In cautarea masurilor pozitive ale noului Cod de procedura fiscala. Partea a II-a

In cadrul unui articol anterior au fost analizate cateva dintre masurile pozitive cuprinse in noul Cod de procedura fiscala. Ne propunem sa analizam in continuare alte prevederi cu caracter de noutate subliniind pentru fiecare impactul pozitiv sau negativ.

A fost remarcat faptul ca majoritatea acestora sunt insotite de contramasuri care echilibreaza situatia conferind administratiei fiscale noi si noi parghii de control asupra activitatii contribuabililor. Impunerea obligatiei de cooperare dintre institutii pentru a elimina obligativitatea contribuabilului de a obtine certificate fiscale ori altfel de inscrisuri este dublata de o noua obligatie de raportare de informatii la ANAF pentru care exista obligatia in raport cu Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.

Pe acelasi palier al contramasurilor, reducerea nivelului dobanzilor si penalitatilor este contrabalansata de introducerea penalitatii de nedeclarare de 0,08% in locul penalitatii de 0,01% cat va fi de la 1 ianuarie 2016.

Din cauza numeroaselor altor situatii se poate concluziona ca modificarile cuprinse in noul Cod de procedura fiscala dezechilibreaza nejustificat raporturile dintre administratie si contribuabil. Un exemplu concret este reprezentat de extinderea termenului de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili creante fiscale de 5 ani prevazut la art. 110 prin schimbarea termenului de la care se calculeaza de la 1 ianuarie a anului urmator celui pentru care se datoreaza obligatia fiscala la 1 iulie a anului urmator celui pentru care se datoreaza obligatia fiscala.

Aceasta in conditiile in care, potrivit art. 219 din noul Cod de procedura fiscala, dreptul contribuabilului/platitorului de a cere restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire. Acelasi mecanism de calcul al termenului stabilit in favoarea contribuabilului este aplicabil si in cazul cererilor de indreptare a erorilor din documentele de plata conform art. 164 alin. (5).

Tot in sfera masurilor dezechilibrate se situeaza si interventia administratiei fiscale in procesul de regularizare a situatiei societatilor inscrise in Registrul Comertului prin sanctionarea cu declararea inactivitatii in cazuri in care anterior administratia nu intervenea in acest mod dat fiind faptul ca erau aplicabile sanctiunile prevazute de Legea nr. 31/1990 constand in posibilitatea solicitarii dizolvarii societatii de catre orice persoana interesata.

Astfel, pe langa situatiile existente anterior in forma actuala a codului, la art. 92 care reglementeaza Registrul contribuabililor/platitorilor inactivi/reactivati, contribuabilul persoana juridica sau orice entitate fara personalitate juridica este declarat inactiv si ii sunt aplicabile prevederile Codul fiscal privind efectele inactivitatii daca se afla in una dintre urmatoarele situatii:

- inactivitatea temporara inscrisa la registrul comertului;

Ghidul practic al contabilitatii Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vezi AICI detalii

Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2025

Vezi AICI detalii

SAF-T pentru Contribuabili Mici

Vezi AICI detalii

Particularitatea inactivitatii determinate de aceste situatii este ca declararea in inactivitate se va face dupa implinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea catre contribuabil/platitor a unei notificari referitoare la situatiile respective.

Consideram ca masura interventiei in problemele de organizare a societatilor este excesiva in conditiile in care situatiile deja existente care determinau inactivitatea erau acoperitoare si priveau aspecte care afectau indeplinirea obligatiilor fiscale cum sunt cele referitoare la neindeplinirea obligatiilor declarative sau sustragerea de la controale prin informatii nereale referitoare la domiciliul fiscal.

Cititi continuarea aici.