Impozit pe cladiri si terenuri. Raport de inspectie fiscala ulterior

? Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 178 din 6 februarie 2006 ?

ec. Teodor Liviu Georgescu

La art. 257 din Codul fiscal sunt prevazute scutirile la impozitul pe teren, iar la lit. a) a acestuia se precizeaza ca scutirea se refera la ?terenul aferent unei cladiri, pentru suprafata de teren care este acoperita de catre o cladire?.

In Normele metodologice aferente acestui articol, la punctul 77 (11) se stipuleaza ca ?In cazul terenurilor pe care sunt amplasate cladiri, pentru stabilirea impozitului pe teren, din suprafata inregistrata in registrul agricol la categoria ?teren cu constructii? se scade suprafata construita la sol a cladirilor respective?.

La punctul 77 (12) se precizeaza ca ?in cazul terenurilor pe care sunt amplasate orice alte constructii care nu sunt de natura cladirilor, pentru stabilirea impozitului pe teren, din suprafat a inregistrata in registrul agricol la categoria de folosinta ?terenuri cu constructii? NU se scade suprafata ocupata de constructiile respective?. Pe fondul acestor reglementari a fost judecata si solutionata speta prezentata in continuare.

Starea de fapt

Motivul nemultumirii reclamantei S.C. X S.R.L. in contradictoriu cu paratul, Serviciul public pentru finante publice locale din cadrul Primariei Sector 6 Bucuresti, este raportul de inspectie fiscala nr. 26.816/20 octombrie 2004 privind obligarea la plata a unor sume cu titlu de impozit pe teren aferent anilor 2003 si 2004 plus dobanzi si penalitati.

Instanta de fond retine ca doar o parte din terenul reclamantei este ocupat de cladiri, restul constructiilor aflate pe acest teren reprezentand constructii speciale care nu se circumscriu definitiei notiunii de cladire, potrivit art. 257 lit. a) si al prevederilor de la pct. 77 (11) prezentate mai sus.

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2025 - Editie revizuita

Vezi AICI detalii

Cartea verde a Contabilitatii varianta online

Vezi AICI detalii

Diferente e-TVA Solutii la notificarile ANAF

Vezi AICI detalii

Aceasta instanta retine ca parata era indreptatita sa efectueze un nou control deoarece datele cu privire la terenul aflat in proprietatea reclamantei nu au fost cunoscute la data de 3 septembrie 2004, cand reclamanta a depus cererea pentru eliberarea certificatului fiscal, impreuna cu actul de dezmembrare a terenului.

Motivele de recurs prezentate de recurenta reclamanta au fost:

● un nou control nu se mai justifica din moment ce datele despre terenul aflat in proprietatea societatii erau cunoscute de parat inca din anul 2002;

● faptul ca la prima inspectie fiscala din 27 mai 2004 a pus la dispozitia organului fiscal toate documentele si evidentele financiar-contabile si ca nu s-a constatat modificarea bazei de impunere sau faptul ca ar datora alte impozite si taxe decat cele stabilite si achitate pana la acea data;

● motivarea superficiala a sentintei;

● parata nu putea efectua un nou control fara un referat aprobat de conducatorul organului de inspectie fiscala, cu motivarea necesitatii reverificarii bazei impozabile, precum si pentru faptul ca raportul fiscal nu i-a fost trimis pentru a-si exprima punctul de vedere;

● prin obligarea la plata a unor sume cu titlu de impozit pe teren aferent anilor 2003 si 2004 plus dobanzi si penalitati, a fost grav vatamata.

Hotararea Curtii de Apel

Recursul este nefondat, pe baza urmatoarelor argumente:

● realizarea unui nou control nu incalca prevederile legale;

● inspectia fiscala consemnata la data de 20 octombrie 2004 in raportul de inspectie fiscala nr. 26.816 este singura inspectie fiscala finalizata conform art. 102 alin. (3) din Codul de procedura fiscala;

● faptul ca datele cu privire la terenul proprietatea recurentei reclamante erau cunoscute de intimata parata din declaratiile de impunere nu este un motiv de impiedicare a efectuarii inspectiei fiscale, din moment ce art. 102 alin. (3) din Codul de procedura fiscala prevede efectuarea inspectiei fiscale daca apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali;

● din declaratiile pentru stabilirea impozitului pentru anii 2002 si 2003, date de recurenta reclamanta, rezulta ca declaratia pe proprie raspundere ofera informatii doar cu privire la constructii, NU si cu privire la teren pentru care, in anul 2004, apare mentiunea ?SCUTIT?, desi acesta se poate referi NUMAI la ?terenul aferent unei cladiri, pentru suprafata de teren care este acoperita de aceasta?;

● din probele administrate in cauza rezulta ca recurenta reclamanta datoreaza impozit pe terenul ocupat de construct ii speciale, iar sub acest aspect nu au fost aduse critici sentintei instantei de fond, fiind evident ca la organele fiscale au aparut date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali, care au justificat efectuarea inspec- tiei fiscale, potrivit art. 102 alin. (3) din Codul de procedura fiscala;

● obligatia de a completa declaratiile prin inscrierea corecta, completa si cu buna-credinta a informatiilor preva zute in formular apartine recurentei reclamante, aceasta si-a indeplinit obligatia cu aplicarea gresita a legii in privinta perceperii impozitului pe terenul ocupat cu CONSTRUCTII SPECIALE pentru terenul ocupat de acestea;

● motivul de recurs invocat de recurenta, in baza art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila, este de asemenea nefondat.

Potrivit celor prezentate, organul fiscal avea dreptul de a stabili obligatii fiscale in termenul de prescriptie de 5 ani potrivit art. 88 alin. (1) din Codul de procedura fiscala (in vigoare la data inspectiei).

Reclamantei nu i-a fost incalcat dreptul la aparare, aceasta exercitandu-si acest drept prin actiunea introdusa in instanta.

De asemenea, recurenta reclamanta nu poate invoca o vatamare produsa ca urmare a stabilirii corecte a unui impozit din moment ce si-a indeplinit obligatia de declarare fiscala prevazuta la art. 74 alin. (3) din Codul de procedura fiscala (in vigoare in 2003), iar conform art. 75 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale se face doar daca exista o declaratie fiscala depusa.

Fata de aceste considerente, Curtea constata ca sentint a atacata este temeinica si legala, nefiind motive de casare analizate si din oficiu, urmand ca in baza art. 312 din Codul de procedura civila, sa fie respinsa ca nefondata.

Concluzii

Din probele administrate in cauza rezulta ca S.C. X S.R.L. datoreaza impozit pe terenul ocupat de constructii speciale ? sub acest aspect nu au fost aduse de recurenta reclamanta critici sentintei instantei de fond ? fiind evident ca la organele fiscale au aparut date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali potrivit art. 102 alin. (3) din Codul de procedura fiscala. S.C. X S.R.L., desi avea obligatia de a completa declaratiile fiscale prin inscrierea corecta si completa a informatiilor prevazute in formular, nu a asigurat aceste cerinte cu privire la constructiile speciale care nu beneficiaza de scutirea la plata a impozitului pentru terenul pe care acestea sunt amplasate.

Decizia analizata are relevanta nu numai pentru speta in cauza, deoarece atinge subiectul delicat al reverificarii de catre inspectia fiscala a aceleiasi perioade si pentru aceleasi impozite.

Dupa cate se stie, decizia reverificarii se ia de catre conducatorul organului fiscal respectiv, daca apar elemente noi, necunoscute la data primului control (art. 105 alin. (2) din Codul de procedura fiscala).

Retinem, din textul legal, existenta unei optiuni la indemana acestei persoane decidente, insa consideram ca o noua inspectie trebuie aprobata intotdeauna cand apar elemente substantiale noi.

Subliniem ca, de fapt, insistam la o obligatie a conducatorului organului fiscal, care poate aprecia doar semnificatia, importanta elementelor noi, nu si oportunitatea in sine a verificarii.

Este importanta aceasta distinctie deoarece pot aparea elemente noi care sa conduca la diminuarea masei impozabile sau a impozitului datorat.

In aceste cazuri, o noua inspectie trebuie aprobata, deoarece nu rezultatul prezumat al reverificarii este esential, ci importanta si semnificatia elementelor noi. In consecinta, chiar daca este probabil ca o noua inspectie sa conduca la diminuarea sarcinii fiscale a contribuabilului, ea trebuie aprobata in lumina obligatiei tuturor partilor aportului juridic fiscal de a coopera in stabilirea corecta a situatiei de fapt fiscale (art. 10 din Codul de procedura fiscala).