Arges a admis actiunea si a dispus anularea actului administrativ jurisdictional, solutie ce a fost recurata de catre emitenta acestuia.

Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2025

Vezi AICI detalii

Portal Persoane Fizice - acces 12 luni consultanta in scris si telefonica 30 intrebari

Vezi AICI detalii

Manualul Contabilului Incepator - stick USB

Vezi AICI detalii

Solutionand calea de atac prin decizia nr. 453/2004, Curtea de Apel Pitesti a retinut temeinicia ei.
Administratia financiara locala l-a informat pe reclamant, beneficiar al unei autorizatii de functionare ca taximetrist, ca poate sa intrerupa sau sa suspende aceasta activitate in masura in care formuleaza o cerere in acest sens si depune autorizatia.

Reclamantul nu s-a conformat unor asemenea cerinte, iar sustinerea ca in perioada aprilie-noiembrie 2002 a fost angajat ca salariat, nu constituie prin ea insasi un motiv de scutire la plata impozitului, de vreme ce a continuat sa beneficieze de autorizatia de functionare ca taximetrist, activitate pe care, de altfel, putea sa o desfasoare si dupa program.

Sa retinem asadar ca o simpla cerere poate sa conduca la suspendarea activitatii si – mai important – la suspendarea platii obligatiilor catre Fisc.

In completare, e cazul sa aratam ca nedepunerea obligatiei fiscale, dublata de neplata contributiilor aferente, are consecinte mult mai grave, dupa cum vedem mai jos.

Tribunalul admite argumentele contribuabilului

Prin sentinta civila nr. 223 din 11 aprilie 2005, Tribunalul Calarasi a admis actiunea formulata de reclamantul LF. impotriva deciziei nr. 1 din 4 ianuarie 2005 emisa de parata D.G.F.P.C, a anulat decizia sus indicata si decizia de impunere nr. 11912 din 11 noiembrie 2004 emisa de D.G.F.P.C - AFPCO.

Pentru a pronunta o asemenea solutie, instanta a retinut in esenta ca reclamantul nu a mai desfasurat activitati independente, in speta, activitate de pescuit, in perioada supusa impunerii, respectiv anul 2003, rezultand din actele dosarului ca acesta si-a instrainat bunurile (barca si sculele de pescuit) folosite pentru exercitarea profesiei liberale de pescuit. Din declaratiile celor doi martori audiati a rezultat ca reclamantul nu a mai fost vazut practicand activitatea de pescuit incepand cu toamna anului 2002.

Tribunalul a considerat ca prevederile legale invocate de parata nu sunt incidente in cauza de fata, aceste dispozitii dedand dreptul paratei sa emita decizie de impunere in situatia cand se constata ca persoana fizica ce urmeaza a fi impusa pentru anumita activitate, nu a mai desfasurat efectiv in perioada controlata.Argumentele (corecte) ale D.G.F.P.C. si D.G.F.P.C. - AFPCO.

Impotriva acestei hotarari judecatoresti au formulat recursuri, in termen legal, paratele, care au invocat prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, considerand ca sentinta fost data cu aplicarea gresita a legii.

In motivarea cererilor de recurs se sustine ca, in speta, sunt incidente prevederile art. 41 lit.a) pct. 1 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, intimatul-reclamant fiind posesor al autorizatiei de functionare nr. (...) emisa de Primarul comunei S., avand ca obiect de activitate „Pescuit si comercializat peste" si inregistrata la AFPCO sub nr. (...), in conditiile in care anularea acestei autorizatii de catre organul emitent s-a facut prin dispozitia nr. 978 din 3 noiembrie 2004, fiind nerelevante declaratiile martorilor. Au mai fost invocate dispozitiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 507/2002, art. 80 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, republicata, in conditiile in care intimatul-reclamant nu a depus declaratii fiscale pentru anul 2003 si nu a facut dovada anularii autorizatiei pentru perioada supusa impozitarii. De asemenea, au fost citate si dispozitiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 507/200280.

Curtea de Apel si solutia corecta

Examinand cauza in raport de motivele de recurs si de prevederile art. 3041 Codul de procedura. civila, Curtea constata ca recursurile sunt fondate.in speta, sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, ceea ce determina modificarea in tot a sentintei recurate.

