Poate fi tras la raspundere administratorul pentru datoriile firmei? Ce spune legea

Regula de baza: datoria este a societatii, nu a administratorului

Primul lucru pe care orice creditor trebuie sa il inteleaga este principiul fundamental al raspunderii limitate in dreptul societar roman. Datoria apartine societatii, nu administratorului sau asociatilor ei.

Art. 3 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 este explicit: „Actionarii, asociatii comanditari, precum si asociatii in societatea cu raspundere limitata raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris."

Prin urmare, faptul ca ai hotarare judecatoreasca definitiva si executare silita in curs nu iti permite sa transmiti automat executarea asupra bunurilor personale ale administratorului. El nu este debitorul din titlul executoriu - societatea este. 

Creditorul urmareste patrimoniul debitorului (societatea), pentru ca aceasta are personalitate juridica si patrimoniu propriu, iar obligatiile ei sunt garantate cu acel patrimoniu.

Cand poate fi totusi atrasa raspunderea administratorului

Administratorul poate raspunde daca a produs/prelungit insolvabilitatea/insolventa prin fapte culpabile sau daca a savarsit fapte ilicite care au prejudiciat societatea creditoare (frauda, ascundere de active etc.).

De regula, calea clasica pentru a ajunge la administrator este insolventa/falimentul firmei la care este administrator si aplicarea art. 169 din Legea 85/2014, adica atragerea raspunderii.

Deschiderea procedurii de insolventa si atragerea raspunderii

Primul pas pe care-l poate face o societate pentru a-si recupera datoriile este sa ceara deschiderea procedurii de insolventa. 

Creditorul poate cere deschiderea insolventei daca indeplineste cumulativ:

• are o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile 
• valoarea creantei depaseste valoarea-prag de 50.000 lei (pentru creante comerciale; pentru creante salariale, pragul este de 6 salarii medii brute pe economie per salariat) 

Odata deschisa procedura, judecatorul-sindic poate dispune - la cererea administratorului judiciar, lichidatorului sau a oricarui creditor interesat - ca o parte sau intregul pasiv al debitorului sa fie suportat personal de administratori, daca insolventa a fost cauzata de una dintre faptele enumerate la art. 169 alin. (1):

a) folosirea bunurilor sau creditului societatii in folos propriu sau al altei persoane
b) desfasurarea de activitati comerciale in interes personal, sub acoperirea societatii
c) continuarea, in interes personal, a unei activitati care ducea in mod vadit societatea la incetarea de plati
d) tinerea unei contabilitati fictive, disparitia documentelor contabile sau netinerea contabilitatii conform legii - cu o prezumtie relativa de culpa in cazul nedepunerii situatiilor financiare sau al neindeplinirii obligatiilor de depunere a declaratiilor fiscale
e) deturnarea sau ascunderea unei parti din activul societatii ori marirea fictiva a pasivului
e¹) transferarea activelor sau a unei parti semnificative din intreprinderea debitorului aflat in dificultate financiara catre o persoana strans legata de debitor, cu intentia de a continua activitatea prin noua entitate si de a sustrage activele de la urmarirea creditorilor
f) folosirea unor mijloace ruinatoare pentru a procura fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati
g) plati preferentiale in luna precedenta incetarii platilor, in dauna celorlalti creditori
h) orice alta fapta savarsita cu intentie, care a contribuit la starea de insolventa

Comanda ACUM>> INSOLVENTA. Provocari si solutii contabile! - lucrarea care iti rezolva problemele legate de INSOLVENTA! Click AICI>>>

Raspunderea solidara si limitele acesteia

Conform art. 169 alin. (4), in caz de pluralitate de persoane responsabile, raspunderea este solidara - cu conditia ca starea de insolventa sa fi aparut in perioada in care persoanele respective si-au exercitat mandatul.

Exista si o cauza de exonerare importanta: art. 169 alin. (5) prevede ca raspunderea nu poate fi angajata daca persoana in cauza s-a opus, in organele colegiale de conducere, la actele care au contribuit la insolventa sau a lipsit de la luarea acelor decizii si si-a consemnat ulterior opozitia.

Cine poate introduce actiunea de atragere a raspunderii

Actiunea in atragerea raspunderii poate fi introdusa de:

• administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar 
• orice creditor interesat 

Ca si creditor comercial cu creanta nerecuperata, ai deci legitimitate procesuala activa pentru a introduce aceasta actiune, independent de administratorul judiciar.

Administrator vs. Contabil. Cine raspunde material si penal? - Afla tot ce trebuie sa stii despre atributiile si raspunderile care revin atat administratorilor cat si contabililor. Click AICI>>

Calea alternativa: raspunderea delictuala in afara insolventei

Daca valoarea creantei nu atinge pragul de 50.000 lei sau societate nu doreste sa initieze procedura de insolventa, exista totusi posibilitatea actiunii directe impotriva administratorului pe teren delictual, in baza art. 1.357 din Codul civil:
„Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa."

Aceasta cale presupune insa ca dovedirea a trei elemente cumulative:

• Fapta ilicita personala a administratorului — frauda, inducere in eroare, ascundere sau deturnare de active, golirea patrimoniului societatii 
• Vinovatia administratorului 
• Legatura de cauzalitate directa intre fapta sa si prejudiciul suferit de tine 

Problema practica este ca toate trei trebuie dovedite cu probe solide - transferuri documentate, inscrisuri, martori, dosare penale, etc. Fara urme clare, aceasta cale este dificila si costisitoare procedural.

De asemenea, mai exista si varianta actiunii revocatorie (pauliana) – reglementata prin Codul civil art. 1562, in situatia in care se suspecteaza ca debitorul a incheiat acte in frauda creditorilor (ex.: a transferat active ca sa-si creeze/mareasca insolvabilitatea). In acest caz creditorul poate cere ca acele acte sa fie declarate inopozabile fata de el., ca sa execute bunul scos din patrimoniu.

ART. 1.562
Notiune
(1) Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.

Actiunea pauliana este utila in special atunci cand firma pare insolvabila pe hartie, dar activele ei au fost mutate inainte de a se ajunge la executare.

DE STIUT! Daca ANAF are popriri pe conturile societatii, acest lucru indica existenta unor datorii fiscale semnificative. Organul fiscal are un mecanism propriu de atragere a raspunderii solidare a administratorilor pentru obligatii fiscale, in conditii strict reglementate - rea-credinta, ascundere sau instrainare de active, necererea insolventei in termenul legal etc. Acest mecanism priveste exclusiv creantele fiscale si nu se extinde automat asupra creantei comerciale. 

In concluzie,  se poate ajunge la administrator, dar cel mai curat juridic si frecvent in practica este cererea de deschidere a procedurii de insolventa (daca sunt indeplinite conditiile, inclusiv valoarea-prag de 50.000 lei) si apoi actiune de atragere a raspunderii in temeiul art. 169, ca creditor interesat, daca identificati fapte din lista de la art. 169 lit. a h si le probati.

Daca nu se indeplineste conditia pragului sau nu se doreste deschiderea insolventei, raman:

• delict (art. 1357 C.civ.) dar necesita proba solida;
• actiune pauliana (art. 1562 C.civ.) daca exista transferuri frauduloase.