Decizia de impunere in 2026. Ce este, cum se contesta si studii de caz utile

Ce este o decizie de impunere

Decizia de impunere este un document oficial emis de autoritatile fiscale care stabileste obligatiile fiscale ale unui contribuabil. Acest act administrativ fiscal determina cuantumul exact al impozitelor, taxelor sau contributiilor pe care persoana fizica sau juridica trebuie sa le plateasca catre bugetul de stat. 

Conform art. 95 din Codul de procedura fiscala, organul fiscal competent emite o decizie de impunere in urmatoarele situatii:

• Dupa finalizarea unei verificari a documentelor fiscale 
• In urma unei inspectii fiscale complete 
• Ca rezultat al controlului situatiei fiscale personale a contribuabilului 

In toate aceste cazuri, cand se constata modificari ale bazei de impozitare sau cand se stabileste o noua baza de calcul, organul fiscal are obligatia de a emite aceasta decizie, respectand prevederile legale in vigoare.

Practic, orice schimbare a sumelor care trebuie impozitate, identificata in urma acestor controale, determina emiterea unei noi decizii de impunere care reflecta situatia actualizata.

IMPORTANT!
Organul fiscal central renunta la stabilirea creantei fiscale si nu emite decizie de impunere in situatia in care creanta fiscala principala este mai mica de 20 de lei.

Ce informatii trebuie sa contina decizia de impunere

Decizia de impunere poate fi emisa in forma scrisa sau electronica si trebuie sa contina urmatoarele informatii obligatorii:

• denumirea organului fiscal emitent;
• data la care a fost emisa si data de la care isi produce efectele;
• datele de identificare a contribuabilului/platitorului si, daca este cazul, datele de identificare a persoanei imputernicite de contribuabil/platitor;
• obiectul actului administrativ fiscal;
• motivele de fapt;
• temeiul de drept;
• tipul creantei fiscale, baza de impozitare, precum si cuantumul acesteia, pentru fiecare perioada impozabila. 
• numele si calitatea persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
• semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum si stampila organului fiscal emitent (semnatura si stampila sunt necesare doar in cazul decizie de impunere in forma scrisa. Decizia in format electronic se semneaza cu semnatura electronica extinsa a Ministerului Finantelor Publice, bazata pe un certificat calificat)
• posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia;
• mentiuni privind audierea contribuabilului/platitorului.

Decizia de impunere pentru persoane juridice 

Decizia de impunere pentru persoane juridice include impozitele si taxele pe care aceasta le datoreaza catre stat (de exemplu cuantumul impozitului pe profit, TVA, impozite pe proprietati, contributii sociale, etc), dar si diverse alte informatii despre amortizari, provizioane si alte elemente specifice contabilitatii companiilor.

Documentul se poate emite in mai multe situatii, si anume:

1. In urma unei inspectii fiscale. Decizia de impunere este emisa dupa finalizarea controlului fiscal complet, cand se descopera venituri nedeclarate sau cand inspectorii identifica cheltuieli nedeductibile. De asemenea, aceasta se emite atunci cand se constata erori in calculul impozitelor si taxelor datorate de companie.

2. Din oficiu. Autoritatea fiscala emite decizie de impunere cand identifica neconcordante intre declaratiile depuse sau descopera erori in documentele contabile prezentate. De asemenea, decizia se emite si in cazul in care societatea nu depune declaratiile fiscale obligatorii sau situatiile financiare anuale in termenul legal. 

3. La solicitarea contribuabilului. Decizia de impunere se emite pentru corectarea unor erori din declaratiile anterioare sau pentru regularizarea situatiei fiscale. Aceasta mai poate fi emisa si cand compania isi modifica obiectul de activitate intr-un mod care afecteaza obligatiile fiscale.

Decizia de impunere pentru persoane fizice

Decizia de impunere pentru persoane fizice se concentreaza pe obligatii fiscale precum taxe si impozite pe salarii, chirii, investitii sau activitati independente. 

