Serviciu de transport. Regim TVA

Intrebare: Societatea noastra face o livrare de bunuri catre o alta inregistrata in scopuri de TVA in Germania. In urma discutiilor s-a stabilit ca societatea noastra va asigura transportul, costurile fiind recuperate de la firma din Germania.

Astfel, am facturat contravaloarea produselor si, separat, cost transport intracomunitar, asa cum reiese din factura de transport primita de la furnizorul de servicii de transport din Romania si care a asigurat transportul produselor in Germania. In aceasta situatie, aceasta este o prestare de serviciu intracomunitar, se va declara in decont TVA si in declaratia 390?

Acest articol este preluat din Portal Contabilitate.ro
Singurul loc unde toate intrebarile isi gasesc raspuns.
Convinge-te CLICK AICI

Abonament PortalContabilitate ro - abonament 12 luni

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilitatii in 2024 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vezi AICI detalii

SAF-T pentru Contribuabili Mici

Vezi AICI detalii

Raspuns: Potrivit art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, baza de impozitare a TVA pentru livrari de bunuri si prestari de servicii, altele decat cele prevazute la lit. b) si c) este constituita din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de furnizor ori prestator din partea cumparatorului, beneficiarului sau a unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni.

In conformitate cu prevederile alin. (2) lit. b) al acestui articol, baza de impozitare a taxei pe valoare adaugata cuprinde cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, solicitate de catre furnizor/prestator cumparatorului sau beneficiarului.

Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumparatorului, care fac obiectul unui contract separat si care sunt legate de livrarile de bunuri sau de prestarile de servicii in cauza, se considera cheltuieli accesorii.

Punctul 18 alin. (8) si (9) din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal stabileste ca, orice cheltuieli accesorii efectuate de persoana care realizeaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii se includ in baza de impozitare a TVA, chiar daca fac obiectul unui contract separat.

Cheltuielile accesorii nu reprezinta o tranzactie separata, ci sunt parte componenta a livrarii/prestarii de care sunt legate, urmand aceleasi reguli referitoare, printre altele, la locul livrarii/prestarii, cotele, scutirile ca si livrarea/prestarea de care sunt legate.

Furnizorul/Prestatorul nu poate aplica structura de comisionar prevazuta la pct. 19 alin. (4) pentru a refactura cheltuieli accesorii.

Cheltuielile cu transportul bunurilor livrate intracomunitar sau alte cheltuieli accesorii, cum sunt cele de asigurare sau de ambalare, se cuprind in baza impozabila a livrarii intracomunitare numai daca, potrivit prevederilor contractuale, acestea cad in sarcina vanzatorului.

Punctul 19 alin. (4) prevede ca, in cazul in care se refactureaza cheltuieli efectuate pentru alta persoana, respectiv atunci cand o persoana impozabila primeste o factura sau alt document pe numele sau pentru livrari de bunuri/prestari de servicii/importuri efectuate in beneficiul altei persoane si refactureaza contravaloarea respectivelor livrari/prestari/importuri, se aplica structura de comisionar.

Persoana impozabila care actioneaza in calitate de comisionar, primind facturi pe numele sau de la comitentul vanzator sau, dupa caz, de la furnizor si emitand facturi pe numele sau catre comitentul cumparator ori, dupa caz, catre client, se considera ca actioneaza in nume propriu, dar in contul comitentului. Comisionarul este considerat din punctul de vedere al taxei cumparator si revanzator al bunurilor, indiferent daca actioneaza in contul vanzatorului sau al cumparatorului, respectiv se considera ca furnizorul ori, dupa caz, comitentul vanzator face o livrare de bunuri catre comisionar si, la randul sau, comisionarul face o alta livrare de bunuri catre comitentul cumparator sau, dupa caz, catre client.

In cazul prezentat intelegem ca, potrivit prevederilor contractuale, transportul bunurilor este in sarcina cumparatorului. In aceasta situatie este reprezentativ exemplul nr. 2 redat la punctul 19 alin. (4) din normele mentionate:

?Exemplul nr. 2: Un furnizor A din Romania realizeaza o livrare intracomunitara de bunuri catre beneficiarul B din Ungaria. Conditia de livrare este ex-works, prin urmare transportul este in sarcina cumparatorului, a lui B. Totusi, B il mandateaza pe A sa angajeze o firma de transport, urmand sa ii achite costul transportului. Transportatorul C factureaza lui A serviciul de transport din Romania in Ungaria, iar A, aplicand structura de comisionar, va refactura serviciul lui B. Se considera ca A a primit si a prestat el insusi serviciul de transport. Acest serviciu de transport va fi facturat de catre C catre A cu TVA, locul prestarii fiind in Romania, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. A va refactura transportul catre B fara TVA, serviciul fiind neimpozabil in Romania conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.?

Asadar, in aceasta situatie, transportul marfurilor nu va fi inclus in baza de impozitare a acestora.

Pentru serviciul de transport, societatea dvs. aplica structura de comisionar. Transportul marfurilor este considerat o prestare de serviciu neimpozabil in Romania, conform art. 133 alin. (2) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit caruia, locul de prestare a serviciilor catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare este locul unde respectiva persoana care primeste serviciile isi are stabilit sediul activitatii sale economice.

