Impartasesc pe arii largi ca sa zic asa opinia d-lui George Ene. Cred de pilda in coniinuttatea sub o forma sau alta a fiintei. Chiar am scris acum ceva vreme intr-un eseuash niste idei aproape identice. Am o tresarire intre invidie si bucurie cand citesc idei similare cu ale mele. Dar incerc sa imi inhib invidia. Fac eforturi mari : De altminteri si domnia sa a recunoscut ca ideile nu ii apartin, ca au fost lansate in univers demult. Asa ca, pe un canal cultural sau altul, sau poate, cine stie?! din proprie experienta/ observare le-am generat si noi. Ce nu cred spre deosebire de dl. Ene?!De pilda ca acei credinciosi care isi agita mainile desenand sferturi , jumatati si tot felul de strambaturi pe piept, care se vor a fi cruci, ar fi, de fapt, preocupati de tinerea lor in paza lui D-zeu la marea trecere. Nu, nu cred asta. Cred ca ii apasa mica grija a zilei de azi si de maine. Desi li s-a spus des, dar n-au avut urechi, ca ajunge zilei rautatea ei . Pur si simplu ei vor sa fie paziti de D-zeu aici si acum, chiar daca acest aici si acum implica toata viata lor, deci si zilele de maine, sunt zile de maine in cel mai teluric mod posibil. Sanatatea, casa, painea, confortul, huzurul, parvenirea. Asta e protectia pe care ei o asteapta de la D-zeu. Nu frica de ce e dincolo de moarte. Nici macar nu isi pot imagina ca ar mai fi ceva dincolo de moarte.Daca necuratul in persoana le-ar garanta suficient de convingator astea in schimbul sufletului, mai mult de 90% n-ar avea nici o retinere sa se inscrie in partidul lui. de altminteri, privind atent, oricine poate vedea ca asta se si intampla. Chiar cu maicutza care contorsioneaza, plina de piosenie, j de cruci strambe si haotice pe piept, intr- prestatie care l-ar inverzi de invvvidie pe Karajan.Sinuciderea nu trebuie privita cu dispret?!?!nu o privesc asa. Cand e generata de nevoia de a curma o suferinta fizica sau psihica cu care s-a luptat pana la marginea suportabilitatii si dincolo de ea.Cand e vorba de un gest facut ca sa salveze o alta viata sau alte vieti. Dar cum s-o privesti cand e comisa, cum se intampla de multe ori, fiindca omul nu a suportat o ofensa/ nedreptate minora?! sau greul vietii care de fapt era un inconvenient suportabil?! N-a suportat sa puna osul la munca sau s-o ia de zero. Marele crah de ex.Alte exemple?! Unul care se sinucide de ciuda ca i-a luat sora-sa o palma de pamant?!Sau cand sinucigasul vrea sa pedepseasca pe cineva care n-a cedat santajului lui emotional sau sa isi faca singur dreptate sau sa demonstreze ca a avut o dreptate care era numai in capul lui?!E un personaj a lui Maugham elocvent ptr sinucigasii demni de dispret. Se cheama Louise. Din povestea cu acelasi nume. Poate o stii. Louise se sinucide de ciuda ca un amic naratorul nu o crede ca e o fiinta fragila care trebuie protejata continuu si ca sa isi pedepseasca fiica pentru indrazneala de a se marita si, implicit, a o parasi pe Louise ca se duca la casa ei. Pe patul de moarte, ultimele vorbe catre fiica ei, in chiar ziua nuntii tinerei fete, sunt: Stiam ca voi muri in ziua nuntii tale, dar te iert! Sa am respect ptr asemenea oameni?! Fu** them! Si stii cati sunt?! O groaza. Cei care se sinucid dovedesc contrariul: cÄ? nu le e fricÄ? de nimeni, nici de Domnul, nici de iad, nici de basmele care s-au tot aÅ?ezat een timp een conÅ?tiinÅ£ele noastre â?? nu le e fricÄ?, cum spun, de nimic. Dl Ene,La baza multora dintre asemenea gesturi nu sta ne-frica de Dumnezeu sau de iad.Sta neputinta de a te vedea pus fatza in fatza cu mizeria propriei fiinte si de a nu iti mai stapani orgoliu, amorul de propria imagine.Remember Iuda?!Sa te ierti pe tine insuti, acceptandu-ti vina, mizeria, oribilitatea propriei tale fiinte e la fel de greu ca a ierta pe ucigasul copiilor tai! pe ucigasul tau! E la fel de greu ca a sta ca Iisus pe curce si sa spui: Iarta-ma Doamne, caci n-am stiut ce fac! Cum sa-si accepte un om, orbit de propria trufie, de siguranta de sine, de stiinta sa, de self-image-ul lui mega-ultra-hiper-magnifiat, cum sa isi accepte nestiinta si nimicinicia?!Nu poate. Fiindca ar trebui sa zica: Iarta-ma Doamne, desi am stiut ce fac!