Studiu de caz: Obligativitatea declararii adaosului comercial

Intrebare: Avand in vedere obligatia de a declara adaosurile comerciale aplicate, in cf cu L 12/1990, va rugam sa ne comunicati care sunt adaosurile comericla maxime stabilite prin hotarari ale Guvernului, in comertul cu mobila, covoare si obiecte de iluminat.

Riscul unei interpretari eronate este sanctionata cu prestarea unei activitati in folosul comunitatii sau cu amenda de la 700 lei la 1.250 lei. Potrivit art. 1 lit. f) din cuprinsul formei republicate in MO nr. 291 din 5 mai 2009 a Legii nr. 12/1990 contine o prevedere potrivit careia constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala nedeclararea de catre operatorii economici la organele fiscale, inainte de aplicare, a adaosurilor comerciale si a celor de comision.

Pentru a analiza masura in care aceasta prevedere este aplicabila trebuie avut in vedere contextul legislativ in care a fost adoptata si in succesiune reglementarile ulterioare (intr-adevar la acea data existau obligatii de raportare a acestor informatii catre anumite structuri care faceau parte din Ministerul Finantelor; a se vedea spre exemplu Hotararea Guvernului 801 din 18 decembrie 1992 cu privire la incheierea procesului de negociere a preturilor si tarifelor care de asemenea a ramas fara obiect ca urmare a modificarilor legislative intervenite ulterior).

In opinia noastra prevederea cuprinsa in Legea nr. 12/1990 nu este in vigoare fiind abrogata prin intrarea in vigoare a altor acte normative. Astfel, din concursul a doua acte normative a caror reglementare coincide ultima prevaleaza.

Ne aflam in prezenta unei abrogari tacite deoarece ulterior momentului in care prevederea a fost inclusa in Legea 12/1990 (Legea nr. 42/1991 pentru modificarea si completarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite) au fost adoptate acte normative avand sfera de aplicare similara care reglementeaza de o alta maniera obligatiile comerciantilor in domeniul adaosului comercial si a comercializarii produselor.

Analiza financiara comparativa intreprinderea romaneasca in comparatie cu modelul nordamerican

Vezi AICI detalii

Examen Consultant Fiscal 2025

Vezi AICI detalii

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

In fapt, dispozitiile legale referitoare la stabilirea preturilor si produselor au fost abrogate implicit prin prevederile Legii concurentei nr. 21 din 10 aprilie 1996, republicata in 2005. Aceasta dispune fara echivoc si fara a institui obligatii colaterale in acest domeniu in cadrul art. 4 faptul ca preturile produselor si tarifele serviciilor si lucrarilor se determina in mod liber prin concurenta, pe baza cererii si ofertei.

Numai preturile si tarifele practicate in cadrul unor activitati cu caracter de monopol natural sau al unor activitati economice, stabilite prin lege, se stabilesc si se ajusteaza cu avizul Ministerului Finantelor Publice, cu exceptia celor pentru care, prin legi speciale, sunt prevazute alte competente.

Asadar ori de cate ori nu ne afla in situatia exceptiilor prevazute de acest act normativ operatorii economici nu au obligatii privind preturile produselor si tarifele serviciilor si lucrarilor.

Problemele de interpretare au fost generate, pe de o parte de faptul ca nu au fost respectate prevederile art. 16 din Legea nr. 24/2000, republicata, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, referitoare la obligatia abrogarii exprese a dispozitiilor legale cazute in desuetudine sau care inregistreaza aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata.

Pe de alta parte in cadrul procedurii republicarii potrivit art. 68 din acelasi act normativ nu exista posiblitatea identificarii si eliminarii prevederilor abrogate implicit ori desuete desi Consiliul legislativ supravegheaza aceasta procedura. Astfel, cu ocazia republicarii, sub aparenta unei prevederi actuale sunt reluate dispozitii legale lipsite de obiect.

In sfera obligatiei de raportare a unor practici comerciale trebuie subliniat si un alt act normativ, respectiv Ordonanta nr. 99/2000, republicata, privind comercializarea produselor si serviciilor de piata. Aceasta reglementare se suprapune de asemenea cu prevederea generica de informare cuprinsa in Legea 12/1990, modificand-o implicit.

Astfel, in sfera de aplicare, potrivit art. 3, se situeaza activitatile din sectorul comercial si al serviciilor de piata privind cerintele necesare desfasurarii acestor activitati, structurile de vanzare, practicile comerciale si regulile generale de comercializare, precum si sanctiunile in caz de nerespectare a prevederilor acesteia.

In temeiul acestui act normativ exercitarea activitatii economice presupune autorizarea comerciantilor si a conditiilor de vanzare prin intermediul unei proceduri derulate in raport cu autoritatile administratiei publice locale (primarii) conform art. 6 alin. (2) din acest act normativ.

Singurele obligatii prevazute de acest act normativ in raport cu preturile practicate sunt prevazute generic la art. 67 si vizeaza exclusiv raporturile dintre comerciant si consumatori, autoritatile nefiind implicate in acest proces.

Nici Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999, republicata, privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale nu instituie vreo obligatie referitoare la instiintarea organele fiscale teritoriale privind adaosul comercial practicat. Obligatiile de raportare sunt de o cu totul alta natura si nu vizeaza sub nici o forma modul de creare a pretului.

In concluzie afirmam fara rezerve faptul ca prevederile art. 1 lit. f ) din Legea 12/1990 nu produc efecte juridice deoarece acele dispozitii au fost abrogate implicit de acte normative ulterioare, astfel cum au si fost prezentate mai sus (Legea concurentei, cea privind comercializarea produselor pe piata, etc.).

Prezenta acestei prevederi in actul normativ republicat este datorata faptului ca nu exista o procedura de eliminare cu ocazia republicarii a reglementarilor abrogate implicit. Acest lucru ar fi trebuit sa se realizeze in mod expres prin Legii nr. 363/2007 in temeiul careia a si fost republicata.

Asadar nu aveti nici o obligatie de declarare potrivit reglementarilor in vigoare a nivelului adaosului comercial in domeniile in care va desfasurati activitatea, adaosul maxim fiind stabilit exclusiv de catre societate.

Articol adaugat in 14 iunie 2009

Drepturile de proprietate intelectuala asupra continutului acestui articol apartin Editurii Rentrop & Straton. Articolul poate fi preluat n limita a 500 de caractere, cu conditia sa fie insotit de textul: "Sursa: Portalul fiscalitatea.ro" si link catre www.fiscalitatea.ro . In caz contrar, vom actiona conform legilor privind protectia drepturilor de proprietate intelectuala.