Impozitarea veniturilor din dividende realizate de persoane fizice nerezidente. Conditii de ridicare a dividendelor

O societate romaneasca are 3 asociati: un italian cu rezidenta romaneasca si angajat si 2 italieni nerezidenti. Societatea repartizeaza dividende, retine si plateste impozitul de 5% pentru toti asociatii, prin declaratia 100.

"Va rog sa-mi precizati daca e corect sa plateasca impozitul PJ romana. Ce alte obligatii mai avem? Persoanele nerezidente italiene mai platesc in Italia impozit sau impozitul platit in Romania e definitiv; se prezinta certificatul de rezidenta fiscala? Daca italieni declara ca sunt de acord sa ridice dividende doar asociatul cu rezidenta romaneasca e legal? Se poate?"

La toate aceste intrebari va raspunde specialistul nostru in cele ce urmeaza.

Raspunsul specialistului

Veniturile din dividende si dobanzi realizate de catre un nerezident din Romania sunt venituri impozabile potrivit art. 223 din Codul fiscal. In cazul in care nu este prezentat certificatul de rezidenta fiscala regimul de impunere aplicat acestor venituri este cel determinat la art. 224 alin. (4) din Codul fiscal in sensul ca in sensul ca impozit pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti se determina prin aplicarea cotelor de impozit asupra veniturilor brute. Conform art. 224 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal impozitul este de 5% in cazul veniturilor din dividende.

In cazul in care se prezinta certificatul de rezidenta fiscala al persoanei care realizeaza venitul, conform art. 230 din Codul fiscal, vor fi incidente prevederile Conventiei pentru evitarea dublei impuneri dintre statul de rezidenta al persoanei si statul de sursa al venitului. In aceste conditii, in cazul concret analizat vor fi aplicabile prevederile Conventiei dintre Romania si Italia ratificata prin Legea nr. 28/2016 care stabilestein temeiul art. 10 paragraf 2 lit. b) ca in cazul persoanelor fizice impozitul este de 5% din suma bruta a dividendelor.

Venitul din dividende realizat de persoanele fizice rezidente in Italia va face obiectul regimului de impozitare stabilit de catre statul italian, scopul Conventiei fiind acela de evita dubla impozitare a venitului atat in statul de sursa cat si in statul de rezidenta. Solutia prin care se realizeaza evitarea dublei impuneri poate fi metoda creditului fiscal sau in mult mai putine cazuri metoda scutirii. In mod concret art. 23 din Conventia dintre Romania si Italia ratificata stabileste pe de o parte principiul potrivit caruia daca un rezident al Italiei detine elemente de venit care sunt impozabile in Romania, Italia poate include respectivele elemente de venit, la determinarea impozitelor sale pe venit. In acelasi timp pct. 2 alin. 2 al art. 23 din Conventie precizeaza ca evitarea dublei impuneri va fi evitata prin mecanismul in care Italia va deduce din impozitele astfel calculate impozitul pe venit platit in Romania.

Din perspectiva celorlalte obligatii fiscale le subliniem pe cele prevazute la art. 231 alin. (1) din Codul fiscal potrivit carora, platitorii de venituri cu regim de retinere la sursa a impozitelor, cu exceptia platitorilor de venituri din salarii, au obligatia sa depuna o declaratie privind calcularea si retinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, pana la data de 31 ianuarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat. Obligatia se indeplineste prin depunerea formularului 207 „Declaratie informativa privind impozitul retinut la sursa/veniturile scutite, pe beneficiari de venit nerezidenti” aprobat prin OPANAF 48/2019.

O obligatie suplimentara este reprezentata de inregistrarea fiscala a persoanelor care sunt parte a unui raport juridic de drept fiscal. Astfel, in cazul procedurii standard prevazuta la art. 82 alin. (1) din Codul de procedura fiscala persoana nerezidenta trebuie sa isi indeplineasca direct obligatia de inregistrare si aceasta se poate realiza si prin intermediul unui imputernicit desemnat potrivit procedurii prevazute la art. 18 care la alin. (2) statueaza ca imputernicitul este obligat sa depuna la organul fiscal actul de imputernicire, in original sau in copie legalizata.

In cadrul procedurii derogatorii, simplificate, in cazul veniturilor realizate de catre nerezidenti de natura celor supuse retinerii la sursa (cumeste cazul in situatia analizata), platitorul de venit formuleaza direct solicitarea de inregistrare fiscala depunand formularul 015 aprobat prin OPANAF nr. 3698/2015 la care, potrivit instructiunilor de completare, va prezenta organului fiscal actele doveditoare ale calitatii de platitor de venit cu regim de retinere la sursa pentru respectivul beneficiar de venit.

Referitor la posibilitatea distribuirii de dividende doar pentru un singur asociat, Legea societatilor nr. 31/1990 stabileste la art. 67 alin. (2) statueaza faptul ca dividendele se distribuie asociatilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel. In acelasi timp, art. 1.902 din noul Cod civil dispune ca asociatii pot participa la castig in proportie diferita de contributia la pierderi, cu conditia ca astfel de diferente sa fie rezonabile potrivit cu imprejurarile si sa fie expres prevazute in contract. Orice clauza prin care un asociat este exclus de la impartirea beneficiilor sau de la participarea la pierderi este considerata nescrisa.

Asadar, raspunsul este negativ nefiind posibila distribuirea in cadrul unui exercitiu financiar a dividendelor numai pentru unul dintre asociati. Daca insa, in pofida dreptului de a incasa dividendele, unul dintre asociati nu isi exercita acest drept in cursul anului, ele platindu-se astfel doar celuilalt asociat, o astfel de inactiune nu produce niciun efect in raport cu asociatul care le incaseaza.

In concluzie, hotararea adunarii generale de distribuire a dividendelor nu se poate lua decat pentru toti asociatii acesia fiind liberi sa pretinda societatii plata acestora in conformitate cu propria decizie.

Este adevarat ca prevederile art. 67 alin. (2) stabilesc faptul ca dividendele se platesc in termenul stabilit de adunarea generala a asociatilor dar nu mai tarziu de 6 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat, in caz contrar, societatea datorand, dupa acest termen, dobanda penalizatoare la nivelul dobanzii legale sau la un nivel hotarat de asociati mai mare. Cu toate acestea si in acest context, potrivit intelegerii unul dintre asociati poate decide sa nu pretinda dobanda.