Pentru cauza dedusa judecatii nu are relevanta faptul ca intimatul-reclamant nu a mai desfasurat efectiv activitatea de pescuit, ci faptul ca autorizatia de functionare nu a fost anulata la momentul la care a hotarat incetarea acestei activitati, intrucat intimatul-reclamant (contribuabilul – nota H. Sasu) era posesorul unei autorizatii de functionare (nr. 3 emisa la 11 februarie 2002) si inregistrata la recurenta-parata AFPC Oltenita la 26 noiembrie 2004, ii erau aplicabile prevederile potrivit carora una din categoriile de venituri supuse impozitului pe venit era constituita de veniturile din activitati independente, acestea din urma fiind venituri care se supun procedurii de globalizare si determinare a impozitului pe venitul anul global.

Conform prevederilor legale de la acea data, autorizatia pentru desfasurarea de catre persoane fizice a unor activitati economice in mod independent se elibereaza la cerere de catre primarii comunelor, oraselor, municipiilor, pe a caror raza teritoriala isi au domiciliul persoanele fizice. 

Dupa obtinerea autorizatiei, asociatiile familiale si persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sunt obligate sa se inregistreze la Registrul Comertului si la organele fiscale teritoriale, conform reglementarilor legale in vigoare.

Pe cale de consecinta, intimatul-reclamant (detinatorul PFA – n.n.) era obligat sa faca un asemenea demers, iar organele fiscale teritoriale au procedat in mod corect atunci cand au emis din oficiu decizia de impunere privind venitul din activitati independente, deoarece intimatul-reclamant nu a depus declaratii fiscale pentru anul 2003, respectandu-se dispozitiile art. 80 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 (Codul de procedura fiscala)81, in sensul ca nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere.

De mentionat si faptul ca nu s-a facut dovada anularii autorizatiei pentru perioada supusa impozitarii, anularea acestui act avand loc abia la data de 3 noiembrie 2004.

De remarcat, totodata, ca existenta autorizatiei de functionare ii permitea intimatuluireclamant sa desfasoare in continuare aceasta activitate, neavand relevanta depozitiile martorilor audiati in cauza.

Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 507/200282, cazurile de suspendare sau de anulare a autorizatiei vor fi comunicate lunar de catre emitent Oficiului Registrului Comertului si organelor fiscale competente aflate pe raza teritoriala a autoritatii publice emitente. De asemenea, se constata de catre instanta de control judiciar ca faptul ca intimatul-reclamant nu a facut demersuri pentru anularea autorizatiei de functionare, potrivit art. 13 din Legea nr. 300/200483, precum si faptul ca acesta nu a depus declaratiile de venit global, aferente perioadei, obligatii care ii incumbau conform dispozitiilor imperative ale legii, nu pot constitui un motiv de exonerare de raspundere, intrucat nimeni nu se poate prevala de propria culpa.vAvand in vedere aceste considerente, Curtea a admis recursurile si modificat sentinta atacata in sensul ca a respins actiunea ca nefondata.

Mai clar nu se poate: pentru a nu plati impozite nedatorate, treceti douazeci de minute pe la Fisc. De data aceasta, paradoxal, e de bun augur sa treci pe la Fisc!

Am selectat mai jos un caz in care contribuabilul a uitat sa depuna declaratiile fiscale, dar a platit taxele si impozitele aferente.

Organul fiscal a calculat penalitati.

Totusi, neindeplinirea acestei obligatii de catre contribuabil are drept consecinta stabilirea din oficiu a obligatiei fiscale, in conditiile art. 83 alin. (4) din acelasi act normativ, si nu stabilirea obligatiei de plata a majorarilor de intarziere. in situatia in care contribuabilul a achitat obligatiile fiscale la termenul si in cuantumul prevazute de lege, a inscris in ordinele de plata tipul creantei pe care intelege sa o stinga, nu exista diferente intre sumele datorate si sumele achitate, chiar in lipsa declaratiilor fiscale, se considera plati facute la scadenta si nu se impune calcularea de accesorii.

