Franciza: Tratament contabil, monografie si studiu de caz

Franciza: cadru legal si reglementari cheie

Operatiunile in franciza sunt reglementate de OG nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, republicata

La art.1 alin.1 al ordonantei, este definita franciza astfel:
(1) Franciza reprezinta un sistem de comercializare a produselor si/sau al serviciilor si/sau al tehnologiilor, bazat pe o colaborare continua intre persoanele fizice sau juridice independente din punct de vedere juridic si financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda altei persoane, denumita francizat, dreptul si impune obligatia de a exploata o afacere, in conformitate cu conceptul francizorului. Acest drept autorizeaza si obliga pe francizat, in schimbul unei contributii financiare directe sau indirecte, sa utilizeze marcile de produse si/sau de servicii, alte drepturi de proprietate intelectuala sau industriala protejate, know-how-ul, drepturile de autor, precum si insemne ale comerciantilor, beneficiind de un aport continuu de asistenta comerciala si/sau tehnica din partea francizorului, in cadrul si pe durata contractului de franciza incheiat intre parti in acest scop.

Sintetizand prevederile din OG nr. 52/1997, franciza este un sistem de comercializare bazat pe:

• dreptul acordat francizatului de a folosi marca, know-how-ul si conceptul de afacere al francizorului;
• obligatia francizorului de a furniza asistenta continua;
• obligativitatea platii unei taxe de intrare (fee) si/sau a unei redevente periodice de catre francizat.

Contractul de franciza reprezinta documentul de baza care stabileste drepturile si obligatiile partilor, modalitati de calcul si termenele de plata. Acesta trebuie pastrat si prezentat la cerere autoritatilor fiscale, intrucat stabileste natura juridica a operatiunilor care stau la baza inregistrarilor contabile si fiscale.

Tratamentul contabil al francizei

1. Din punctul de vedere al unui francizor roman, este important sa punctam urmatoarele:

a) Regim TVA

Conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal, locul prestarii serviciilor catre o persoana impozabila este locul unde beneficiarul isi are stabilit sediul activitatii economice.

• Daca francizatul este in Romania: factura se emite cu TVA 21%, fiind o prestare de servicii cu locul in Romania.
• Daca francizatul este in alt stat membru UE, aceasta trebuie sa transmita un cod valid de TVA inregistrat in VIES, iar factura va fi emisa fara TVA (va fi considerata o prestare intracomunitara de servicii).
• Daca francizatul este in afara UE, locul prestarii este la beneficiar, iar factura se emite fara TVA.

b) Impozit pe profit

Venitul obtinut de catre francizor este impozabil la calculul impozitului pe profit, deoarece nu se incadreaza la exceptiile de la art. 23 din Codul fiscal.

c) Impozit pe veniturile nerezidentilor (daca este cazul)

Daca francizatul este nerezident si plateste societatii redevente pentru dreptul de utilizare a marcii sau know-how-ului, atunci veniturile obtinute de societate (francizor roman) sunt impozabile in Romania, conform titlului II din Codul fiscal (regim impozit pe profit).

Daca rolul se inverseaza (societatea plateste redevente catre un nerezident), atunci este vizat art. 223 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, redeventele fiind supuse impozitului pe venitul nerezidentilor (cu cote reduse daca exista conventie de evitare a dublei impuneri si certificat de rezidenta fiscala - in functie de caz).

Impozitarea nerezidentilor pentru veniturile obtinute din Romania - contine Informatii vitale de actualitate privind aplicarea rapida si facila a scutirilor si raportarea corecta in sistemele digitale RO e-Factura si RO e-Transport

Comanda ACUM>>Impozitarea nerezidentilor pentru veniturile obtinute din Romania

d) Emiterea facturii

Facturile emise catre francizati trebuie sa respecte prevederile de la art. 319 din Codul fiscal, cum ar fi:

• denumirea serviciului (“Taxa de franciza”, “Redeventa lunara pentru utilizarea marcii…”);
• baza impozabila;
• TVA aferent (sau mentiunea de scutire);
• codurile de TVA ale ambelor parti.