Un exemplu specific privind emiterea unei decizii de impunere din oficiu pentru persoanele fizice este atunci cand nu se depune declaratia unica pentru impozit pe veniturile din activitatile independente. Conform legii, acest document trebuie depus pana la data de 25 mai a anului urmator celui in care persoanele fizice au realizat veniturile. 

Cand aceasta obligatie nu este indeplinita la termen, ANAF identifica si listeaza persoanele care nu au depus declaratia, trimite notificari acestor persoane si acorda un termen de conformare de 15 zile pentru declararea si plata obligatiilor fiscale. Daca nici dupa acest termen contribuabilul nu depune declaratia, ANAF stabileste din oficiu obligatiile fiscale si emite decizia de impunere. 

In plus, organul fiscal poate aplica sanctiuni contraventionale pentru nedepunerea declaratiei in termenul legal. Astfel, prin decizia de impunere din oficiu, se stabilesc atat sumele datorate cat si penalitatile aferente.

Fiscalitate 2026. Noutati si aplicatii practice - expune clar toate schimbarile intrate recent in vigoare (sau care vor intra curand), insotite de spete rezolvate foarte sugestive, care va ajuta atat sa asimilati rapid respectivele schimbari, cat si sa intrati in contact cu aspecte controversate de mare actualitate si cu solutiile aferente.

Cum poate fi contestata o decizie de impunere

Contribuabilul are dreptul de a contesta o decizie de impunere emisa de autoritatea fiscala, in conformitate cu art. 268-271 din Codul de procedura fiscala. 

Contestatia se formuleaza in scris si trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente obligatorii:

• datele de identificare a contestatorului;
• obiectul contestatiei;
• motivele de fapt si de drept;
• dovezile pe care se intemeiaza;
• semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia

Contestatia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat in termen de 45 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii. 

Contestatia poate fi retrasa de catre contestator pana la solutionarea acesteia.

MODEL Contestatie decizie de impunere

Va prezentam in format PDF un model de contestatie impotriva unei decizii de impunere prin care au fost stabilite obligatii suplimentare de plata reprezentand TVA. Pentru a descarca documentul - click AICI>>>

Modelul de contestatie este preluat din Cartea Neagra a Controlului Fiscal - o lucrare exceptionala care pune pe tapet aspecte confidentiale ale unei inspectii fiscale si ofera solutii pentru depasirea cu bine a controlului ANAF!! Comanda AICI Cartea Neagra a Controlului Fiscal>>>

 

Termen solutionare contestatie decizie de impunere

Conform art. 276, coroborat cu art. 77 din Codul de procedura fiscala, termenul de solutionare a contestatiei deciziei de impunere este de 45 de zile de la inregistrare. 

In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, este necesara administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii probei si data obtinerii acesteia, dar nu mai mult de:

• 2 luni, in cazul in care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul/platitorul solicitant;
• 3 luni, in cazul in care sunt solicitate probe suplimentare de la autoritati sau institutii publice ori de la terte persoane din Romania;
• 6 luni, in cazul in care sunt solicitate probe suplimentare de la autoritati fiscale din alte state, potrivit legii.

Organul fiscal are obligatia sa instiinteze contribuabilul/platitorul cu privire la prelungirea termenului de solutionare a cererii.

In situatia in care, pe baza analizei de risc, solutionarea cererii necesita efectuarea inspectiei fiscale, termenul de solutionare a cererii este de cel mult 90 de zile de la inregistrarea cererii.

Anularea deciziei de impunere

Codul de procedura fiscala prevede faptul ca un act administrativ fiscal, inclusiv o decizie de impunere, poate fi anulat, desfiintat sau modificat de catre organul fiscal competent. In cazul anularii, autoritatea fiscala emite un alt act administrativ fiscal, cu exceptia cazului in care s-a implinit termenul de prescriptie prevazut de lege si viciile care au condus la anularea actului administrativ fiscal privesc fondul actului.

Anularea deciziei de impunere se poate efectua in urma unei contestatii solutionata in mod favorabil, in cazul reexaminarii deciziei de impunere sau atunci cand decizia de impunere nu respecta prevederile legale aplicabile sau a fost emisa fara respectarea procedurilor fiscale. 