Solutia Tribunalului

Prin sentinta civila nr. 45/CF/26.06.2008, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr. 681/103/2008, a fost respinsa ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta A in contradictoriu cu parata B, avand ca obiect contestatia impotriva deciziei nr. 48/30.01.2008.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca reclamanta a depus declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat cu intarziere fata de termenul legal de depunere; ca in perioada februarie 2005 - mai 2007 reclamanta a facut lunar plati in contul impozitului pe veniturile din salarii si al contributiilor sociale la bugetul general consolidat, iar stingerea obligatiilor datorate are loc in:

- ordinea vechimii depunerii declaratiilor la organul fiscal competent;
- obligatiile datorate pentru perioada ianuarie 2007 - octombrie 2007, depuse pana la data de 5.11.2007, au fost stinse din platile efectuate de catre contribuabil in perioada ianuarie 2005 - mai 2006, aflate in sold la data de 1.01.2007 ca sume virate in plus;
- obligatiile datorate pentru perioada februarie 2005 - decembrie 2005, depuse la data de 9.11.2007, au fost stinse din platile efectuate de unitate in perioada mai 2006 - decembrie 2006 aflate in sold la data de 1.01.2007 ca sume virate in plus;
- obligatiile declarate pentru perioada ianuarie 2006 - decembrie 2006, depuse ulterior datei de 9.11.2006, au fost stinse din platile efectuate de contribuabil in anul 2007.

In ce priveste obligatiile de plata accesorii se retine ca la data de 11.12.2007, A.F.P. a emis pentru A deciziile nr. 19-93 referitoare la obligatiile de plata accesorii prin care a calculat majorari de intarziere in suma totala de 119.221 lei aferente impozitului pe veniturile din salarii si contributii sociale la bugetul general consolidat, din care:

- suma de 107.222 lei reprezinta majorari de intarziere aferente obligatiilor de plata inscrise in declaratiile fiscale depuse cu intarziere la organul fiscal;
- suma de 11.999 lei reprezinta majorari de intarziere aferente obligatiilor fiscale constituite in baza declaratiilor rectificative.

Referitor la majorarile de intarziere in suma de 107.222 lei, aferente obligatiilor de plata inscrise in declaratiile fiscale depuse cu intarziere la organul fiscal, A a efectuat plata obligatiilor datorate bugetului general consolidat in termenele legale de plata, insa nu a avut in vedere ca, potrivit legii fiscale, aceasta avea obligatia de a depune declaratiile fiscale la termenele stabilite de Codul fiscal.

Astfel, pana la data de 5.06.2007 cand au fost depuse declaratiile aferente perioadei ianuarie 2007 - mai 2007, se poate vorbi de o suprasolvire in evidenta fiscala a contribuabilului, intrucat acesta a efectuat plati fara a exista debit declarat.

Nerespectarea termenului de depunere a declaratiilor, pe de o parte, si nedepunerea in ordine cronologica a acestora, pe de alta parte, au avut drept consecinta stingerea obligatiilor aferente anului 2005, iar in final a obligatiilor declarate pentru anul 2006, la data stingerii, organul fiscal respectand ordinea vechimii obligatiilor.

Referitor la ordinea stingerii obligatiilor, se constata ca intimata in cauza (organul fiscal – nota H. Sasu) a aplicat in mod corect regimul special de imputatie a platilor stabilit in mod expres prin legislatia fiscala in raport cu dispozitiile de drept comun ale Codului civil, atunci cand exista creante banesti succesive.

Urmare acestor modalitati de stingere a datoriilor, constatandu-se intarzieri la stingerea obligatiilor fiscale declarate, aferente anilor 2005 si 2006, in mod legal A.F.P. a emis deciziile nr. 19-93/11.12.2007 referitoare la obligatiile de plata accesorii, prin care s-au calculat in sarcina A majorari de intarziere in suma de 119.221 lei, aferente impozitului pe veniturile din salarii si contributiilor sociale la bugetul general consolidat.

Contribuabilul declara recurs argumentat

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta. in motivarea recursului recurenta (contribuabilul – nota. H. Sasu) arata ca in perioada februarie 2005 - decembrie 2006 a achitat in totalitate si in termenul legal creantele privind impozitul pe veniturile din salarii in suma totala de 432.062 lei. Cu adresa nr. (...) A.F.P. i-a comunicat ca figureaza cu sume achitate in plus in suma de 432.062 lei. A.F.P. nu i-a comunicat anterior ca figureaza cu sume achitate in plus si nici ca nu sunt depuse declaratiile lunare privind obligatiile de plata la bugetul consolidat al statului, desi inregistra lunar sume consistente.

Recurenta mai arata ca numai o parte din ordinele de plata ale creantelor fiscale au fost considerate ca tinand loc de declaratii. Din fisa sintetica totala emisa de A.F.P. rezulta ca din sumele achitate au fost stinse debitele din 2007 si nu cele din 2005 si 2006.