Perioada de facturare se stabileste contractual, de regula lunar, trimestrial sau anual, in functie de fluxul de prestari.

2. Din punct de vedere al francizatului, vom avea:

a) Taxa de intrare in francizat (Redeventa initiala)

Taxa de intrare — numita si „entry fee" sau taxa initiala de franciza — reprezinta suma platita de francizat la momentul semnarii contractului, in schimbul dreptului de a utiliza marca, know-how-ul si sistemul de operare al francizorului.

Din punct de vedere contabil, aceasta taxa se inregistreaza ca activ necorporal, respectiv ca drept de utilizare, si se amortizeaza pe durata contractului de franciza.

Din punct de vedere fiscal, amortizarea taxei de intrare este deductibila la calculul impozitului pe profit, cu conditia respectarii regulilor de amortizare fiscala prevazute la art. 28 din Codul fiscal. Taxa de intrare se amortizeaza fiscal pe perioada contractului sau pe durata de utilizare stabilita, daca aceasta este mai scurta. 

b) Redeventele periodice 

Redeventele lunare sau trimestriale platite francizorului pentru dreptul continuu de utilizare a marcii si a sistemului reprezinta cheltuieli de exploatare ale francizatului si se inregistreaza pe masura angajarii lor, conform principiului contabilitatii de angajamente.

Din punct de vedere fiscal, redeventele periodice sunt cheltuieli deductibile integral la calculul impozitului pe profit, in conditiile in care sunt efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile si sunt justificate prin contract si factura, conform art. 25 alin. (1) din Codul fiscal. 

c) Tratamentul TVA pentru francizat

Tratamentul TVA aplicabil francizatului difera in functie de locul de stabilire al francizorului:

• Francizor din Romania: Francizatul primeste factura cu TVA 21% si o deduce integral in conditiile in care este inregistrat in scopuri de TVA si utilizeaza serviciile pentru operatiuni taxabile.
• Francizor din alt stat membru UE: Francizatul roman aplica mecanismul taxarii inverse — inregistreaza atat TVA colectata, cat si TVA deductibila, fara flux de numerar efectiv, si declara operatiunea in Declaratia 390 VIES ca achizitie intracomunitara de servicii.
• Francizor din afara UE: Se aplica tot mecanismul taxarii inverse, fara insa obligatia depunerii Declaratiei 390 VIES. Operatiunea se declara in Decontul de TVA (D300).

d) Impozitul pe veniturile nerezidentilor — obligatii pentru francizat

Daca francizorul este nerezident si incaseaza redevente de la francizatul roman, francizatul are obligatia de a retine si vira impozitul pe veniturile nerezidentilor, conform art. 223 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.

Monografie contabila activitate desfasurata in franciza

Pentru activitatea desfasurata in sistem de franciza, francizatul poate folosi urmatoarea monografie contabila:

1. Taxa de achizitie a francizei:
205 = 404

2. Plata taxei de franciza:
401 = 5121

3. Amortizarea lunara a francizei:
6811 = 2805

4. Inregistrarea redeventei lunare pentru franciza:
612 = 401

Plata redeventei lunare:
401 = 5121

5. In cazul in care primiti factura de comision
4111 = %
708
4427

Puncte de lucru. Obligatii de inregistrare fiscala - Lucrarea ofera SOLUTII la problemele reale cu care se confrunta profesionistii. Click AICI>>

Studiu de caz - Punct de lucru in franciza. Obligatii de declarare si inregistrare fiscala

Intrebare: 
O SRL are sediul social in Sectorul 3 (sediu fara desfasurare de activitate). Activitatea societatii se desfasoara efectiv in Sectorul 4, intr-o locatie (magazin) operata in baza unui contract de franciza cu Profi. Societatea are mai multi salariati proprii, angajati cu contract individual de munca, care isi desfasoara activitatea exclusiv in aceasta locatie din Sectorul 4.

Va rugam sa ne precizati daca aceasta locatie trebuie declarata ca sediu secundar/punct de lucru la ONRC si, in consecinta, daca este necesara inregistrarea fiscala a sediului secundar la ANAF, respectiv obtinerea unui cod de identificare fiscala distinct. 

Solutie FISCAL-CONTABILA valabila la data de 18 Ian 2026 

Potrivit art. I din Legea nr. 245/2025 pentru modificarea art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale,

La articolul 32 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, alineatul (7) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
(7) Orice persoana subiect al unui raport juridic fiscal, inclusiv operatorul economic, institutia publica si institutia publica locala, care are organizata o entitate, cu sau fara personalitate juridica, la alta adresa decat sediul social al subiectului respectiv, cu cel putin o persoana care realizeaza venituri din salarii, are obligatia sa solicite inregistrarea fiscala a entitatii respective, ca platitoare de salarii si de venituri asimilate salariilor, la organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in a carui raza teritoriala se afla adresa unde se desfasoara efectiv activitatea acelei entitati. (...)

Aceste prevederi impun obligatia doar daca exista o entitate organizata la o alta adresa decat sediul social si in acea entitate exista cel putin o persoana cu venituri din salarii. In acest caz apare obligatia de inregistrare fiscala ca platitor de salarii pentru acea entitate si de evidenta separata a impozitului pe salarii pe fiecare entitate.

Asadar, elementul determinant este existenta unei entitati efectiv organizate la o adresa distincta de sediul social.

Potrivit art. 85 alin. (3) din Codul de procedura fiscala,
(3) (...), prin sediu secundar se intelege un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea contribuabilului/platitorului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit si altele asemenea.

Un magazin in care societatea isi desfasoara efectiv activitatea, prin intermediul propriilor salariati care isi presteaza activitatea exclusiv in aceasta locatie, se incadreaza in notiunea de sediu secundar prevazuta de Codul de procedura fiscala, respectiv un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea ( ) cum ar fi: birou, magazin ( ) .

In consecinta, locatia din Sectorul 4 reprezinta o entitate organizata la o adresa distincta de sediul social al societatii (Sectorul 3).

Locatia respectiva trebuie declarata la ONRC ca sediu secundar/punct de lucru. In acest context, ONRC va solicita dovada dreptului de folosinta asupra spatiului; in cazul unei activitati derulate in regim de franciza, dreptul de folosinta trebuie sa rezulte din documentele contractuale incidente (sau dintr-un act distinct de folosinta, in masura in care contractul de franciza nu confera in mod expres acest drept).

Avand in vedere ca exista o entitate organizata (magazinul) la o adresa diferita de sediul social si ca in cadrul acesteia isi desfasoara activitatea cel putin un salariat, societatea are obligatia de a solicita inregistrarea fiscala a entitatii respective, in calitate de platitoare de salarii si venituri asimilate salariilor, la organul fiscal ANAF competent teritorial pentru adresa din Sectorul 4.

Inregistrarea fiscala a sediilor secundare se realizeaza prin depunerea Formularului 060, care prevede inclusiv atribuirea/mentionarea unui cod de identificare fiscala pentru sediul secundar.

In concluzie, pentru magazinul din Sectorul 4 sunt necesare atat declararea la ONRC ca punct de lucru/sediu secundar, cat si inregistrarea fiscala la ANAF, cu obtinerea unui cod de identificare fiscala distinct pentru sediul secundar, in vederea administrarii impozitului pe veniturile din salarii aferent.

Citeste si: Declararea punctului de lucru si impozitul pe salarii: cum procedezi cand salariatii lucreaza in mai multe locatii

Sursa foto: Pexels.com