Conform art. 49 din Codul de procedura fiscala, un act administrativ fiscal este nul in oricare din urmatoarele situatii:

• este emis cu incalcarea prevederilor legale privind competenta;
• nu cuprinde unul dintre elementele legale obligatorii;
• este afectat de o grava si evidenta eroare.
• organul fiscal nu respecta opinia prealabila a contribuabilului sau a solutiilor adoptate anterior de organul fiscal ori de instanta de judecata; 
• organul fiscal nu respecta considerentele deciziei de solutionare a contestatiei anterioare
• emiterea raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere de catre organul de inspectie fiscala dupa incetarea inspectiei fiscale potrivit art. 126 alin. (2), respectiv emiterea raportului de verificare si a deciziei de impunere de catre organul fiscal dupa incetarea verificarii situatiei fiscale personale potrivit art. 140 alin. (6) coroborat cu art. 147 si art. 126 alin. (2), fara ca acestea sa fie reluate, potrivit legii;
• organul fiscal emite actul administrativ fiscal in situatia in care se constata fapte prevazute de legea penala

Studii de caz utile

Va prezentam mai jos trei spete utile cu situatii intalnite in practica cu privire la decizia de impunere

Speta 1. Decizie de impunere cu TVA de rambursat

Avand in vedere urmatoarea situatie de fapt:

In anul 2023, societatea a fost supusa unui control fiscal in materie de TVA, in urma caruia a rezultat o suma de TVA de rambursat in cuantum de 10.000 lei, evidentiata in soldul creditor al contului 4424 - TVA de recuperat, ca urmare a depunerii decontului de TVA cu optiune de rambursare (DA).

Desi suma a fost stabilita ca fiind corect determinata din punct de vedere fiscal, aceasta nu a fost rambursata, intrucat, la momentul controlului, nu erau indeplinite anumite conditii de forma, respectiv lipsa unei autorizatii de construire valabile, conditie apreciata de organul fiscal ca fiind necesara pentru efectuarea rambursarii.

Ulterior, la finele anului 2025, conditia de forma este indeplinita, autorizatia de construire devenind valabila.

In aceste conditii, va rugam sa precizati la ce rand din decontul de TVA (formular 300) trebuie inscrisa suma de 10.000 lei reprezentand TVA stabilita anterior ca fiind de rambursat, dar nerambursata din motive de forma, in vederea solicitarii rambursarii dupa indeplinirea conditiilor legale?

Raspuns:

In situatia descrisa, suma de 10.000 lei a fost deja declarata in formularul 300 din anul 2023, prin decont de TVA cu optiune de rambursare, iar dreptul de rambursare a fost confirmat prin control fiscal. Faptul ca rambursarea nu s-a efectuat din motive de forma nu anuleaza solicitarea initiala si nu transforma suma intr-un nou sold de declarat.

Prin urmare, suma de 10.000 lei nu se mai inscrie din nou in niciun rand din formularul 300 dupa indeplinirea conditiilor de forma. Aceasta nu se redeclara, nu se reporteaza si nu se reintroduce in decontul curent.

Formularul 300 reflecta doar rezultatul TVA al perioadei de raportare curente. Suma respectiva este deja in evidenta fiscala a organului fiscal ca TVA solicitat la rambursare si stabilit prin control.

Dupa indeplinirea conditiei de forma in anul 2025, rambursarea se solicita prin reluarea procedurii administrative, respectiv printr-o cerere adresata organului fiscal competent, insotita de documentele care atesta indeplinirea conditiei (autorizatia de construire valabila), cu mentiunea ca se solicita punerea in executare a deciziei de rambursare stabilite anterior.

Din punct de vedere contabil, suma ramane in soldul contului 4424 pana la momentul rambursarii efective, cand se va inregistra:

5121 = 4424

Aceasta operatiune nu se reflecta in formularul 300.

In concluzie, daca decontul 300 cu optiune de rambursare a fost deja depus si solutionat prin control fiscal, suma nu se mai declara din nou in niciun rand al formularului 300. Rambursarea se obtine exclusiv prin procedura administrativa, nu printr-o noua declarare fiscala.

