Societate cu doi asociati: Deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile

"Intrebare: 1. Cum interpretati prevederile art. 40 2 alin. (5) coroborat cu art. 40 1 pct. 4. din Codul fiscal, in sensul ca o societate comerciala romana cu 2 asociati persoane fizice 40%/60% aplica limitarea deductibilitatii cheltuielilor cu dobanzile pentru imprumuturi/leasinguri/etc. de la terti?

2. In cazul in care exista cheltuieli cu dobanzile si diferentele de curs reportate din anii anteriori care depasesc plafonul deductibil in 2018, precum si cheltuieli din anul 2018 care ar trebui reportate deoarece si acestea depasesc limitele, cum se va efectua deducerea? Vor fi deduse intai partial cheltuielile reportate cele mai vechi - FIFO? Sau se va deduce partea din cheltuielile curente (2018) - FIFO, urmand sa se reporteze diferentele din istoric?"

Raspunsul specialistului

Intrebarea 1

Noile reguli privind recunoasterea cheltuielilor cu dobanzile la imprumuturi, valabile de la data de 01.01.2018, stabilesc ca acestea sunt recunoscute in totalitate daca operatiunea se deruleaza intre doua entitati romane, in conditii reale de piata, adica nu fac parte dintr-un grup consolidat in scopuri de contabilitate financiara, asa cum este definit acesta la art. 40 indice 1 din Legea nr. 227/2015, cu modificarile ulterioare.

In cazul in care entitatea care inregistreaza cheltuieli cu dobanzile nu are nicio intreprindere asociata si niciun sediu permanent, cheltuielile inscrise in evidenta contabila se pot deduce integral, indiferent ca sunt in valuta sau in moneda nationala.

Dumneavoastra solicitati un raspuns legat de aplicarea deductibilitatii cheltuielilor cu dobanda in cazul in care societatea are doi asociati care detin mai mult de 25% din capitalul social.

Art. 40 2, alin. (5) din Codul fiscal arata:

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2026 stick USB

Vreau acest produs →

Ghidul practic al contabilitatii in 2026 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vreau acest produs →

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vreau acest produs →

Codul fiscal defineste intreprinderea asociata, astfel:

4. intreprindere asociata - oricare dintre urmatoarele situatii:
a) o entitate in care contribuabilul detine direct sau indirect o participatie, si anume drepturi de vot sau detineri de capital in proportie de 25% sau mai mult, sau are dreptul sa primeasca 25% sau mai mult din profitul entitatii respective;
b) o persoana fizica sau o entitate care detine direct sau indirect o participatie, si anume drepturi de vot sau detineri de capital in proportie de 25% sau mai mult intr-un contribuabil, sau are dreptul sa primeasca 25% sau mai mult din profitul contribuabilului;
c) in cazul in care o persoana fizica sau o entitate detine direct sau indirect o participatie de 25% sau mai mult intr-un contribuabil si in una sau mai multe entitati, toate entitatile in cauza, inclusiv contribuabilul, sunt considerate intreprinderi asociate.

Asadar, potrivit prevederilor art. 40 indice 1, lit. b) din Codul fiscal, "o persoana fizica sau o entitate care detine direct sau indirect o participatie, si anume drepturi de vot sau detineri de capital in proportie de 25% sau mai mult intr-un contribuabil, sau are dreptul sa primeasca 25% sau mai mult din profitul contribuabilului" reprezinta o intreprindere asociata.

In acest caz, daca aveti imprumuturile obtinute de la persoane afiliate, asa cum sunt definite mai sus, sunt aplicabile prevederile art. 40 indice 2 din Codul fiscal, adica dobanzile cumulate de la toate imprumuturile primite care depasesc echivalentul in lei a 200.000 euro in perioada pentru care se calculeaza impozitul pe profit se vor deduce limitat. Cursul la care se stabileste valoarea este cel comunicat de BNR valabil pentru ultima zi a trimestrului/anului fiscal, dupa caz.

Pentru calculul deductibilitatii cheltuielilor s-a introdus notiunea de "cost excedentar al indatorarii", adica suma cu care cheltuielile cu dobanzile (dobanzile aferente creditului si cele pentru imprumuturile de la asociati) cu diferentele de curs aferente acestor cheltuieli si alte cheltuieli legate de imprumut, depaseste veniturile din dobanzi si alte venituri echivalente, din punct de vedere economic, pe care le primeste societatea.

Limitarea se face la plafonul fix de 200.000 euro.
Asadar, in situatia descrisa, cheltuielile cu dobanzile aferente creditelor bancare, leasingului financiar si pierderile din diferentele de curs valutar, vor fi deductibile limitat la determinarea rezultatului fiscal, dupa cum se precizeaza la prevederilor art. 40 indice 2 din Codul fiscal.

Intrebarea 2

Cheltuielile care depasesc limita deductibila de 200.000 euro sunt recunoscute (deduse) esalonat in perioada fiscala in care sunt suportate, pana la nivelul a 10% din baza de calcul stabilita conform algoritmului prevazut la alin. (2) al art. 40 indice 2.
Baza de calcul se determina astfel:
– se face diferenta dintre toate veniturile si cheltuielile inregistrate conform reglementarilor contabile,
– din ceea ce s-a obtinut, se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale indatorarii si amortizarea fiscala.

