Studiu de caz: Calculul contributiilor sociale in cazul angajarii persoanelor din alte orase

Multe companii isi desfasoara procedurile de recrutare si selectie a unor persoane din alte orase in momentul in care nu gasesc angajatii specializati de care au nevoie in acelasi oras in care se afla si sediul social al firmei. Unele dintre aceste companii supora toate cheltuielile cu chiria deoarece noii angajati au domiciliul in alte localitati. Ramane insa de stabilit cum se procedeaza in ceea ce priveste calculul contributiilor sociale in ceea ce priveste suma acordata lunar cu titlu de chirie.

Aceasta situatie reprezinta un caz de obtinere a unor avantaje in natura impozabile, in baza art. 55 alin. 2 lit. k si alin. 3 lit. b din Codul fiscal, respectiv pct. 70 lit. f din Normele metodologice, nefiind indeplinite conditiile de la art. 55 alin. 4 lit. c din Codul fiscal privind acordarea unei locuinte de serviciu sub forma unui avantaj in natura neimpozabil.

Astfe, potrivit art. 2964 alin. 1 lit. o din Codul fiscal si pct. 7 si pct. 8 din Normele metodologice de aplicare se considera ca, potrivit regulilor stabilite pentru titlul III din Codul fiscal, avantajele in natura supuse impozitului pe venit intra si in baza de calcul a contributiilor sociale obligatorii.

Sunt insa enumarate la art. 29615 lit. p din Codul fiscal si avantajele in natura care, desi sunt supuse impozitului pe venit, nu intra si in baza de calcul a contributiilor sociale obligatorii.

Se considera, asadar, potrivit art. 29615 lit. p pct. 2 din Codul fiscal, ca oferirea gratuita a posibilitatii de cazare pentru salariati, inclusiv sub forma chiriei suportata de societate, nu intra in baza de calcul a contributiilor sociale obligatorii. Se au astfel in vedere prevederile art. 29615 lit. p in raport de cele ale art. 55 alin. 3 din Codul fiscal si pct. 70 din Normele metodologice rezulta o distinctie intre "contravaloarea folosintei unei locuinte in scop personal" (pct. 70 lit. f) si "cazarea si masa acordate in unitati proprii de tip hotelier", astfel ca, intr-o interpretare restrictiva, un organ de control fiscal poate aprecia ca art. 29615 lit. p pct. 2 din Codul fiscal se refera doar la cazarea asigurata de societate in unitati proprii (si acelea de tip hotelier) si nicidecum la suportarea contravalorii chiriei pentru personalul angajat.

Deoarece nu exista clarificari suplimentare cu privire la ce avantaje anume se refera exceptia prevazuta de 29615 lit. p din Codul fiscal, se recomanda includerea contravalorii chiriei in baza de calcul a contributiilor sociale obligatorii.