Speta 2. Tratamentul CAS stabilit prin decizie de impunere ANAF recunoasterea ca stagiu de cotizare

In anul 2017 am avut un control ANAF, in urma caruia s-a emis o decizie de impunere. Decizia de impunere a constat in calcularea contributiilor pentru suma facturata de o societate X catre o alta societate Y, administrator fiind aceeasi persoana. Mentionez ca societatea X emitea facturi pentru prestari servicii, dovedite prin rapoarte si procese-verbale, iar ambele societati erau platitoare de impozit pe profit si TVA. Inspectorii au calculat contributiile (CAS, CASS si impozit salarial) avand ca etalon baza facturii.

CAS achitat prin decizia de impunere se poate considera ca stagiu de cotizare pentru persoana in cauza, in speta pentru administratorul ambelor societati?

Raspuns: 

In situatia descrisa, controlul ANAF finalizat in anul 2017 a avut ca rezultat emiterea unei decizii de impunere prin care s-au stabilit obligatii fiscale suplimentare constand in CAS, CASS si impozit pe venit, ca urmare a reclasificarii veniturilor obtinute in baza facturilor emise de societatea X catre societatea Y, avand acelasi administrator. Din cele prezentate, rezulta ca organul fiscal a tratat sumele facturate ca venituri de natura salariala, utilizand valoarea facturii drept baza de calcul pentru contributiile sociale si impozitul pe salarii.

Din perspectiva contributiei de asigurari sociale (CAS) si a recunoasterii acesteia ca stagiu de cotizare, trebuie facuta o distinctie esentiala intre stabilirea obligatiei fiscale si valorificarea contributiei in sistemul public de pensii.

Principial, stagiul de cotizare se constituie in baza contributiilor de asigurari sociale datorate si platite pentru o persoana identificabila, in legatura directa cu un venit asupra caruia s-a aplicat regimul juridic al veniturilor salariale sau asimilate salariilor. In cazul unei decizii de impunere emise ca urmare a unei reclasificari, CAS stabilita de ANAF poate fi recunoscuta ca stagiu de cotizare numai daca decizia individualizeaza clar persoana pentru care contributia a fost datorata si daca aceasta a fost declarata in mod corespunzator catre institutiile competente.

In practica, insa, in majoritatea situatiilor de acest tip, deciziile de impunere emise de ANAF stabilesc obligatiile fiscale in sarcina platitorului de venit (societatea), fara a genera automat si o evidentiere nominala a contributiei la nivelul persoanei fizice in sistemele Casei Nationale de Pensii Publice. Simpla plata a CAS stabilite prin decizie de impunere nu conduce, prin ea insasi, la recunoasterea automata a stagiului de cotizare, in lipsa unei corelari explicite intre contributia achitata si persoana fizica vizata.

Pentru ca respectivele sume achitate cu titlu de CAS sa fie valorificate ca stagiu de cotizare in favoarea administratorului, este necesar ca acestea sa fie reflectate nominal, fie prin declaratii rectificative (acolo unde cadrul procedural a permis), fie prin alte demersuri administrative care sa permita inregistrarea contributiei in contul individual de asigurari sociale al persoanei. In lipsa acestor formalitati, exista riscul ca respectivele contributii sa ramana doar o obligatie fiscala stinsa, fara efecte in planul drepturilor de pensie.

In concluzie, CAS achitata in baza deciziei de impunere nu poate fi considerata automat stagiu de cotizare pentru administrator, doar prin efectul platii. Recunoasterea stagiului este posibila doar daca exista o evidentiere nominala a contributiei in sistemul public de pensii, corelata explicit cu persoana fizica in cauza. In lipsa acestei corelari, contributia ramane fara efect din perspectiva constituirii stagiului de cotizare.

Speta 3. Decizie de impunere din oficiu. Declaratia unica

O persoana fizica, utilizator al platformei eToro, a primit in luna decembrie o notificare privind nedepunerea Declaratiei Unice pentru anul 2019, notificare care a condus la emiterea unei decizii de impunere din oficiu. Conform extrasului de cont din platforma eToro, pentru anul 2019 rezultatul anual a fost unul negativ, contul inregistrand o pierdere totala de 2.446,69 USD.

