Conditiile de angajare a raspunderii materiale a administratorului pentru obligatiile fiscale ale societatii

"In cazul unei societati comerciale aflata in incapacitate de plata, cu obligatii restante la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale, in ce conditii ANAF poate extinde raspunderea materiala pana la patrimoniul personal al administratorului? In speta de care facem vorbire nu exista probe concludente din care sa reiasa ca situatia de fapt s-ar fi creat din culpa administratorului".Aceasta este situatia de la care a plecat specialistul nostru in studiul de caz propus astazi.

Raspunsul specialistului

Raspunderea administratorului in conditiile art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedura fiscala priveste administratorii sau orice alte persoane care,cu rea-credinta,au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale ale debitorului declarat insolvabil in sensul art. 265 din Codul de procedura fiscala.

In aplicarea procedurii a fost emis OPANAF nr. 127/2014 pentru aprobarea Instructiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a raspunderii solidare reglementate de dispozitiile art. 27 si 28 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Acest ordin este aplicabil si dupa 1 ianuarie 2016 data intrarii in vigoare a noului Cod de procedura fiscala aprobat prin Legea nr. 207/2015 in conditiile neadoptarii unor noi instructiuni si in temeiul aplicarii dispozitiilor tranzitorii cuprinse la art. 346 alin. (1) care precizeaza ca reglementarile emise in temeiul actelor normative abrogate printre care si OG nr. 92/2003 raman aplicabile pana la data aprobarii actelor normative de aplicare a prezentului cod, in masura in care nu contravin prevederilor acestuia.

Astfel, potrivit pct. 3.5. din OPANAF nr. 127/2014, in scopul angajarii raspunderii solidare prevazute la art. 27 alin. (2) lit. d) din Codul de procedura fiscala, (corespunzator art. 25 alin. (2) lit. d) din noul Cod de procedura fiscala aprobat prin Legea nr. 207/2015) organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal, in situatia in care constata ca acesta nu si-a achitat obligatiile fiscale ce au fost stabilite in baza unui raport de inspectie fiscala, va avea in vedere urmatoarele:

a) analizarea raportului de inspectie fiscala prin care s-a constatat nedeclararea obligatiilor fiscale la scadenta ale debitorului declarat insolvabil de catre administratorii sau orice persoane care au actionat cu rea-credinta;

b) analizarea evidentei analitice pe platitor din care sa rezulte ca obligatiile fiscale cuprinse in raportul de inspectie fiscala nu au fost achitate de catre debitor in termenul prevazut de lege si/sau ca debitorul,declarat insolvabil, nu si-a achitat la scadenta obligatiile fiscale pe care le-a declarat;

c) verificarea documentelor contabile ale debitorului, respectiv registrul de casa, extrasele de cont si orice alte documente justificative din care, potrivit legii, rezulta sumele existente in contul de casa si banca de care a dispus debitorul la data scadentei obligatiilor fiscale;

d) identificarea administratorilor sau a oricaror altor persoane care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale;

e) orice alte documente pe care le detine pentru stabilirea situatiei de fapt.

Asa cum se poate constata una dintre conditiile fundamentale pentru angajarea raspunderii solidare este reaua-credinta manifestata de catre administrator sau alta persoana care au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale ale debitorului declarat insolvabil. Reaua-credinta presupune o atitudine volitionala a persoanei vinovate constand in reprezentarea rezultatului negativ si urmarirea obtinerii acelei finalitati prin actiunile sau inactiunile lor. In acelasi timp potrivit art. 73 alin. (2) din Codul de procedura fiscala organul fiscal are sarcina de a motiva actele administrative fiscale emise pe baza de probe sau constatari proprii. Asadar, revine acestuia obligatia ca in temeiul art. 25 si in cadrul procedurii prevazute de OPANAF nr. 127/2014 sa demonstreze reaua-credinta a administratorului prin analiza actiunilor acestuia savarsite in mod expres pentru producerea consecintei finale - insolvabilitatea societatii debitorare si nu doar niste simple decizii manageriale care nu s-au dovedit adecvate pentru evolutia financiara a societatii.

Sub aspectul nivelului raspunderii administratorului dispozitiile legale invocate mai sus subliniaza doar caracterul solidar a raspunderii fara a impune o identitate intre suma datorata de societatea debitoare si cea stabilita in sarcina persoanei careia i s-a angajat raspunderea. In acest sens normele mentionate cuprind precizari referitoare la suma exacta pentru care se angajeaza raspunderea care trebuie sa fie determinate pe baza criteriilor obiective cuprinse si in procedura cum sunt spre exemplu obligatiile fiscale neachitate in perioada in care persoana a indeplinit o calitatea care poate atrage raspunderea, dar si proportia in care aparitia acestora se datoreaza, in speta persoanei care a detinut calitatea de administrator. Asadar, raspunderea solidara a administratorului este o forma a raspunderii individuale pentru faptele ce se imputa persoanei fara a putea fi extinsa la alte persoane sau pentru faptele savarsite de catre terti.

Argumentele ce pot fi dezvoltate in cadrul exercitarii unei cai de atac impotriva unei deicizii de angajare a raspunderii administratorului sunt multiple. Acestea placa de la temeiurile de drept, astfel cum au fost reliefate mai sus, continua cu elemente de fapt care sa ilustreze, spre exemplu, lipsa relei-credinte in indeplinirea obligatiilor fiscale si se pot incheia cu solutii cuprinse in jurisprudenta din domeniu asa cum sunt solutiile cuprinse in Decizia nr.1587 din 27 martie 2014 pronuntata in recurs de Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie ori in Sentinta civila nr. 1030/16 iunie 2017 pronuntata de Tribunalul Iasi. Acestea subliniaza faptul ca doar aparitia unor obligatii fiscale declarative si de plata nu sunt suficiente pentru angajarea raspunderii, organul fiscal avand sarcina de a identifica precis manoperele neconforme imputabile administratorului si sa dovedeasca modalitatea concreta prin care acesta a provocat starea de insolvabilitate a societatii.

Raspuns oferit de specialistii Portal Codul Fiscal, un proiect de consultanta specializata marca Rentrop&Straton.