Daca serviciile sunt furnizate catre un sediu fix al persoanei impozabile, aflat in alt loc decat cel in care persoana isi are sediul activitatii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se afla respectivul sediu fix al persoanei care primeste serviciile. In absenta unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabila care primeste aceste servicii isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.

In conformitate cu prevederile punctului 13 alin. (4) din Titlul VI al normelor mentionate, in situatia in care acestor servicii li se aplica regula generala de stabilire a locului de prestare si sunt prestate catre o persoana impozabila care are sediul activitatii economice in afara Romaniei, dar este stabilita in Romania prin sediu/sedii fixe, se va considera ca locul prestarii serviciilor este locul in care beneficiarul si-a stabilit sediul activitatii sale economice, sau, dupa caz, un sediu fix situat in alt stat, daca beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra ca aceste servicii au fost prestate catre sediul activitatii sale economice, sau catre un sediu fix stabilit in alt stat, si nu catre sediul/sediile fixe din Romania.

Daca sunt prestate catre o persoana impozabila care are sediul activitatii economice in Romania, dar este stabilita in afara Romaniei prin sediu/sedii fixe, se va considera ca locul prestarii serviciilor este sediul fix catre care serviciile sunt prestate, daca beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra ca aceste servicii nu au fost prestate catre sediul activitatii economice din Romania, ci catre sediul/sediile fixe din afara Romaniei.

Dovezile pe care beneficiarul poate sa le prezinte pentru a demonstra ca serviciile sunt in fapt prestate catre sediul activitatii sale economice sau catre un sediu fix pot consta in: contractul si/sau formularul de comanda care identifica sediul care primeste serviciile, faptul ca sediul respectiv este entitatea care plateste pentru serviciile respective sau costul serviciilor este in fapt suportat de respectiva entitate, natura serviciilor permite identificarea, in mod particular, a sediului/sediilor catre care serviciul este prestat, orice alte informatii relevante pentru stabilirea locului prestarii.

Potrivit alin. (9) al acestui punct, atunci cand beneficiarul este o persoana impozabila stabilita in alt stat membru, si serviciul este prestat catre sediul activitatii economice sau un sediu fix, aflat in alt stat membru decat Romania, prestatorul trebuie sa faca dovada ca beneficiarul este o persoana impozabila si ca este stabilit in Comunitate.

Se considera ca aceasta conditie este indeplinita atunci cand beneficiarul comunica prestatorului o adresa a sediului activitatii economice, sau, dupa caz, a unui sediu fix, din Comunitate, precum si un cod valabil de TVA atribuit de autoritatile fiscale din alt stat membru, inclusiv in cazul persoanelor juridice neimpozabile care sunt inregistrate in scopuri de TVA.

Se considera ca prestatorul a actionat de buna credinta, in ceea ce priveste stabilirea faptului ca beneficiarul sau este o persoana impozabila, atunci cand a obtinut confirmarea validitatii codului de TVA atribuit beneficiarului sau de autoritatile fiscale din alt stat membru prin intermediul procedurilor de securitate existente la nivel comunitar.

Daca beneficiarul, care este stabilit in alt stat membru decat Romania, nu comunica un cod valabil de TVA, si/sau prestatorul nu obtine confirmarea validitatii codului de TVA al clientului sau, se va considera ca prestarea de servicii este realizata catre o persoana neimpozabila. Totusi, in situatia in care ulterior emiterii facturii beneficiarul comunica un cod valabil de TVA atribuit de autoritatile fiscale din alt stat membru, se vor aplica prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, respectiv va considera ca operatiunea nu este impozabila in Romania, fiind impozabila la locul unde este stabilit beneficiarul, daca beneficiarul poate face dovada ca avea calitatea de persoana impozabila in momentul in care taxa a devenit exigibila. Dovada consta intr-o confirmare oficiala a autoritatii fiscale din statul membru in care beneficiarul este stabilit.

Asadar, serviciul de transport bunuri refacturat catre societatea din Germania este neimpozabil in Romania daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

- beneficiarul va comunica o adresa a sediului activitatii economice, sau, dupa caz, a unui sediu fix, din Comunitate, precum si un cod valabil de TVA atribuit de autoritatile fiscale din alt stat membru.

- beneficiarul face dovada ca serviciile sunt in fapt prestate catre sedii ale activitatii economice sau catre sedii fixe ale acestuia, din alt stat membru.

Daca aceste conditii sunt indeplinite, servicul nu este impozabil in Romania.

Factura se va intocmi fara TVA, cu respectarea prevederilor art. 155 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal. Aceasta se va raporta prin declaratia 300 "Decont de TVA", aprobat prin OANAF 77/2010 la Randul 3 cu preluarea sumelor la Randul 3.1.

Serviciile se vor raporta prin declaratia 390 VIES "Declaratie recapitulativa privind livrarile/achizitiile/prestarile intracomunitare", cod MFP 14.13.01.02/r aprobat prin OANAF 76/2010, pana la data de 15 inclusiv a lunii urmatoare unei luni calendaristice, in conformitate cu prevederile art.1564 alin. (1) lit. c) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.