Operatiunile fiscale pentru lichidarea unei societati

Din punct de vedere contabil si fiscal, lichidarea unei societati comerciale, conform O.M.F.P. nr. 1.376/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societatilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea unor asociati din cadrul societatilor comerciale si tratamentul fiscal al acestora, presupune efectuarea urmatoarelor operatiuni:

1. Inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv ale societatilor comerciale care urmeaza sa se lichideze, potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, normelor si reglementarilor contabile, inregistrarea rezultatelor inventarierii si ale evaluarii, efectuate cu aceasta ocazie.

2. Intocmirea situatiilor financiare de catre societatile comerciale care urmeaza sa se lichideze.

3. Stabilirea de catre Adunarea Generala a Actionarilor sau a Asociatilor a operatiunilor care urmeaza sa fie efectuate de catre lichidator in numele societatii comerciale.

4. Valorificarea elementelor de activ (vanzarea imobilizarilor si a stocurilor, incasarea creantelor, a investitiilor financiare pe termen scurt etc.).

5. Achitarea datoriilor societatii comerciale catre bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, precum si a celorlalte obligatii sociale catre alte fonduri, salariati si alti terti.

6. Stabilirea rezultatului lichidarii (profit sau pierdere).

7. Calcularea, retinerea si virarea impozitului pe profit/venit si a impozitului pe venit in urma actiunii de dizolvare/lichidare.

8. Intocmirea bilantului de partaj.

9. Efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) al societatii comerciale, rezultat din lichidarea societatii comerciale, in functie de:

a) prevederile statutului si/sau ale contractului de societate;

b) Hotararea Adunarii Generale a Actionarilor/Asociatilor, consemnata in Registrul sedintelor Adunarii Generale;

c) cota de participare la capitalul social.

Partajul consta in impartirea capitalului propriu (activului net), rezultat din lichidare, intre actionarii sau asociatii societatii comerciale.

Aspectele fiscale ale stabilirii profitului impozabil in cazul lichidarii sunt reglementate de Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal dupa cum urmeaza: "81. Profitul impozabil in cazul lichidarii se calculeaza ca diferenta intre veniturile si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate cumulat de la inceputul anului fiscal, luandu-se in calcul: profitul din lichidarea patrimoniului, sumele din anularea provizioanelor, sumele inregistrate in conturi de capitaluri
proprii constituite din profitul brut si care nu au fost impozitate la data constituirii, alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor. in cazul in care, in declaratia de impozit pe profit aferenta anului anterior lichidarii, contribuabilul a inregistrat pierdere fiscala, aceasta se va recupera din profitul impozabil calculat cu ocazia lichidarii.

82. La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care isi inceteaza existenta in urma operatiunilor de lichidare nu sunt impozitate:
- rezervele constituite din profitul net,
- sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finantare pe parcursul perioadei de functionare, potrivit legii,
- rezervele constituite din diferente de curs favorabile capitalului social in devize sau din evaluarea disponibilului in devize, in conformitate cu actele normative in vigoare, daca legea nu prevede altfel."