Justificarea cheltuielilor in 2020 pentru PFA-uri

Un detinator de PFA trebuie sa fie si economist si manager si agent de vanzari si avocat... omul orchestra! De aceea trebuie sa cunoasca si sa urmareasca macar aspectele elementare ale activitatii financiar-contabile. Dar cum trebuie sa se descurce un PFA cu documentele justificative?

In cele ce urmeaza vom prezenta solutii ale instantelor, impreuna cu comentarii menite sa alcatuiasca o imagine globala privitoare la respectarea sau nerespectarea dispozitiilor legale in materia documentelor justificative. 

Documentele justificative: o decizie a inaltei Curti, de NEaplicat in practica in 2020 

Decizia de mai jos este adoptata de inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite. Asa fiind, a trebuit aplicata si respectata de toate instantele din Romania. 

Este o decizie rigida, care a generat abuzuri foarte mari din partea organelor fiscale. Din fericire, a fost anulata in luna mai 2015. 

Iata „sursa” primei decizii, absolut ostila de?inatorilor de afaceri (inclusiv PFA): Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. V/2007, a aratat ca „taxa pe valoarea adaugata nu se poate deduce si nici nu poate fi diminuata baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit daca documentele justificative nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea taxei pe valoarea adaugata”. 

Schimbare de viziune inca din 2002 

„Daca prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991 si cele ale regulamentului de aplicare a acesteia nu contineau criterii de stabilire a mentiunilor sau informatiilor ce trebuie sa le contina documentele justificative, iar prin Legea nr. 345/2002, aplicabila in perioada 1 iunie 2002-31 decembrie 2003, s-a inscris pentru prima data obligativitatea prezentarii de documente justificative, cu specificarea mentiunilor sau informatiilor pe care sa le cuprinda, prin Legea nr. 571/2003 s-au reglementat, cu caracter unitar, atat obligativitatea prezentarii documentelor justificative, cat si mentiunile sau informatiile care sa rezulte din acestea. 

Operare SAGA Exemple practice si recomandari

Vezi AICI detalii

Portal Codul fiscal - acces 12 luni consultanta in scris si telefonica 30 intrebari

Vezi AICI detalii

Manualul Contabilului Incepator - stick USB

Vezi AICI detalii

In acest sens, prin art. 145 din Codul fiscal s-a prevazut, la alin. (8), ca "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere, in functie de felul operatiunii", precizandu-se in cadrul reglementarilor date, la lit. a) si b), documentele ce trebuie prezentate pentru dovedirea fiecarei situatii specifice. 
Asa fiind, in aplicarea corecta a dispozitiilor inscrise in art. 21 alin. (4) lit. f) si in art. 145 alin. (8) lit. a) si b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si in art. 6 alin. (2) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, se impune sa se considere ca taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in situatia in care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea acestei taxe. 

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 329 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili, in aplicarea dispozitiilor legale la care s-a facut referire, ca taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la calcularea impozitului pe profit in cazul in care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute in dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea TVA39. 

2015: modificare de 180 de grade, in favoarea contribuabilului 

Prin decizia mentionata mai sus - decizia V/2007 emisa de Sectiile Unite ale inaltei Curti, Curtea a facut ravagii printre contribuabili, statuand impotriva conceptiilor europene in materie fiscala pe care Romania era obligata sa le respecte. 

Numai ca in luna mai 2015, sub presiune europeana, aceeasi Curte a admis ca dreptul de deducere a TVA trebuie respectat chiar daca documentele justificative nu indeplinesc toate conditiile de forma. Deductibilitatea TVA – spune mai nou instanta noastra suprema, inalta Curte de Casatie si Justitie - nu poate fi conditionata de existenta altor documente justificative, cu exceptia facturii fiscale. in cauza Nidera Romania, societatea respectiva a obtinut nu numai dreptul de a i se acorda deducerea unei sume de aproximativ 11 milioane de lei (!!) reprezentand TVA. Reamintesc ca litigiul a avut ca obiect anularea unei decizii de impunere prin care organele fiscale au negat dreptul de deducere a TVA, invocand faptul ca:

-avizele de insotire a marfii si celelalte documente justificative nu contin toate elementele formale si 
-facturile fiscale tipizate nu ar fi completate cu toate informatiile prevazute de respectivul formular de factura, desi aceste informatii nu se regasesc printre elementele prevazute de Codul fiscal (art. 155 din vechiul Cod fiscal, art. 390 alin. (20) din actualul Cod fiscal). 

