Aspecte fiscale internationale. Ce diferente sunt intre filiala si sucursala?

Diferentele intre o filiala si o sucursala sunt multiple, unele dintre aceste puncte care nu sunt comune privesc aspecte referitoare la procedura de infiintare, dar si la tratamentul fiscal aferent in diferite situatii si pentru proceduri variate.

O societate doreste sa isi extinda afacerea (comert en-gros) in strainatate (in alte doua tari din UE). Vom stabili care este forma de organizare cea mai avantajoasa din punct de vedere fiscal si administrativ: infiintarea unei sucursale sau a unei societati comerciale independente.

Aceste diferente vor avea in vedere:

- infiintarea si procedura de inregistrare a firmei/sucursalei
- impozite si contributii salariale, termene de declarare si plata
- obligatii fiscale, termene de declarare si plata

1. Fundamental, diferenta dintre filiala (sau o noua societate) si o sucursala ca modalitati de extindere a societatii este ca, potrivit legii romane, in timp ce filiala este o veritabila societate ce are personalitate juridica, sucursala nu este o persoana juridica distincta. Astfel potrivit art. 42 din Legea nr. 31/1990 filialele sunt societati cu personalitate juridica. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate in care s-au constituit. Fundamentala va fi relatia de subordonare a filialei fata de societatea mama care va detine majoritatea participatiilor. In acelasi timp, fiind in fapt o persoana juridica distincta de societatea mama, fata de creditorii societatii va fi relevant capitalul social al filialei (a noii societati), in timp ce sucursala, definita de art. 43 din actul normativ mentionat mai sus, ca subunitate a societatii care a infiintat-o, va raspunde in limita capitalului social al societatii mama. Asadar, din perspectiva unui tert este posibil ca sucursala sa asigure o garantie mai mare in executarea unui contract. Pe de alta parte, spre deosebire de sucursala, filiala functioneaza independent, administratorul acestuia avand un grad de independenta mai mare decat reprezentantul sucursalei.

Din punctul de vedere al rentabilitatii alegerii uneia dintre formele de organizare din perspectiva fiscala avand in vedere identitatea de tratament fiscal consideram ca nu sunt deosebiri relevante, ambele fiind supuse acelorasi obligatii declarative si de plata.

Desigur ca analiza de detaliu a modului de organizare a unui sediu permanent (sucursala, birou, etc) sau a unei persoane juridice distincte ar trebui sa se realizeze si pe baza particularitatilor legislatiei statelor pe teritoriul carora urmeaza a fi infiintate. De asemenea, in cazul unei sucursale trebuie efectuata si o analiza din perspectiva prevederilor conventiilor pentru evitarea dublei impuneri care in cazul Bulgariei se aplica metoda scutirii in timp ce in relatia cu Ungaria se aplica metoda creditului fiscal. In mod corespunzator, in cazul infiintarii unei societati distincte se vor aplica in mod unitar prevederile de la nivelul UE ale Directivei 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplica societatilor-mama si filialelor acestora din diferite state membre.



2. Stabilirea obligatiilor fiscale in raport cu activitatea dependenta desfasurata in strainatate este diferita in functie de o serie de elemente legate de raporturile de munca incheiate. Spre exemplu, pentru salariatii romani delegati/detasati in stainatate vor fi facute aplicabile prevederile Codului fiscal coroborat cu cele ale conventiilor de evitare a dublei impuneri in raport cu impozitul pe salarii, incheiate de Romania cu Ungaria, respectiv cu Bulgaria, precum si cele ale Regulamentului (CE) nr. 883/2004 si Regulamentului (CE) nr. 987/2009 in materie de securitate sociala. In situatia in care sunt angajati salariati pe plan local, acestia vor fi supusi regulilor proprii aplicabile in tarile respective, dupa caz.

