Capcanele tratatului fiscal european

Noul tratat fiscal al Uniunii Europene, semnat in aceasta saptamana de toate statele membre, mai putin Marea Britanie si Cehia, pare a fi obligatoriu pentru Romania. Cel putin acesta a fost mesajul presedintelui Traian Basescu. Insa este acesta redactat de asa natura incat sa-si atinga scopul? Este respectarea lui benefica cetatenilor romani? Poate Romania sa nu-l semneze?

"Eu am obligatia sa le spun romanilor ca iluzia traiului pe datorie s-a spulberat nu numai in Romania, ci in toata UE. Si, daca vreti, la un moment dat pot sa va dau cifre. Din acest motiv, cele doua documente adoptate au semnificatie deosebita", a fost chintesenta mesjului transmis de presedintele Traian Basescu la intoarcerea de la Bruxelles, unde a participat la adoptarea noului tratat fiscal al UE si a unei declaratii care vizeaza crearea de noi locuri de munca.

Din pacate insa, in pofida discursului optimist al presedintelui, care considera ca noile prevederi fiscale ale Uniunii se apropie de cerintele FMI, cel putin pentru Romania, o lecturare a noului tratat e menita a produce dezamagire cunoscatorilor istoriei UE. Principala modificare, cea referitoare la obligativitatea unui deficit structural de 0,5% din PIB, are exceptiile sale. In plus, modul de calcul al deficitului structural este extrem de relativ, bazandu-se pe raportari statistice si estimari ale componentelor "ciclice" si "structurala".

Pe baza aceluiasi set de date pot fi construite deficite structurale diferite, in functie de ce parte a baricadei te afli, a acuzatorilor sau a paratului. La fel de neincurajator este faptul ca si vechiul tratat cuprindea sanctiuni, care insa nu au fost aplicate niciodata.

Un motiv important pentru care nu s-a intamplat acest lucru este ca Germania a fost prima tara care a incalcat regula deficitului de 3%. Dupa care a urmat Franta. Nici macar in momentul in care Comisia Europeana a propus sanctiuni, acestea nu s-au aplicat, fiind respinse de Consiliul de Ministri. Actualul acord aduce noutatea ca sanctiunile sa fie impuse de Curtea Europeana de Justitie, in urma sesizarii ei nu numai de catre Comisie, ci de catre oricare stat semnatar.

La prima vedere, aceasta prevedere este una mult mai dura. Daca luam insa in calcul logica actiunii politice, care urmareste maximizarea preferintelor subiective ale politicienilor, reprezentanti ai statelor semnatare, atunci noua prevedere se va transforma intr-un veritabil instrument de santaj intre acestia.

Pentru a obtine reglementari mai favorabile statului ai carei reprezentanti sunt, reglementari ce in plan personal se cuantifica in voturi sau finantari mai generoase ale campaniilor electorale, politicienii nu se vor feri sa santajeze reprezentantii altor state, mai subrede fiscal-bugetar, cu actiuni la Curtea Europeana de Justitie. Curte care, la randul ei, va trebui specializata in econometrie, pentru a putea discerne daca un stat a depasit sau nu plafonul de deficit structural de 0,5% din PIB.


Sursa: finantistii.ro