Ei bine, de acum inainte decizia Nidera face dreptate, in sensul ca se da prevalenta fondului asupra formei, situatiei REALE asupra HaRTIILOR, consfintind dreptul acestora de a deduce TVA, chiar si in situatia in care facturile fiscale nu indeplinesc toate conditiile de forma. Nu chiar in orice conditii se accepta facturile, dar decizia curma un mare atu al organelor fiscale. 

Numai factura sa posibilitatea deducerii cheltuielilor, nu si factura proforma 

Factura ceruta de lege, cu elementele cerute de lege, este document doveditor al cheltuielilor, iar nu factura proforma. 

Astfel, intr-un caz, s-au aratat urmatoarele: 

„(...) Curtea analizand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs, in raport de legislatia incidenta in cauza, precum si probele avute in vedere de instanta de fond, a constatat ca recursul este intemeiat pentru urmatoarele considerente: Instanta de fond a concluzionat in mod nelegal si nejustificat ca nu doar factura fiscala este document justificativ, in baza caruia cheltuielile pot fi deductibile fiscal, netinand cont de dispozitiile legale incidente in cauza, de interpretarea rationala si sistematica a acestora.

In cauza, intimata a inregistrat in evidenta contabilitatii facturi fiscale, anterior emiterii acestora, justificand decalajul prin existenta unor contracte comerciale in acest sens. La o simpla analiza a contractelor comerciale prestate, documentele justificative in baza carora beneficiarul putea inregistra in contabilitate cheltuielile respective sunt facturile fiscale. 

Aceasta datorita faptului ca, in conformitate cu prevederile Codului fiscal si a Normelor metodologice date in aplicarea acestora, inregistrarile in evidenta contabila se fac cronologic si sistematic, pe baza inscrisurilor ce dobandesc calitatea de document justificativ, care angajeaza raspunderea persoanelor care l-au intocmit, conform reglementarilor contabile in vigoare, iar in H.G. nr. 831/199740 pentru aprobarea modelelor, formularelor comune, privind activitatea financiara si contabila, coroborate cu normele metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora, se instituie obligativitatea persoanelor juridice si fizice prevazute de art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata, de a utiliza pentru determinarea veniturilor din activitatea de exploatare numai formularele tipizate cu regim special, comune pe economie. 

Acest aspect nu a fost observat de instanta de fond si nu a sesizat faptul ca numai factura fiscala constituie document justificativ de inregistrare a contabilitatii furnizorului si a cumparatorului si nu documente emise anterior proforma si inregistrate in evidenta contabila, fara a exista factura fiscala privind livrarea marfii sau prestarea serviciului catre beneficiarul respectiv. 

In unele situatii, se poate observa, conform datelor consemnate in inscrisurile fiscale emise de recurenta, ca intre sumele inregistrate in contabilitate si sumele inscrise in facturile fiscale emise ulterior exista diferente in minus sau in plus, rezultand prezumtiv ca la data inregistrarii lor cuantumul cheltuielilor nu era cert si concret, ci doar estimativ, conform prevederilor contractuale si inscrisului proforma. 

In acest sens, reclamanta nu este prejudiciata fiscal, suma reprezentand cheltuiala va deveni sau devine deductibila fiscal la data primirii facturilor fiscale de la prestator sau beneficiar, data la care societatea reclamanta va putea regulariza si impozitul pe profit stabilit suplimentar. 

Acest aspect nu a fost sesizat de instanta de fond si a apreciat gresit faptul ca SC U.R. SA a procedat legal si just prin inregistrarea cheltuielilor de exploatare in evidenta contabila, inainte ca furnizorii sau prestatorii sai sa emita facturile fiscale, deoarece numai factura fiscala este singurul document justificativ, care atesta ca cele stabilite prin contractele comerciale au fost realizate si inregistrate pentru eventuale deductibilitati fiscale”41. 

Solutia instantei este de interes maxim pentru detinatorul unei autorizatii PFA/intreprindere individuala/intreprindere familiala, care adesea nu este initiat in subtilitati contabile. Daca retine ca organele de control si instantele recunosc doar facturile pentru decontarea cheltuielilor, e suficient pentru a se feri de greseli.