Cu toate acestea, prin decizia de impunere din oficiu a fost stabilita o suma de plata in valoare de 598 lei. Avand in vedere faptul ca pentru anul 2019 nu au existat castiguri, ci pierdere, va rugam sa ne comunicati daca aceasta decizie de impunere este corecta si justificata din punct de vedere fiscal. De asemenea, mentionam ca a fost emisa o decizie de impunere din oficiu si pentru anul 2020, unde suma stabilita este considerabil mai mare, desi si in acel an rezultatul a fost, de asemenea, unul negativ.

In acest context, va rugam sa ne precizati daca mai exista posibilitatea de a corecta situatia fiscala (depunerea declaratiilor, contestatie, rectificare etc.) dupa emiterea deciziilor de impunere din oficiu.

Raspuns: 

In situatia descrisa, emiterea deciziilor de impunere din oficiu pentru anii 2019 si 2020 este procedural legala, insa nu este definitiva si nici intangibila, iar cuantumul obligatiilor stabilite poate fi corectat daca nu reflecta situatia fiscala reala a contribuabilului.

Baza legala este reprezentata de Ordinul presedintelui ANAF nr. 2.862/2019, emis in aplicarea art. 107 si art. 342 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile Codului de procedura fiscala. Conform acestei proceduri, in cazul in care o persoana fizica nu depune Declaratia unica in termenul legal, organul fiscal este indreptatit sa stabileasca din oficiu impozitul anual pe venit, utilizand informatiile disponibile sau estimari, inclusiv prin raportare la activitati similare sau norme de venit, fara a avea obligatia de a reflecta situatia reala a fiecarui contribuabil in lipsa declaratiei acestuia.

In cazul veniturilor obtinute prin platforme de tranzactionare precum eToro, acestea se incadreaza la categoria veniturilor din investitii, respectiv din transferul titlurilor de valoare si alte operatiuni cu instrumente financiare, conform art. 94 /97 din Codul fiscal. Pentru aceasta categorie de venituri, impozitul este datorat exclusiv in masura in care exista un castig net anual. Daca, la nivelul anului fiscal, rezultatul este negativ, respectiv pierdere, nu se datoreaza impozit pe venit si nici contributii sociale, insa obligatia de depunere a Declaratiei unice subzista, tocmai pentru a permite organului fiscal sa constate oficial inexistenta obligatiilor de plata.

Prin urmare, desi decizia de impunere din oficiu emisa de ANAF este justificata ca mecanism procedural in lipsa declaratiei, aceasta nu reflecta in mod necesar realitatea fiscala a contribuabilului. Stabilirea unei sume de plata in conditiile in care rezultatul anual a fost pierdere este consecinta directa a aplicarii unei estimari de catre organul fiscal, si nu a unei analize a situatiei reale, care nu putea fi cunoscuta in lipsa Declaratiei unice.

Legislatia ofera insa contribuabilului un remediu expres. Potrivit procedurii aprobate prin Ordinul nr. 2.862/2019 si art. 107 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, contribuabilul are dreptul ca, in termen de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere din oficiu, sa depuna Declaratia unica corespunzatoare anului respectiv, completata cu datele reale.

In acest caz, decizia de impunere din oficiu se anuleaza de drept, fara a fi necesara formularea unei contestatii administrative.

Daca termenul de 60 de zile nu a fost depasit, solutia corecta este depunerea Declaratiilor unice pentru anii 2019 si 2020, efectuate pe platforma eToro, pe baza documentelor justificative. Daca termenul a fost depasit, ramane deschisa calea contestatiei administrative, in termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei, conform art. 268 din Codul de procedura fiscala, sau, dupa caz, a actiunii in instanta.

In concluzie, deciziile de impunere din oficiu sunt legale ca procedura, dar nu sunt definitive, iar situatia fiscala poate fi corectata prin depunerea Declaratiei unice cu datele reale, atat timp cat sunt respectate termenele legale prevazute de legislatia fiscala in vigoare.