Clasificarea activitatii de transport marfa

Pentru desfasurarea activitatii de transport este necesar ca obiectul de activitate sa cuprinda si codul CAEN Transporturi rutiere de marfuri  4941.

Transportul rutier contra cost de marfuri si de persoane se efectueaza de catre operatorii de transport rutier in baza licentei comunitare numai cu autovehicule la bordul carora exista, pe toata durata transportului, o copie conforma a licentei comunitare, documentul de transport, precum si celelalte documente specifice tipului de transport efectuat, stabilite prin reglementarile in vigoare.


Clasificarea activitatii de transport marfa

Dupa tipul de transport:

- transport rutier in trafic national 
- transport rutier in trafic international 

Dupa tipul activitatii:

- transport rutier public
- transport rutier in cont propriu

Clasificarea dupa tipul marfii:

- transport de marfuri generale 
- transport de marfuri perisabile 
- transport de marfuri periculoase 
- transport de deseuri si gunoaie 
- transport de animale vii 
- transport agabaritic
- transport de marfuri cu mase si dimensiuni depasite
- transporturi de produse agricole din camp

Dupa modalitatea de formare a incarcaturii:
- grupaj
- plin

• Dreptul de retentie de comision

Riscurile de neplata, sunt destul de mari in cazul activitatii de transport astfel incat acestea pot sa aduca prejudicii grave carausului.

Acesta are doua garantii de plata:

• dreptul de retentie;
• privilegiul asupra incarcaturii.

Dreptul de retentie al carausului se exercita asupra marfurilor supuse transportului daca sunt bunuri mobile corporale.
Dreptul de retentie este dreptul care confera creditorului, in acelasi timp debitor al obligatiei de restituire sau predare a bunului altuia, posibilitatea de a retine acel bun in stapanirea sa si de a refuza restituirea lui pana cand debitorul sau, creditor al lucrului, va plati datoria ce s-a nascut in sarcina lui in legatura cu lucrul respectiv.

Dreptul de retentie:

• este o prerogativa pe care creditorul o dobandeste, nu prin acordul partilor, ci prin vointa legiuitorului;
• este o masura conservatorie, in virtutea careia titularul acestui drept isi asigura incasarea sumei ce i se cuvine de la debitorul in cauza prin simpla pasivitate, materializata in refuzul restituirii bunului;
• este o garantie reala imperfecta, in sensul ca titularul nu are posibilitatea de a vinde bunula supra caruia poarta acest drept si nici drept de preferinta in raport cu alti creditori.

In vederea exercitarii acestui drept trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

• Creanta sa existe sa fie certa si exigibila.
• Obiectul detentiei sa fie un bun corporal, inalienabil si sesizabil
• Sa existe o conexiune intre creanta si bunul ce trebuie predat

Conexitatea poate fi materiala (obiectiva) sau juridica (subiectiva).

Conexitatea materiala cuprinde dreptul de retentie nascut in temeiul unei creante ocazionate de insusi lucrul al carui restituire este refuzata. Creanta ia nastere prin faptul ca detinatorul titular al dreptului de retentie a suportat cheltuielile cu privire la conservarea, imbunatatirea sau transformarea bunului detinut.

Conexitatea juridica presupune nasterea dreptului de retentie dintr-o creanta ce deriva din indeplinirea de catre creditor a obligatiei pe care si-a asumat-o fata de debitorul sau. In general, raportul juridic din care deriva acest drept este un contract sinalagmatic, ca de pilda contract de transport, contract de vanzare-cumparare, contract de depozit, etc.

• Sa fie invocat fata de proprietarul actual si exclusiv al bunului detinut de catre retentor.
• Detentia exercitata de titularul dreptului de retentie sa nu fie viciata prin frauda.

Potrivit art. 2495 din Noul Cod Civil, cel care este dator sa remita sau sa restituie un bun poate sa il retina cat timp creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa caz, atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.

Prin lege se pot stabili si alte situatii in care o persoana poate exercita un drept de retentie.

Dreptul de retentie nu poate fi exercitat daca detinerea bunului provine dintr-o fapta ilicita, este abuziva ori nelegala sau daca bunul nu este susceptibil de urmarire silita.

Dreptul de retentie nu poate fi invocat de catre posesorul de rea-credinta decat in cazurile anume prevazute de lege.

Cel care exercita un drept de retentie are drepturile si obligatiile unui administrator al bunului altuia imputernicit cu administrarea simpla.

Dreptul de retentie este opozabil tertilor fara indeplinirea vreunei formalitati de publicitate.

Cu toate acestea, cel care exercita un drept de retentie nu se poate opune urmaririi silite pornite de un alt creditor, insa are dreptul de a participa la distribuirea pretului bunului, in conditiile legii.

Acest articol reprezinta un extras din ghidul "Contabilitatea in firmele de transport si logistica"