Studiu MFP: Crestere economica si contributii bugetare la nivel teritorial in Romania post-criza

In cel mai nou numar al Revistei de Finante si Contabilitate, subiectul analizat il reprezinta cresterea economica si contributiile bugetare la nivel teritorial in Romania post-criza, printr-un material intocmit de prof. univ. dr. Ion GHIZDEANU si dr. Dana Ioana tapu, director Comisia Nationala de Prognoza

Obiectivul general al convergentei reale are la baza si necesitatea asigurarii convergentei teritoriale. Sustenabilitatea cresterii economice si a convergentei in randul tarilor UE implica atat reforme structurale, dar mai ales o contributie echilibrata a regiunilor si sub-regiunilor in functie de potentialul lor pentru dezvoltare nationala. Mai mult, reforma politicii de coeziune are ca scop asigurarea maximizarii contributiei regionale la cresterea economica prin adaptarea asistentei comunitare la nivelul de dezvoltare al fiecarei regiuni si prin canalizarea resurselor spre sectoare cheie ale cresterii. Evolutia economica diferita pe parcursul perioadei de criza, cu precadere in anii revenirii, a fost, de asemenea, o trasatura a dezvoltarii economice teritoriale.

In Romania, unde disparitatile regionale sunt mai pronuntate, efectele crizei au fost chiar mai semnificative. Fenomenul este mai vizibil in regiunile mai putin dezvoltate; structura economica si potentiala a tarilor mai dezvoltate le permite acestora o iesire mai rapida din criza. Concentrarea teritoriala a cresterii economice este reflectata de decalajele intre regiuni. imbunatatirea convergentei reale spre media UE a fost diferita in randul regiunilor, largind decalajele intre acestea. Regiunile cu potential de crestere economica ridicat, care erau mai aproape de media UE in 2007, au avut o dinamica pronuntata a convergentei. Lucrarea subliniaza faptul ca, de asemenea, contributiile judetelor si regiunilor la bugetul national nu este in conformitate cu evolutia activitatii economice. Analiza pentru Romania arata ca din cauza unor factori specifici, contributia regiunilor la veniturile bugetare este influentata de structurile economice.

Analiza corelata a evolutiei veniturilor bugetelor locale si a produsului intern brut de dupa anul 2008 ilustreaza capacitatea limitata de majorare a veniturilor in concordanta cu cresterea economica locala. Printre cauzele obiective amintim: ? impozitele si taxele locale provin de la contribuabili, avand o pondere mai redusa in cresterea economica ? principalele impozite si taxe conditionate de volumul de activitate al societatilor comerciale si salariatilor devin venituri la bugetul de stat: impozitul pe profit, impozitul pe salarii (intr-o anumita proportie), accizele, TVA, CAS etc. ? concentrarea motoarelor de crestere in centrele urbane ? aceasta se coreleaza cu gradul de urbanizare mai redus in unele judete si regiuni, ceea ce face ca sursele de venituri sa fie mai reduse; in asemenea situatii, chiar si comportamentul de consum al populatiei este diferit, fiind satisfacut intr-o proportie sporita prin autoconsum, iar inclinatia spre consum de servicii este mai redusa ? dificultati in delimitarea rezidentei ? regiunile si judetele mai dezvoltate beneficiaza de localizarea marilor intreprinderi, chiar daca acestea au filiale si in alte zone. Produsul intern brut nominal (in preturi curente) a fost in anul 2015 cu 34% peste cel din anul 2010, iar veniturile bugetelor locale au crescut cu 40%.

Prin prisma acestui indicator pot fi evidentiate urmatoarele caracteristici generale manifestate dupa criza economica: ? ponderea veniturilor bugetare locale in PIB-ul nominal este relativ constanta pe ansamblul economiei romanesti, respectiv in jur de 8,5%, ceea ce ar putea releva faptul ca majorarea acestora, in raport cu progresul economic zonal, este limitata; elasticitatea este scazuta si pentru ca nivelul de trai nu a urmat in ultimii ani traiectoria cresterii economice, iar taxele din proprietate si din veniturile lucratorilor individuali nu au urmat trendul de crestere economica; o a doua caracteristica semnificativa se refera la faptul ca regiunile cu o pondere ridicata a veniturilor locale in PIB au inregistrat dupa criza o imbunatatire structurala majora, de peste un punct procentual, ceea ce pare ca ar contrazice caracterul limitat al corelatiei venituri locale – crestere economica; regiunea Nord – Est si-a majorat ponderea veniturilor locale in PIB-ul regiunii de la 11,1% in anul 2008 la 12,0% in anul 2015, in conditiile in care in anul 2012 ponderea a fost de 10,6%; regiunile dezvoltate au o pondere redusa a veniturilor locale in PIB: regiunea Vest a avut in anul 2015 o pondere de 8,6% fata de 7,5% in anul 2010 (cu circa un punct procentual sub media nationala la nivelul anului 2010); regiunea Bucuresti – Ilfov a avut in anul 2015 o pondere de 5%; regiunile dezvoltate au facut fata mai usor crizei economice: regiunea Bucuresti – Ilfov inregistra in anul 2010 o pondere a veniturilor locale in PIB de 6,1% fata de 5,8% in anul 2008; regiunea Vest si-a mentinut ponderea la 7,5%; veniturile bugetare locale din cele doua regiuni reprezinta peste 25% din totalul veniturilor locale din economie; aceste regiuni sunt singurele care au un produs intern brut pe locuitor peste media nationala. Ca si in cazul activitatii economice, decalajele cu privire la corelatia dintre dezvoltare si dinamica veniturilor bugetare sunt mai pronuntate la nivel judetean. Evolutia la nivel judetean, in perioada 2009-2015, arata o anumita decuplare a dinamicii veniturilor de dinamica produsului intern brut. in general, in judetele cu cresteri mai mari a valorii nominale a PIB, progresul veniturilor locale a fost inferior, chiar cu ritmuri medii mai mici cu doua puncte procentuale.

Una din explicatii este data de structura economica specifica fiecarui judet, corelat cu fiscalitatea diferita. Spre exemplu, in agricultura si constructii fiscalitatea este mult mai redusa decat in cazul industriei: veniturile din agricultura ale gospodariilor nu sunt fiscalizate. De asemenea, in constructii exista un puternic sector informal, nefiscalizat. O structurare a judetelor dupa activitatile preponderente arata ca judetele industriale genereaza mai multe venituri pentru bugetele locale: 
Cele 8 judete industriale, cu o pondere mai mare de 30% a valorii adaugate brute din industrie in produsul intern brut genereaza circa 18% din veniturile bugetelor locale; in timp ce, cele 8 judete agricole, cu o pondere a valorii adaugate brute din agricultura in produsul intern brut mai mare de 10%, furnizeaza doar 11% din veniturile bugetelor locale.

Manual de politici contabile - Stick USB

Vreau acest produs →

Calendarul contabilului vesel 2026

Vreau acest produs →

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2026

Vreau acest produs →

Puteti citi integral Revista de Finante si Contabilitate AICI.