Repartizarea costurilor intre societatea mama si celelalte sucursale

Intrebare:

Cum trebuie sa justifice o sucursala apartinand unei persoane juridice nerezidente, cheia de repartizare a costurilor?

La societatea mama 4-5 persoane lucreaza 2-3 zile pe saptamana pentru SUCURSALA din Romania, in sensul ca:

- platile catre furnizori si catre salariati se fac din contul firmei mama;
- facturile catre clienti, contractele cu furnizorii si clientii se intocmesc tot de personalul angajat la firma mama care este membra in UE.
- directorii Sucursalei sunt si administratori la firma mama.

In aceasta situatie nu se pune problema prezentarii Dosarului Pretului de Transfer (DPT). La un seminar organizat de M.F. privind DPT mi s-a spus ca trebuie sa folosim "cheia de repartizare a costurilor?.

Raspuns in septembrie 2008:

Intr-adevar, repartizarea costurilor intre societatea mama si celelalte sucursale ale acesteia un intra sub incidenta preturilor de transfer deoarece nu are loc o tranzactie intre persoane afiliate astfel inc?t autoritatile fiscale sa fie indreptatite sa ajusteze suma cheltuielilor inregistrate in evidenta firmei dvs. Dosarul preturilor de transfer este necesar doar pentru reflectarea pretului de piata al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei.

Recuperarea costurilor nu se face in baza unui pret stabilit, ci in baza cheltuielilor efective realizate de societatea mama pentru conducerea activitatii, intr-o anumita perioada de timp.

Conform definitiei preluate din normele OECD, preturile de transfer sunt preturile la care o intreprindere transfera bunuri fizice, proprietati necorporale sau furnizeaza servicii unor intreprinderi asociate. In acest sens, recuperarea costurilor nu cade sub incidenta H.G. nr. 529 din 30 mai 2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a solutiei fiscale individuale anticipate si a acordului de pret in avans, publicata in M.Of. nr. 395 din 12 iunie 2007.

Nu intra in discutie activitatea firmelor straine desfasurate pe teritoriul Romaniei printr-un sediu permanent.

Prin legislatia fiscala din Romania nu a fost reglementata o ?cheie de repartizare a costurilor? astfel incat sa demonstrati organului de inspectie fiscala aplicarea corecta a unei formule matematice de repartizare a unor cheltuieli efectuate de societatea mama.
Repartizarea costurilor de catre firma mama pe fiecare beneficiar al serviciului respectiv trebuie efectuata in functie de criteriile proprii, stabilite de fiecare societate. Aplicarea corecta a criteriilor proprii poate fi demonstrata pe baza unui deviz anexat la factura emisa de societatea mama. Criteriile de repartizare se pot stabili si consemna in diverse documente incheiate anterior facturii emise, intre societatea mama si societatea afiliata acesteia, in functie de natura obiectului de activitate. Cea mai buna cheie de repartizare a costurilor pe care am regasit-o personal in practica, a fost repartizarea costurilor intre firmele afiliate in functie de unitatea de produs obtinuta intr-o perioada determinata. De exemplu, este greu de demonstrat ca un salariat al firmei mama a lucrat doua zile pe luna pentru firma dvs., dar este mai usor de demonstrat ca s-au repartizat corect, direct proportional, costurile de salarizare a acesteia in functie de productia obtinuta de firma dvs. in stricta corelatie cu alte firme afiliate societatii mama.

Dupa parerea mea, pentru a nu fi considerate servicii propriu-zise, costurile respective nu trebuie sa cuprinda un adaos comercial practicat de societatea mama astfel inc?t aceasta sa realizeze un profit pe seama firmelor afiliate ei. Lipsa adaosului comercial v-ar ajuta in fata echipei de inspectie fiscala care nu ar mai fi indreptatita sa considere ca prin facturile emise de firma mama s-a avut in vedere o ?aranjare? a profiturilor. In acelasi timp, daca echipa de inspectie fiscala ar considera operatiunea drept o tranzactie, la estimarea pretului de piata al tranzactiei echipa de inspectie fiscala nu ar mai avea posibilitatea sa aplice una din urmatoarele metode reglementate prin Codul fiscal:

• metoda compararii preturilor;
• metoda cost-plus;
• metoda pretului de revanzare;
• orice alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.