Ce se intampla cu stocul de marfa la inchiderea unei societati

Cadrul legal al lichidarii

Lichidarea societatilor comerciale se realizeaza conform Legii nr. 31/1990, iar reflectarea in contabilitate a operatiunilor aferente se face potrivit OMFP nr. 897/2015 privind normele metodologice de reflectare in contabilitate a operatiunilor de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societatilor.

Etapele obligatorii ale lichidarii, in ordinea in care trebuie parcurse, sunt:

1. Inventarierea si evaluarea tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, cu inregistrarea rezultatelor; 
2. Intocmirea situatiilor financiare in formatul prevazut de reglementarile contabile aplicabile; 
3. Stabilirea operatiunilor care urmeaza sa fie efectuate in numele societatii; 
4. Valorificarea elementelor de activ — vanzarea stocurilor, imobilizarilor, incasarea creantelor; 
5. Achitarea datoriilor fata de bugetul de stat, asigurari sociale si terti; 
6. Stabilirea rezultatului lichidarii si intocmirea contului de profit si pierdere; 
7. Intocmirea bilantului de radiere, care sta la baza partajului si calculului impozitelor datorate. 

Exercitiul financiar al persoanei juridice care se lichideaza incepe in ziua urmatoare incheierii exercitiului financiar anterior si se incheie in ziua precedenta datei la care incepe lichidarea. Perioada de lichidare este un exercitiu financiar distinct, indiferent de durata sa.

Inventarierea: primul pas obligatoriu inainte de orice valorificare a stocurilor

Inainte de a decide ce se intampla cu stocul de marfa, societatea are obligatia legala de a efectua inventarierea generala a tuturor elementelor patrimoniale, conform Legii contabilitatii nr. 82/1991 si OMFP nr. 2.861/2009.

Administratorul are obligatia sa:

• aprobe proceduri scrise de inventariere, adaptate specificului activitatii; 
• numeasca, prin decizie scrisa, comisia de inventariere (presedinte si membri); 
• asigure conditiile corespunzatoare de lucru comisiei. 

Comisia de inventariere nu poate include gestionarii depozitelor inventariate, contabilii care tin evidenta gestiunii respective si nici auditorii interni sau statutari. La entitatile cu numar redus de salariati, inventarierea poate fi efectuata de o singura persoana — raspunderea revenind administratorului.

Rezultatele inventarierii se consemneaza intr-un proces-verbal care trebuie sa contina data intocmirii, componenta comisiei, gestiunile inventariate, perioada de desfasurare si concluziile — inclusiv propunerile privind:
• stocurile depreciate, fara miscare sau greu vandabile; 
• scoaterea din functiune a imobilizarilor; 
• casarea sau declasarea unor bunuri. 

Propunerile comisiei se prezinta administratorului in termen de 7 zile lucratoare de la finalizarea inventarierii.

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu in care se inscriu rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, grupate dupa natura lor, conform posturilor din bilant. Aceste elemente au la baza listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere si situatiile analitice care justifica continutul fiecarui post din bilant.

In cazul in care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din aceasta operatiune se actualizeaza cu intrarile si iesirile din perioada cuprinsa intre data inventarierii si cea a incheierii exercitiului financiar, datele actualizate fiind apoi incluse in registrul-inventar. Operatiunea de actualizare se efectueaza astfel incat la sfarsitul exercitiului financiar sa fie reflectata situatia reala a elementelor patrimoniale.

Completarea registrului-inventar se face in momentul in care se stabilesc soldurile tuturor conturilor bilantiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit, si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare, dupa caz.

Pe baza registrului-inventar si a balantei de verificare se intocmeste bilantul, parte componenta a situatiilor financiare anuale, ale carui posturi trebuie sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, stabilita cu ocazia inventarului.

Procedura complexa a radierii unui SRL/PFA explicata pas cu pas, conform ultimelor modificari fiscale, AICI»

Ce se intampla cu stocul de marfa la inchiderea unei societati

La inchiderea unei societati comerciale, stocul de marfa trebuie lichidat inainte de radierea firmei, existand mai multe optiuni legale de gestionare. Astfel, acesta:

• poate fi vandut catre alti comercianti sau persoane fizice
• poate fi transferat catre asociati sau actionari 
• poate fi donat (cu respectarea reglementarilor fiscale privind TVA si impozitarea)
• poate fi casat si distrus conform procedurilor legale, cu intocmirea documentelor justificative necesare (proces verbal de casare/distrugere). 

Indiferent de metoda aleasa, este esential sa se pastreze toate documentele justificative pentru operatiunile efectuate si sa se respecte reglementarile fiscale in vigoare privind TVA si impozitarea.

1. Vanzarea stocurilor

Cea mai simpla si recomandata optiune din punct de vedere fiscal. Stocurile pot fi vandute altor comercianti sau persoane fizice, la pretul pietei. Operatiunea genereaza venit impozabil si TVA colectata in mod obisnuit.

