Teorie fiscala si repercursiuni in practica

22-Mar-2011

2991

Art. 16 din Codul de procedura fiscala are un cuprins ce pare desprins dintr-un curs de facultate: "Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce revin partilor, potrivit legii, pentru indeplinirea modalitatilor prevazute pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal".

Putea sa lipseasca, nu?
Pai...nu.
Pentru ca definitia ascunde consecinte la care, daca partile nu sunt atente, risca sa piarda.

Fiind un raport juridic stabilit intre doua persoane, in baza caruia una din ele - creditorul are dreptul sa ceara de la cealalta - debitorul, o anumita prestatie sau sa se abtina de la o anumita actiune, obligatia cuprinde ca orice raport juridic trei elemente esentiale:

Cartea Verde a PFA Contabilitatea si obligatiile fiscale 2023

Vezi AICI detalii

SAF-T Ghid de raportare corecta

Vezi AICI detalii

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

a) subiectele intre care se leaga raportul juridic - subiectul activ-creditorul si subiectul pasiv - debitorul;

b) un continut, reprezentand drepturile si obligatiile partilor;

c) obiectul obligatiei, constand intr-o prestatie sau abstentiune. Lipsa oricaruia din aceste elemente atrage inexistenta obligatiei.

Potrivit art. 17 din Codul de procedura fiscala, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport.

Contribuabilul este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, in conditiile legii.

Cu subiectele e limpede.

In ce priveste obiectul raporturilor de drept procedural fiscal, acesta consta in conduita partilor acestui raport, adica in actiunile sau inactiunile la care sunt indrituite partile sau pe care sunt tinute sa le indeplineasca. Astfel, constituie obiect al raporturilor mentionate declararea veniturilor de catre contribuabili, plata impozitelor si taxelor, restituirea si rambursarea de sume etc.

Acest obiect trebuie sa existe, pentru a lua nastere raportul juridic fiscal. Pare un lucru de la sine inteles - in TEORIE - dar PRACTICA arata ca nu e chiar asa.

Reproducem, fara prea multe comentarii, o decizie atacata, dar care... nu producea niciun efect fiscal, ci fixa doar o obligatie de reconstituire a unor documente.

Iata esenta considerentelor din decizie:

"Din cercetarea actului mentionat se constata (...) ca problema obligatiilor fiscale ce reveneau angajatorului si angajatilor a fost abordata de organul de control la nivel pur conceptual, retinandu-se ca "pentru persoanele care in baza unui contract individual de munca cumuleaza mai multe functii, in afara de unitatea la care are functia de baza, se calculeaza si se vireaza lunar contributia C.A.S., C.A.S.S. si fond somaj, pentru toate functiile ocupate, la o baza lunara de calcul stabilita conform ort. 23 si 24 din Legea nr. 19/2000" (vechea lege a pensiilor, abrogata de la 1 ianuarie 2011).

Totusi, organul fiscal doar stabilise un principiu, fara a trece la calculul sumelor si penalitatilor, care urmau a fi calculate? vreodata. Sens in care Curtea de Apel citata a aratat limpede: "Lipsa actului de finalizare a controlului sau a oricarui act prin care obligatiile fiscale sa fi fost individualizate si determinate face ca abordarea de principiu a problemei obligatiilor persoanelor ce cumulau mai multe functii sa apara ca prematura, chiar daca s-a formulat o contestatie pe aceasta tema si chiar daca aceasta a fost solutionata, iar prima instanta s-a considerat legal investita cu solutionarea actiunii in anulare".

Teoria ca teoria, practica ne omoara. Asa incat citirea si aprofundarea unor articole de lege, chiar "teoretice", ne scuteste de multe gafe.
Care, in materie fiscala, s-ar putea sa coste.

Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri