Plata contravaloare servicii catre nerezident. Impozit pe venit

Vom analiza astazi cazul unei societati din Romania care a platit in anul 2012 catre un nerezident din Franta contravaloarea unor servicii de management. La momentul platii venitului catre un
nerezident din Franta, societatea platitoare din Romania nu a retinut impozit 16%, cu
toate ca nu exista Certificat de rezidenta valabil la data platii. Certificatul de rezidenta valabil pentru anul 2012 a fost obtinut ulterior platii.

Vom stabili astfel daca certificatul de rezidenta transmis electronic fara data, semnatura, stampila
reprezinta document justificativ pentru aplicarea prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri.

Totodata, vom vedea ce obligatii de declarare si plata privind impozitul pe venitul nerezidentului mai are societatea din Romania dupa obtinerea certificatului.

Solutia consultantului:

Serviciile sunt supuse impozitului pe veniturile nerezidentilor in baza art 155 alin. (1) lit k din Codul fiscal . In absenta unui Certificat de rezidenta fiscala de la partenerul francez se retine la sursa impozit pe veniturile nerezidentilor in procent de 16%.

Daca beneficiarul de venit va transmite un certificat de rezidenta fiscala valabil la momentul efectuarii platilor catre nerezidenti, atunci nu se mai retine impozit pe veniturile nerezidentilor, aplicandu-se prevederile Conventiei de evitare a dublei impuneri intre Romania si Franta. Aceasta posibilitate este prevazuta si la art. 118 din Codul fiscal , insa punerea in aplicare se justifica obligatoriu prin Certificatul de rezidenta fiscala al societatii din Franta.

Intre Romania si Franta exista o Conventie de evitare a dublei impuneri aprobata prin Decretul 240/1974. Conform acestei conventii, veniturile din consultanta si management nu au regim special de impozitare astfel incat sunt aplicabile prevederile de la art. 22 din Conventie ce stabileste ca veniturile reglementate expres de conventie sunt impozitate numai in statul in care contractorul a realizat venitul, adica numai in Franta.

Potrivit art. 118 alin. (2) din Codul fiscal , certificatul de rezidenta fiscala este valabil de la data eliberarii, in anul eliberarii si in urmatoarele 60 de zile calendaristice din anul urmator.

La pct 13 din normele de aplicare pentru art. 118 alin. (2) din Codul fiscal se prevede ca:

"13. (1) Nerezidentul beneficiar al veniturilor din Romania trebuie sa justifice in Romania dreptul de a beneficia de prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri, incheiata intre Romania si statul sau de rezidenta, prin prezentarea certificatului de rezidenta fiscala eliberat de autoritatea fiscala din statul respectiv. Pentru dovedirea rezidentei se poate prezenta si un alt document eliberat de catre o alta autoritate decat cea fiscala, care are atributii in domeniul certificarii rezidentei
conform legislatiei interne a acelui stat.

(2) Nerezidentii care sunt beneficiarii veniturilor din Romania vor depune la platitorul de venit originalul sau copia certificatului de rezidenta fiscala ori documentul mentionat la alin. (1), tradus si legalizat de organul autorizat din Romania".

De asemenea conform dispozitiilor de la pct. 13 alin. (6) -( 8) din normele metodologice de aplicare a art. 118 din Codul fiscal:

(6) In certificatul de rezidenta fiscala sau in documentul prevazut la alin. (1), prezentat de nerezidentii care au obtinut venituri din Romania, trebuie sa se ateste ca acestia au fost rezidenti in statele cu care Romania are incheiate conventii de evitare a dublei impuneri, in anul/perioada obtinerii veniturilor sau in anul/perioada pentru care a fost emis certificatul de rezidenta fiscala ori documentul prevazut la alin. (1).

(7) Platitorul de venit este raspunzator pentru primirea in termenul stabilit a originalului sau a copiei certificatului de rezidenta fiscala ori a documentului prevazut la alin. (1) si pentru aplicarea prevederilor din conventiile de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania cu diverse state.

(8) Forma si continutul certificatului de rezidenta fiscala sau ale documentului prevazut la alin. (1) pentru nerezidenti sunt cele emise de autoritatea din statul de rezidenta al beneficiarului venitului. Certificatul de rezidenta fiscala sau documentul prevazut la alin. (1) trebuie sa cuprinda, in principal, elemente de identificare a nerezidentului, precum si a autoritatii care a emis certificatul de rezidenta fiscala sau documentul prevazut la alin. (1), de exemplu: numele, denumirea, adresa, codul de identificare fiscala, mentiunea ca este rezident fiscal in statul emitent, precum si
data emiterii certificatului sau a documentului."

Prin urmare, certificatul de rezidenta fiscala trebuie prezentat in original platitorului de venit sau un document echivalent tradus si legalizat in Romania.

In concluzie, daca certificatul de rezidenta fiscala este valabil la data platii nu se retine impozit. In cazul in care la data plati nu exista un cerificat de rezidenta fiscala valabil, se retine la sursa impozit pe veniturile nerezidentilor in procent de 16% asupra venitului realizat de nerezident si se plateste acestuia diferenta conform art. 116 lit. d) din Codul fiscal.

Societatea mai are posibilitatea sa plateasca impozitul de 16% fara a retine la sursa acest impozit prin procedeul sutei marite, achitand asadar integral factura furnizorului, insa in aceste conditii cheltuiala cu impozitul calculat va fi o cheltuiala nedeductibila la calculul impozitului pe profit, conform art. 21 alin. (4) lit. a) Codul fiscal.

Impozitul pe veniturile nerezidentilor se calculeaza la cursul valutar comunicat de BNR valabil la data efectuarii platii. Acest impozit se declara in Declaratia 100 la bugetul de stat pana la data de 25 a lunii urmatoare retinerii, achitandu-se pana la aceeasi data bugetului de stat. De asemenea platitorul de venit are obligatia de a depune pana in ultima zi a lunii februarie a anului urmator, formularul “Declaratie informativa privind impozitul retinut si platit pentru veniturile cu regim de retinere la sursa/venituri scutite, pe beneficiari de venit nerezidenti".

Daca nu se retine si nu se plateste impozitul datorat la termenul de scadenta a obligatiei de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere, conform art.119 din Codul de procedura fiscala.