Monografie contabila:

411 = % 707/708, 4427 (vanzarea la pretul de vanzare + TVA)
607 = 371 (descarcarea gestiunii la costul de achizitie)

2. Cedarea stocurilor catre asociati

Aceasta este situatia care genereaza cel mai frecvent confuzii. Cedarea stocului de marfa catre asociati nu poate fi facuta „gratuit" sau printr-o simpla decontare interna — ea constituie, din punct de vedere fiscal, o livrare de bunuri efectuata cu plata.

Temeiul legal este art. 270 alin. (5) din Codul fiscal: orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile catre asociatii sau actionarii sai, inclusiv o distribuire legata de lichidare, constituie livrare de bunuri efectuata cu plata, daca taxa aferenta bunurilor respective a fost dedusa total sau partial.

Prin urmare, societatea are obligatia sa emita factura cu TVA pentru stocul distribuit catre asociati, indiferent daca asociatii platesc efectiv sau daca suma se compenseaza cu creantele pe care acestia le au fata de societate (din imprumuturi acordate, de exemplu).

Pretul de vanzare trebuie sa fie pretul de piata (valoarea justa), nu pretul contabil — asociatii sunt persoane afiliate, iar art. 11 din Codul fiscal impune respectarea principiului valorii de piata in tranzactiile intre persoane afiliate.

Compensarea cu imprumuturile asociatilor: daca asociatii au creante fata de societate (din imprumuturi acordate si nerestituite), suma de plata pentru stocul preluat poate fi compensata cu aceste creante, in limita sumei celei mai mici. Compensarea se face dupa inregistrarea ambelor operatiuni distinct in contabilitate, nu direct.

3. Donatia stocurilor

Donarea stocurilor este posibila, dar implica obligatii fiscale specifice:

• Scoaterea din gestiune se inregistreaza pe cheltuieli (contul 6584); 
• TVA dedusa la achizitia stocurilor donate trebuie ajustata — donatia este o operatiune fara drept de deducere, iar ajustarea se face conform art. 305 din Codul fiscal. 

Monografie contabila:
6584 = 3xx (scoaterea din gestiune a bunurilor donate)
635 = 4426 (ajustarea TVA deduse la achizitie)

4. Casarea stocurilor nevandabile

Daca stocurile nu mai pot fi valorificate (sunt degradate, expirate sau nevandabile), acestea se scot din gestiune prin casare, pe baza unui proces-verbal de casare/distrugere.

Important privind TVA: in cazul casarii stocurilor de materii prime, materiale si marfuri, TVA dedusa la achizitie nu se ajusteaza daca se face dovada distrugerii efective. Daca dovada nu exista, ANAF poate considera ca bunurile au intrat in circuitul economic si poate solicita ajustarea TVA.

Monografie contabila:

% = 371
607
378
4428

Daca din dezmembrare rezulta componente valorificabile (deseuri), acestea se inregistreaza la valoare justa:
346 = 758 (inregistrarea deseurilor recuperate)
411 = 703 (vanzarea deseurilor)

Procedura complexa a radierii unui SRL/PFA explicata pas cu pas, conform ultimelor modificari fiscale, AICI»

Regimul TVA la distribuirea bunurilor in lichidare

Indiferent de modalitatea de valorificare aleasa, regula de baza privind TVA este:

• Vanzarea genereaza TVA colectata in mod normal; 
• Distribuirea catre asociati este asimilata unei livrari cu plata si genereaza TVA — factura obligatorie; 
• Donatia impune ajustarea TVA deduse la achizitie; 
• Casarea - TVA nu se ajusteaza daca exista dovada distrugerii; se ajusteaza daca nu exista aceasta dovada. 

Pentru bunurile de capital (imobilizari), perioada de ajustare a TVA este de 5 ani (pentru bunuri altele decat imobilele) si 20 de ani pentru imobile, conform art. 305 din Codul fiscal.

Impozitul pe venitul din lichidare pentru asociatii persoane fizice

La finalizarea lichidarii, daca asociatii persoane fizice primesc bunuri sau bani din patrimoniul societatii, suma primita poate genera venit din lichidare, supus impozitului pe venit.

Conform art. 97 alin. (5) din Codul fiscal, venitul impozabil obtinut din lichidarea unei persoane juridice de catre actionari/asociati persoane fizice se impune cu o cota de 10%, impozitul fiind final.

Baza impozabila este suma primita de asociat la lichidare, din care se scade aportul la capitalul social. Numai excedentul peste aportul initial reprezinta venit impozabil. Activele distribuite in natura se evalueaza la valoarea justa (pretul de piata).

Obligatia de calcul, retinere si plata a impozitului de 10% revine persoanei juridice (prin reprezentantul legal sau lichidator). Impozitul se plateste la bugetul de stat pana la data depunerii situatiei financiare finale la Oficiul Registrului Comertului, intocmita de lichidatori.