Masurile asiguratorii prevazute de decizia CCR nr.581/2019 nu au avut un impact semnificativ

Agentia Nationala de Administrare Fiscala a publicat recent un comunicat de presa, in legatura cu punerea in aplicare a Decizie 581/2019, referitoare la masurile asiguratorii dispuse de organele fiscale. Masurile nu au avut un impact semnificativ, iar cifrele vehiculate reprezinta o exagerare.

Conform ANAF, “Informatiile aparute in presa in legatura cu punerea in aplicare a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 581/2019, referitoare la masurile asiguratorii dispuse de catre organele fiscale ale ANAF, nu reflecta realitatea, iar cifrele vehiculate reprezinta o exagerare.”

De asemenea, masurile ce decurg din aplicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr.581/2019 au fost avute in vedere la elaborarea Legii nr.5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, dar nu au avut un impact semnificativ, se mai precizeaza in comunicat.

Masurile asiguratorii instituite ce se circumscriu deciziei CCR apartin intr-un procent de peste 60% unor contribuabili care in prezent sunt in procedura de insolventa sau inactivi din punct de vedere fiscal. In acest sens, organele fiscale analizeaza situatia pentru fiecare caz in parte, inainte de a proceda la ridicarea masurilor asiguratorii.

Amintim ca este vorba despre masurile asiguratorii in valoare de aproximativ 10 miliarde de lei emise de ANAF in cauze aflate in cercetare penala, care vor fi ridicate in 6 martie din cauza ca legiuitorul - Guvernul sau Parlamentul - nu a reusit sa corecteze in timp util o prevedere legala declarata neconstitutionala de CCR.

In 21 ianuarie, Curtea Constitutionala a publicat decizia 581 din 1 octombrie 2019 care stabilea ca prelungirea automata a sechestrului ANAF pana la finalul cercetarii penale este neconstitutionala. 

Curtea a stabilit ca legiuitorul nu are competenta de a reglementa mentinerea masurii asiguratorii administrative pe un termen nedefinit si aleatoriu. 

Conform comunicatului, Decizia nr. 581/2019 a Curtii Constitutionale motiveaza faptul ca exista o nepermisa confuzie intre procedura administrativa si procedura penala. Masurile asiguratorii administrative capata valentele unor veritabile masuri procesuale specifice procesului penal si care ar trebui dispuse de organele judiciare, respectiv in cadrul urmaririi penale, de catre procuror, iar in faza de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara/instanta de judecata.

Manual de politici contabile - Stick USB

Vezi AICI detalii

Cartea verde a contabilitatii 2020 varianta tiparita

Vezi AICI detalii

Taxe si Impozite Actual Noutati legislative si studii de caz

Vezi AICI detalii

Totodata, Decizia precizeaza faptul ca in cazul anumitor infractiuni luarea masurilor asiguratorii este obligatorie, iar dispunerea acestora se realizeaza exclusiv de procuror in cursul procesului penal, si nu de organele fiscale in procedura administrativa.
In acest context, ridicarea masurilor asiguratorii dispuse de catre organele fiscale este o masura care nu afecteaza asigurarea gradului de recuperare a eventualelor prejudicii.

Procesul de reorganizare al DGAF vizeaza cresterea eficientei si calitatii actelor de sesizare penala, avand in vedere si faptul ca 71% din totalul sesizarilor penale solutionate au reprezentat solutii de clasare/renuntare la urmarirea penala, iar 29% solutii de trimitere in judecata.

Asa cum rezulta din proiectul de act normativ privind reorganizarea ANAF, este necesara optimizarea proceselor de activitate, intarirea capacitatii de control operativ si inopinat in scopul cresterii calitatii actelor de control incheiate, prin fundamentarea corespunzatoare a constatarilor fiscale, inclusiv a actelor de sesizare penala de catre DGAF”, se mai precizeaza in comunicat.

Sursa: Agentia Nationala de Administrare Fiscala