Prestatii suportate de angajator pe perioada concediului salariatului. In atentia angajatorilor

Acordarea de beneficii suplimentare pentru perioada in care salariatii se afla in concediu de odihna se inscrie in lista larga de mijloace de fidelizare a acestora de catre angajator. Daca pentru perioada concediului de odihna salariatului i se cuvine o indemnizatie de concediu, drept dobandit si garantat la incheierea contractului individual de munca, angajatorul are posibilitatea de a-i acorda acestuia si alte avantaje de natura salariala al carui tratament fiscal le poate transforma in metode reale de optimizare fiscala.

Indemnizatia de concediu de odihna se acorda salariatului pentru perioada concediului de odihna salariatul in temeiul prevederilor Codului muncii si nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca. intrucat indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu si tratamentul fiscal a fost adaptat situatiei speciale a platii in avans a sumelor respective. Daca regula generala in raport cu veniturile realizate de persoanele fizice prevede ca sumele realizate reprezinta venituri ale lunii in care sunt incasate, indemnizatiile aferente concediilor de odihna nu respecta aceasta regula si se defalca pe lunile la care se refera impunandu-se cumulat cu veniturile realizate in aceste luni.

Asadar, in situatia in care sunt platite salariatilor, in cursul anului fiscal, indemnizatii de concediu de odihna, veniturile respective incasate in avans vor fi cuprinse in baza de calcul pentru luna la care se refera si se vor cumula cu celelalte drepturi primite in lunile respective. Fiind incluse in venitul brut din salarii, indemnizatiile acordate pe perioada concediului de odihna sunt supuse impozitului pe salarii potrivit art. 76 din Codul fiscal si tuturor contributiilor sociale obligatorii datorate in raport cu veniturile din salarii.

Prima de vacanta, negociata si acordata de angajator cu ocazia plecarii salariatului in concediu de odihna, va primi acelasi tratament fiscal acordat oricarei alte prime. Suma care reprezinta prima de vacanta sau o parte din aceasta, daca este acordata fractionat, se cumuleaza cu veniturile de natura salariala ale lunii in care se plateste aceasta prima. Daca in cursul unei luni, angajatorul efectueaza, pe langa platile de salarii, si plati intermediare de venituri, cum sunt premii sau stimulente de orice fel, impozitul se calculeaza la fiecare plata prin aplicarea cotei de 16% asupra platilor intermediare diminuate cu contributiile sociale obligatorii. Impozitul retinut la fiecare astfel de plata intermediara reprezinta diferenta intre impozitul calculat la ultima plata intermediara si suma impozitelor retinute la platile intermediare anterioare. La data ultimei plati a drepturilor salariale aferente unei luni (lichidare), impozitul se calculeaza asupra veniturilor totale obtinute prin cumularea drepturilor respective cu platile intermediare. Impozitul de retinut la aceasta data reprezinta diferenta dintre impozitul calculat asupra veniturilor totale si suma impozitelor retinute la platile intermediare.

In decizia de a acorda prime de vacanta salariatilor trebuie avute in vedere si prevederile O.U.G. nr.8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanta, din perspectiva restrictiilor impuse coroborate cu regimul fiscal aplicat prestatiilor primite de salariati pe perioada concediului de odihna. Astfel, salariatul nu va putea primi in cursul anului fiscal o prima de vacanta daca beneficiaza de vouchere de vacanta, acestea din urma putandu-se dovedi mult mai avantajoase fiind exceptate de la plata contributiilor sociale obligatorii.

Asadar, prima de vacanta poate reprezenta un drept cuvenit potrivit contractului de munca negociat, insa din punct de vedere fiscal va fi supusa impozitului pe salarii potrivit art. 76 din Codul fiscal si contributiilor sociale obligatorii datorate in raport cu veniturile de natura salariala, astfel ca angajatorul poate fi tentat sa se indrepte catre o forma de fidelizare mai avantajoasa din punct de vedere fiscal.

Voucherele de vacanta, anterior denumite tichete de vacanta, par mult mai atractive decat primele de vacanta care nu sunt insotite de facilitati fiscale, din prisma contributiilor sociale obligatorii care nu sunt datorate pentru acestea. Potrivit O.U.G. nr. 8/2009, angajatorii care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca pot acorda bonuri de valoare, denumite generic vouchere de vacanta. Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariatilor sub forma de vouchere de vacanta este contravaloarea a 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata, pentru un salariat, in decursul unui an fiscal.

La nivelul salariatului, voucherele de vacanta acordate in conditiile reglemetate de O.U.G. nr. 8/2009 reprezinta avantaje impozabile potrivit art. 76 alin. (3) lit. h) din Codul fiscal. Valoarea voucherelor de vacanta, acordate potrivit legii, luata in calcul la determinarea impozitului pe veniturile din salarii, este valoarea nominala, veniturile respective impozitandu-se ca venituri din salarii in luna in care acestea sunt primite.

Din punct de vedere al contributiilor sociale obligatorii, voucherele de vacanta acordate potrivit legii nu sunt cuprinse in baza de calcul a niciunei contributii sociale obligatorii, potrivit art. 142 lit. r), art. 157 alin. (2), art. 187 alin. (2), art. 195 alin. (2), art. 204 alin. (2), art. 212 alin. (2) din Codul fiscal.

Deductibilitatea la calculul impozitului pe profit este asigurata in temeiul art. 25 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal pentru cheltuielile reprezentand vouchere de vacanta acordate de angajatori in limitele mentionate.

Suportarea de catre angajator a serviciilor turistice si/sau de tratament, inclusiv transportul pe perioada concediului pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora, astfel cum este prevazut in contractul de munca este, in prezent, din punct de vedere fiscal, cea mai atractiva forma de acordare a unor beneficii pe aceasta destinatie. intr-adevar, in masura in care serviciile turistice suportate de societate sunt in interesul personal al salariatilor si nu reprezinta o deplasare in interesul afacerii, contravaloarea cheltuielilor aferente suportate de societate se va materializa la nivelul salariatilor intr-un avantaj, care incepand cu 1 ianuarie 2016 este introdus in sfera veniturilor neimpozabile in temeiul art. 76 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal.

Daca in perioada anterioara, in raport cu prestatiile suportate de angajator, pe perioada concediului salariatului, erau considerate neimpozabile doar biletele de odihna care includeau si componenta de tratament. in prezent, cumularea celor doua tipuri de servicii turistice si de tratament nu mai este o conditie pentru considerarea veniturilor drept neimpozabile la nivelul salariatilor. si din punct de vedere al contributiilor sociale obligatorii, aceste prestatii suportate de angajator nu sunt purtatoare de contributii, potrivit art. 142 lit. a), art. 157 alin. (2), art. 187 alin. (2), art. 195 alin. (2), art. 204 alin. (2), art. 212 alin. (2) din Codul fiscal.

Contravaloarea serviciilor turistice si/sau de tratament, inclusiv transportul, acordate de angajator pentru salariatii proprii si membrii lor de familie reprezinta pentru angajator cheltuieli sociale care poti fi deduse, potrivit art. 25 alin. (3) lit. b) pct. 3 din Codul fiscal, in limita cotei de 5% aplicata asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii.

Perioada vacantelor este asadar un bun prilej pentru recompensarea salariatilor, optimizand insa o astfel de masura, prin alegerea celei mai avantajoase variante de acordare a beneficiilor salariale din perspectiva modalitatilor mai eficiente din punct de vedere fiscal.

Dani Cucu,
Consultant fiscal, Expert contabil