Compensari intre persoane juridice

Intrebare:

In activitatea multor societati comerciale se impune necesitatea stingerii obligatiilor prin intermediul procedurii compensarii, avantajele acesteia in anumite imprejurari fiind incontestabile. Daca in ceea ce priveste compensarile cu alte persoane juridice romane, pentru anumite categorii de compensari, sunt aplicabile prevederile Ordonantei de urgenta nr. 77/1999 ramane un domeniu nu foarte riguros reglementat cel al compensarilor externe.

Interdictia efectuarii operatiunilor de compensare cu juridice straine nu a operat decat indirect si numai pentru anumite astfel de operatiuni in perioada aplicarii prevederilor art. 4 din Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, cu modificarile ulterioare, referitoare la consolidarea regimului valutar si intaririi disciplinei financiare privind disponibilitatile in conturile valutare.

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vreau acest produs →

Cartea Verde a Contabilitatii 2026

Vreau acest produs →

Operare SAGA Exemple practice si recomandari

Vreau acest produs →

Aceasta instituia obligativitatea incasarii sumelor in valuta aferente exporturilor de marfuri, executarilor de lucrari si prestarilor de servicii in strainatate, precum si din orice alte operatiunii si tranzactii externe. In aceste conditii, in care de la regula generala consacrata de codul civil roman parea ca se deroga prin restrictiile impuse si obligativitatea care decurgea din textul ordonantei operatiunile de compensare au fost tratate cu rezerva datorita riscului de aplicare a celor mai mari amenzi aplicabile in legislatia Romaniei.

Interpretarea restrictiva era subliniata si de prevederile pct. 6 din ordonanta potrivit carora operatiunile care nu presupuneau incasarea efectiva trebuia sa aiba autorizarea BNR. In acest sens, potrivit instructiunilor nr. 1/1994 emise de aceasta institutie agentii economici aveau obligatia ca la incheierea contractelor externe sa negocieze si sa prevada clauza obligativitatii platii in devize convertibile a exporturilor, astfel incat sa se asigure incasarea acestora in maximum 90 de zile calendaristice.

Cu toate acestea efectuarea compensarii este mentionata ca posibila chiar si in Circulara BNR nr. 13/1994, in cuprinsul acesteia fiind prevazuta posibilitatea raportarii stingerii obligatiilor reciproce fata de partenerii straini prin intermediul compensarii. Potrivit reglementarilor ulterioare (Instructiunile BNR nr. 1/1995) compensarile se realizau numai in conditii restranse cu avizul Ministerului Comertului.

In acest sens este de mentionat Hotararea Guvernului 1491/2002 care la art. 3, alin. 1, lit. f reglementa procedura de eliberare a licentelor de catre Departamentul de Comert Exterior cu avizul prealabil al ministerelor de resort si al Ministerului Finantelor Publice operatiuni de compensare a datoriilor externe ale societatilor comerciale sau ale regiilor autonome, rezultate din importuri de materii prime si materiale pentru productie, precum si din importuri pentru retehnologizare sau investitii noi neachitate la scadenta conform contractelor incheiate, prin exporturi de produse romanesti.

Este de remarcat faptul ca reglementarea compensarilor viza stric compensarea datoriilor prin exporturi de produse romanesti si numai pentru creantele rezultate in urma importul bunurilor precizate. Asadar procedura licentierii nu viza decat un segment restrans de operatiuni.

Aceasta prevedere a fost abrogata prin Hotararea Guvernului 1527/2003, in cuprinsul acesteia din urma nemairegasindu-se operatiunea de compensare nici macar pentru situatiile precis determinate reglementate anterior.

Ulterior acestor reglementari in domeniul respectarii disciplinei financiar-valutare a fost aprobata Ordonante nr. 15/1996 in aplicarea careia au fost emise normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 92/1996. Potrivit art. 4 alin. 2 Agentii economici pot efectua operatiuni de export in contrapartida cu import de marfuri, numai pe baza de licente eliberate de organele competente. Aceasta dispozitie ca si intreaga Ordonanta a Guvernului nr. 18/1994 au fost abrogate prin Ordonanta Guvernului nr. 34/2003.

In aceste conditii compensarea creantelor reciproce ale unei societati comerciale romana si ale unei persoane juridice straina nu este sub nici o forma restrictionata prin legislatia in vigoare fiind supusa in masura in care raporturile juridice sunt supuse legii romane dispozitiilor cu caracter general prevazute de art. 1091, 1143 ? 1153 Cod civil.

Este de subliniat totodata faptul ca Norma nr. 6/2006 a Bancii Nationale a Romaniei privind raportarea statistica a datelor pentru elaborarea balantei de plati a Romaniei a impus, fara insa a exista o sanctiune in cazul nerespectarii, raportarea operatiunilor nemonetare definite la art. 1 lit. g) din acest act normativ ca fiind operatiuni de natura balantei de plati, care se desfasoara fara transferarea de fonduri, in totalitate sau partial, cum ar fi bartere, compensari in natura sau valorice, aranjamente de cliring si altele asemenea.

Astfel, potrivit acestei reglementari rezidentii care realizeaza operatiuni nemonetare cu nerezidentii direct si nu prin intermediul unei institutii financiare, au obligatia de a raporta aceste tranzactii la Banca Nationala a Romaniei - Directia Statistica.

Sanctiunile pentru neindeplinirea obligatiei de declarare sunt prevazute de dispozitiile art. 57 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare cu avertisment sau cu amenda de la 500 la 5.000 lei RON.

Din punct de vedere fiscal nu exista restrictii cu privire la operatiunile de compensare. Va fi necesara, insa, constatarea in scris a operatiunii pe baza unui document unilateral sau bilateral dupa cum posibilitatea compensarii a fost reglementata sau nu in contractul existent initial intre societatea comerciala romana si cea straina. Pe baza acestui document efectele compensarii vor fi inregistrate in evidentele proprii.