Apreciaza ca nu trebuiau calculate majorari de intarziere, deoarece sumele au fost achitate in termenul legal si ca, prin declaratiile lunare depuse si prin ordinele de plata, s-a stabilit ordinea de decontare.

Finantele vin cu argumente proprii

Intimata-parata a formulat intampinare prin care solicita respingerea recursului.

Arata ca recurenta a depus declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat cu intarziere fata de termenul legal de depunere, ca in perioada februarie 2005 - mai 2007 contribuabilul a facut lunar plati in contul impozitului pe veniturile din salarii si al contributiilor sociale la bugetul general consolidat, iar stingerea obligatiilor datorate a avut loc in ordinea vechimii depunerii declaratiilor la ordinul fiscal teritorial.

Referitor la obligatiile de plata a accesoriilor in suma totala de 119.221 lei, arata ca au fost calculate in temeiul legislatiei fiscale aplicabile la acea data. Precizeaza faptul ca accesoriile fiscale calculate in cauza nu reprezinta aplicarea unei sanctiuni materiale pentru depunerea cu intarziere a declaratiilor fiscale, fapta sanctionata deja contraventional, ci constituie o operatiune fiscala efectuata de catre organul fiscal, urmare a stingerii cu intarziere a obligatiilor fiscale principale, obligatii scadente in perioada 2005 - 2006 si stinse in anul 2007.

Instanta suprema restabileste rationamentul corect

Curtea, analizand actele si lucrarile din dosar si sentinta recurata, in raport de motivele de recurs invocate si din oficiu, retine urmatoarele:

Prin deciziile nr. (...) emise de A.F.P. au fost stabilite obligatii de plata in suma totala de 119.221 lei in sarcina recurentei, reprezentand majorari de intarziere aferente impozitului pe veniturile din salarii si contributiilor sociale la bugetul general consolidat.Accesoriile au fost calculate de organul fiscal ca urmare a depunerii cu intarziere a declaratiilor fiscale pentru perioada mai 2005 - mai 2007 si a nedepunerii acestora in ordine cronologica.

Ca situatie de fapt, Curtea retine ca in perioada mai 2005 - decembrie 2006 recurenta a achitat lunar in contul impozitului pe veniturile din salariu si a contributiilor sociale la bugetul general consolidat suma totala de 423.062 lei.

Pentru perioada mai sus mentionata recurenta nu a depus declaratii fiscale lunar; pentru perioada februarie 2005 - decembrie 2005 au fost depuse declaratiile fiscale la data de 9 noiembrie 2007, iar pentru anul 2006 au fost depuse in perioada 13.11.2007 - 30.11.2007.

In drept, se datoreaza majorari de intarziere pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata.

Plecand de la aceasta dispozitie legala, trebuia stabilit daca platile facute de recurenta lunar pot fi considerate plati efectuate la scadenta.

Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat se face prin declaratie fiscala sau prin decizia emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri.
Potrivit legii, recurenta (contribuabilul – nota H. Sasu) avea obligatia de a depune declaratii fiscale la termenele stabilite de Codul fiscal.

Nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Stabilirea din oficiu nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale.

Avand in vedere dispozitiile legale care prevad ca obligatia de a depune declaratia fiscala se mentine si in cazurile in care a fost efectuata plata obligatiei fiscale, ceea ce inseamna per a contrario ca plata se poate face si in lipsa declaratiei fiscale, Curtea retine ca, in conditiile in care pentru sumele achitate prin ordine de plata recurenta a indicat tipul creantei fiscale principale pe care contribuabilul intelege sa o stinga, nu au fost stabilite diferente intre sumele achitate lunar si cele datorate, plata obligatiilor fiscale a fost facuta la scadenta.

Nedepunerea declaratiilor fiscale in termenul legal atrage aplicarea sanctiunii contraventionale, iar ca operatiune fiscala stabilirea obligatiei fiscale din oficiu si nu stabilirea obligatiei de plata a unor accesorii.

Sintetizand cele mai sus expuse, Curtea retine ca plata obligatiilor fiscale s-a facut la scadenta si ca nu exista temei pentru calculul accesoriilor si, in consecinta, a admis recursul, a modificat in tot sentinta recurata in sensul ca a admis actiunea si a anulat decizia de solutionare a contestatiei nr. 48/2008 emisa de D.G.F.P. si deciziile nr. 19-93/11.12.2007 emise de A.F.P. prin care au fost stabilite obligatii de plata a majorarilor de intarziere in suma totala de 119.221 lei.