Codul fiscal cuprinde prevederi privind impozitarea veniturilor salariale platite de catre sau in numele unui angajator care este rezident in Romania ori are sediul permanent in Romania, impozabile in Romania numai in situatia in care Romania are drept de impunere, in cadrul pct. 87 indice 3 - 87 indice 7 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 55 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal coroborate cu cele ale pct. 209 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 91 din Codul fiscal.

Astfel, veniturile din salarii obtinute de salariatii romani pentru activitatea desfasurata in strainatate si care sunt platite de catre sau in numele unui angajator care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania sunt impozabile in Romania daca persoana fizica este prezenta in strainatate pentru o perioada care nu depaseste perioada prevazuta in conventia de evitare a dublei impuneri si veniturile din salarii nu sunt suportate de un sediu permanent al angajatorului care este rezident in Romania.

- Pentru veniturile din salarii obtinute de salariatii romani pentru activitatea desfasurata in strainatate si care sunt platite de catre sau in numele unui angajator care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania, dreptul de impunere revine statului strain in care se desfasoara activitatea daca persoana fizica este prezenta in acel stat pentru o perioada care depaseste perioada prevazuta in conventia de evitare a dublei impuneri. In aceasta situatie, angajatorul care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania si care efectueaza plata veniturilor din salarii catre salariatii romani nu are obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului pe venitul din salarii, intrucat dreptul de impunere revine statului strain in care persoana fizica isi desfasoara activitatea.

In vederea regularizarii de catre organul fiscal a impozitului pe salarii datorat in Romania pentru activitatea desfasurata in strainatate, salariatii romani care sunt platiti pentru activitatea salariala desfasurata in strainatate de catre sau in numele unui angajator care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania au obligatia de a declara in Romania veniturile respective potrivit declaratiei privind veniturile realizate din strainatate la termenul prevazut de lege.

- In situatia in care salariatii romani care au desfasurat activitatea dependenta in strainatate pentru o perioada mai mica decat perioada prevazuta in conventia de evitare a dublei impuneri isi prelungesc ulterior perioada de sedere in strainatate peste perioada prevazuta de conventie, dreptul de impunere asupra veniturilor din salarii revine statului strain.

Dupa expirarea perioadei prevazute in conventie, angajatorul care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania nu mai calculeaza, nu mai retine si nu mai vireaza impozitul pe venitul din salarii. Salariatii romani datoreaza in statul strain impozit din prima zi pentru veniturile realizate ca urmare a desfasurarii activitatii in acel stat.

In acest caz, organul fiscal regularizeaza impozitul pe venitul din salarii datorat de salariat in baza declaratiei privind veniturile realizate din strainatate si restituie, dupa caz, in totalitate sau in parte impozitul retinut de catre angajatorul care este rezident in Romania sau are sediul permanent in Romania la cererea persoanei fizice. In acest caz, declaratia privind veniturile realizate din strainatate reprezinta si cerere de restituire.

3. Sub aspectul obligatiilor fiscale in ansamblu trebuie avute in vedere reglementarile fiscale interne ale statelor in cauza. In situatia particulara a sediului secundar amintim prevederile art. 7 din OMFP 3055/2009 cu modificarile si completarile ulterioare potrivit carora subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul in Romania, organizeaza si conduc evidenta contabila proprie, astfel incat aceasta sa permita determinarea informatiilor si a obligatiilor prevazute de lege, iar persoanele juridice carora le apartin sa poata intocmi situatii financiare anuale. Contabilitate proprie se organizeaza pana la nivel de balanta care sa permita astfel identificarea datoriilor aferente subunitatii, evidenta platilor efectuate, veniturile si cheltuielile proprii.

In ceea ce priveste infiintarea de sedii secundare in strainatate (atat sucursale cat si filiale) art. 74 alin. (2) din Codul de procedura fiscala stabileste in mod expres obligatia contribuabililor cu domiciliul fiscal in Romania de a declara in termen de 30 de zile infiintarea acestor subunitati.


Raspuns oferit de specialistii www.portalcontabilitate.ro