Initial, se recunosc cheltuieli in suma de 200.000 euro, in echivalent lei si apoi se mai deduce, in plus, o cota de 10% din baza de calcul prezentata.

Veniturile neimpozabile sunt cele definite la art. 23 din Legea nr. 227/2015, cu modificarile ulterioare, iar amortizarea fiscala se preia din registrul de evidenta fiscala, asa cum se procedeaza si la calculul impozitului pe profit.

Limitarea se face la plafonul fix de 200.000 euro si nu se mai tine cont de marimea dobanzii prevazute in contractele de imprumut, daca, potrivit prevederilor art. 11 din Codul fiscal si ale pct. 5, alin. (11) din normele metodologice aprobate prin HG nr. 1/2016, persoana care acorda imprumutul o face tinand cont de pretul pietei, adica daca ar acorda acest imprumut in aceleasi conditii si unei alte persoane independente.

Costurile indatorarii reprezinta cheltuiala reprezentand dobanda aferenta tuturor formelor de datorii, alte costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobanzile, inclusiv alte cheltuieli suportate in legatura cu obtinerea de finantare potrivit reglementarilor legale in vigoare, cum ar fi, dar fara a se limita la acestea:
– plati in cadrul imprumuturilor cu participare la profit, (cont 668)
– dobanzi imputate la instrumente cum ar fi obligatiunile convertibile si obligatiunile cu cupon zero (cont 666)
– costul de finantare al platilor de leasing financiar (cont 666)
– dobanda capitalizata inclusa in valoarea contabila a unui activ aferent (cont 666) sau
– amortizarea dobanzii capitalizate
– sume calculate pe baza unui randament al finantarii in temeiul normelor privind preturile de transfer acolo unde este cazul,
– dobanzi nationale in cadrul unor instrumente financiare derivate sau al unor acorduri de acoperire a riscului aferente imprumuturilor unei entitati,
– anumite castiguri si pierderi generate de diferentele de curs valutar la imprumuturi si instrumente legate de obtinerea de finantare, (conturile 665 si 765 aferente imprumuturilor)
– comisioane de garantare pentru mecanisme de finantare (din contul 668)
– comisioane de intermediere si costuri similare aferente imprumuturilor de fonduri (sume din contul 622 si 627 aferente imprumuturilor de fonduri);

Prevederile referitoare la deductibilitatea dobanzilor, aplicabile incepand cu data de 1 ianuarie 2018, modificate ulterior pentru anul 2019, nu exclud creditele obtinute de la institutiile financiare, chiar si in conditiile in care imprumuturile obtinute de la persoanele afiliate nu au prevazute dobanzi.

In conditiile in care baza de calcul are o valoare negativa sau egala cu zero, costurile excedentare ale indatorarii sunt nedeductibile in perioada fiscala de referinta si se reporteaza. Costurile excedentare ale indatorarii care nu pot fi deduse in perioada fiscala de calcul se reporteaza, fara limita de timp, in anii fiscali urmatori in aceleasi conditii de deducere.

Se exclud din domeniul de aplicare costurile excedentare ale indatorarii rezultate din imprumuturi utilizate pentru finantarea unui proiect de infrastructura publica pe termen lung care are scopul de a furniza, de a imbunatati, de a opera si/sau de a mentine un activ de mari dimensiuni, considerat a fi de interes public general, daca operatorii de proiect sunt inregistrati in Uniunea Europeana, iar costurile indatorarii, activele utilizate in scopul proiectului si veniturile inregistrate de operatorii de proiect provin din/sunt in Uniunea Europeana. Excluderea ia in considerare atat veniturile din dobanzi si alte venituri echivalente din punct de vedere economic dobanzilor, cat si cheltuielile reprezentand dobanzi si alte costuri echivalente dobanzii din punct de vedere economic,aferente unor proiecte de infrastructura publica pe termen lung.

Normele de aplicare a art. 40 2 prezinta un exemplu de calcul a nivelului deductibil al cheltielilor cu dobanzile.

Alin. (7) al art. 40 2 prevede:

Costurile excedentare ale indatorarii care nu pot fi deduse in perioada fiscala de calcul in conformitate cu alin. (1) se reporteaza, fara limita de timp, in anii fiscali urmatori in aceleasi conditii de deducere, conform prezentului articol. Dreptul de reportare al contribuabililor care isi inceteaza existenta ca efect al unei operatiuni de fuziune sau divizare se transfera contribuabililor nou-infiintati, respectiv celor care preiau patrimoniul societatii absorbite sau divizate, dupa caz, proportional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Dreptul de reportare al contribuabililor care nu isi inceteaza existenta ca efect al unei operatiuni de desprindere a unei parti din patrimoniul acestora, transferata ca intreg, se imparte intre acesti contribuabili si cei care preiau partial patrimoniul societatii cedente, dupa caz, proportional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele mentinute de persoana juridica cedenta.

Chiar daca nu se specifica clar, deducerea se face in anii urmatori, in ordine cronologica, asa cum se reporteaza in anii urmatori si pierderea fiscal iar informatiile respective se preiau din registrul de evidenta fiscala, intocmit potrivit dispozitiilor art. 19, alin. (7) din Codul fiscal.

Raspuns oferit de specialistii Portal Codul Fiscal, un proiect de consultanta specializata marca Rentrop&Straton.