Societatile si finantarea prin credite bancare

Atunci cand o companie are nevoie de fonduri suplimentare, finantarea prin credite bancare este o optiune demna de luat in calcul, mai ales in cazul in care nu se doresc imixtiuni in conducerea firmei, din partea unor institutii sau a unor terte persoane.

Ce se intampla in cazul in care se apeleaza la alte forme de finantare:
– in cazul finantarii prin emisiune de actiuni se imparte proprietatea firmei cu ceilalti actionari;
– in cazul finantarii prin emisiune de obligatiuni, compania este controlata de institutiile statului si, in plus, procedura de emitere este foarte anevoioasa.

Totusi, creditul bancar vine la pachet cu o serie de costuri suplimentare, de aceea, specialistii nu recomanda contractarea unui credit in cazul in care necesitatile de finantare pot fi acoperite din surse mai ieftine, precum:
– amanarea platii furnizorilor;
– contracte de livrare a materiilor prime cu plata la termen;
– amanarea platii dividendelor;

Ghidul practic al contabilitatii in 2026 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vreau acest produs →

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vreau acest produs →

ChatGPT pentru contabili Ghid Practic cu prompturi si aplicatii reale

Vreau acest produs →

Ce presupune contractarea de credite bancare

Bancile, ca institutii specializate, se ocupa de atragerea de depozite si acordarea de imprumuturi, obiectul lor de activitate fiind, in principal, gestionarea acestora, iar scopul final, obtinerea profitului bancar. Principala activitate a unei banci, cea de creditare, comporta o multime de aspecte rezultate din varietatea tipurilor de credite acordate. Acestea se diferentiaza atat dupa perioada de acordare si dupa debitorul bancii, cat si in functie de destinatia ce li se da sau de calitatea pe care o au.

Perioada de acordare a creditelor

O banca poate acorda credite pe termen scurt, mediu sau lung.

Creditele pe termen scurt se acorda pe o perioada de cel mult 1 an. In cazul imprumuturilor pe termen scurt acordate firmelor sau in cazul creditelor de consum, rambursarea se face de obicei integral la scadenta. Dobanda, care variaza in functie de destinatia creditului, se plateste fie trimestrial, fie la scadenta.

Creditele pe termen mediu au scadenta de rambursare intre 1 si 5 ani. Ele se acorda pentru activitatea de import/export, pe baza de contracte ferme, sau pentru activitatea de investitii cu eficienta dovedita. Rambursarea poate fi facuta in transe lunare, trimestriale sau anuale, la care se adauga dobanda, a carei rata va fi mai mare decat cea a imprumuturilor pe termen scurt. 

Creditele pe termen lung au scadenta de rambursare mai mare de 5 ani. Ele se acorda pentru investitiile pe termen lung, cu durata de folosinta indelungata, cum ar fi cele pentru constructii de hale industriale, depozite etc. Rambursarea se face esalonat: lunar, trimestrial, semestrial sau anual.

Destinatia creditelor

Un imprumut contractat de la banca poate fi destinat activitatii curente sau investitiilor. Astfel:
– creditele curente au cea mai mare pondere, fiind destinate acoperirii nevoilor curente (pe termen scurt) de finantare a activitatii productive a firmei;
– pentru investitii se acorda pe termen mediu sau lung, avand ca destinatie construirea de obiective industriale sau cladiri, ca si achizitionarea unor bunuri de mare valoare. Garantia materiala este insasi investitia, plus alte active care apartin firmei.

Creditele pe termen scurt si mediu

In cazul firmelor, creditul acordat de banca pe termen scurt si mediu trebuie sa satisfaca nevoile temporare ale afacerilor si sa suplineasca insuficienta temporara a capitalului lichid.

Compania poate primi avansuri in cont curent, linii de credit sau credite pe stoc:
– avansurile in cont curent satisfac necesitatile curente de acoperire a cheltuielilor imprevizibile. Aceste credite nu au un termen fix de rambursare, acordarea lor fiind conditionata de existenta unor depozite bancare sau incasari probabile compensatorii cu care, de obicei, se si garanteaza rambursarea creditului;
– liniile de credit permit accesul firmei dvs. la sume a caror valoare se inscrie in limita unui plafon maxim, aprobat de banca; tragerile (luarea banilor in transe) nu se fac la termene dinainte stabilite, ci in momentul in care firma are nevoie de bani; astfel nu apare riscul ca firma dvs. sa ia un imprumut pentru care trebuie sa plateasca dobanda, dar pe care sa nu mai fie nevoie sa-l foloseasca integral;
– creditele pe stoc se acorda pe baza unei garantii reale, adica pe baza stocului de marfa din depozit. Evident, conditia pe care o va pune banca va fi ca aceste stocuri sa aiba desfacere asigurata (bunurile respective sa fie cerute pe piata).

Garantarea creditelor

Orice operatiune de credit comporta in sine luarea in calcul de catre banca a unui risc cert. Riscul legat de credit consta in riscul insolvabilitatii firme, care poate conduce la pierderea sumei imprumutate si a dobanzilor aferente, si in riscul imobilizarii banilor imprumutati, in cazul in care firma nu respecta angajamentul achitarii la scadenta a sumei convenite.

Riscurile care rezulta din insolvabilitatea firmei pot fi asigurate prin constituirea de garantii in profitul bancii. Pentru acordarea unui credit, banca cere garantii reale, care sa acopere valoarea creditului. Garantia reala confera creditorului un drept real (banca are dreptul sa vanda bunul cu care se garanteaza si sa incaseze contravaloarea lui, pana la acoperirea datoriei) asupra unor elemente din patrimoniul firmei sau al tuturor girantilor.