De ce modifica MFP intreg Codul de procedura fiscala?

Ministerul de Finante a publicat recent proiectul de Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala. Care au fost insa motivele care au dus la crearea acestui nou proiect? Modificarile sunt nenumarate si vizeaza aspecte variate din procedurile continute de Codul de procedura. In Expunerea de motive sunt prezentate pe larg aceste contexte pe care noul proiect doreste sa le clarifice. Atentie insa, multe dintre aceste modificari aduc noi obligatii si nu reprezinta doar clarificari.

In primul rand, sunt prezentate doua argumente principale pentru modificarea Codului de procedura fiscala. Noul Cod de procedura fiscala, act normativ care sistematizeaza regulile de procedura fiscala, a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2016, fiind necesara modificarea acestui act normativ motivat de:

- Transpunerea Directivei 2015/2376/UE de modificare a Directivei 2011/16/UE in ceea ce priveste schimbul automat obligatoriu de informatii in domeniul fiscal. Aceasta directiva a fost adoptata in data de 8 decembrie 2015, iar potrivit directivei statele membre adopta si publica pana la 31 decembrie 2016 actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma acesteia, avand totodata obligatia de a comunica Comisiei textul acestor masuri. Totodata, statele membre urmeaza sa aplice masurile respective de la 1 ianuarie 2017.

- Clarificarea unora dintre institutiile juridice susceptibile de interpretare, si, prin urmare, o mai corecta aplicare a Codului.

- in prezent, potrivit art. 1 pct. 30 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, in categoria organelor fiscale sunt incluse, pe lânga organul fiscal central si organele fiscale locale, si alte
institutii/autoritati publice care administreaza creante fiscale.

Astfel, calitatea de organ fiscal este atribuita si altor institutii/autoritati publice care, in temeiul legii, administreaza creante fiscale. Cu titlu exemplificativ, in categoria acestor institutii care administreaza creante fiscale enumeram Administratia Fondului pentru Mediu, Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii, etc.

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2026 varianta online

Vreau acest produs →

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2026

Vreau acest produs →

Cartea Verde a Contabilitatii 2026

Vreau acest produs →

Totodata, potrivit art. 2 din Codul de procedura fiscala, prevederile acestuia se aplica creantelor fiscale (impozite, taxe si contributii sociale percepute de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale si accesoriile acestora), in considerarea faptului ca aceste creante provin din raporturi juridice de drept public si au insusirea de a fi fiscale. De mentionat ca acestor creante le sunt aplicabile, in principiu, toate procedurile de administrare din Codul de procedura fiscala, mai putin in situatia in care legea care le instituie prevede altfel.

- in prezent, Codul de procedura fiscala nu reglementeaza regulile privind refuzul de a primi acte administrative fiscale in cazul in care comunicarea se face direct la domiciliul contribuabilului/platitorului.

- in prezent, art. 61 din Legea nr. 207/2015 prevede obligatia entitatilor raportoare de suspiciuni in sensul Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii terorismului, de a transmite informatii privind suspiciunile catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala, concomitent cu transmiterea la Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB) si pe acelasi format.

 Cu alte cuvinte, problema care se pune in ceea ce priveste prevederile art. 61 alin. (4) este legata de modul de redactare a textului, care poate genera declansarea unor proceduri de neconformitate cu normele europene in materie de spalare a banilor, fara a fi pusa in cauza insa necesitatea ca informatii similare sa fie transmise la ANAF in scopul identificarii evaziunii fiscale.

- in prezent, potrivit art 58 din Codul de procedura fiscala organul fiscal are dreptul sa solicite informatii si altor persoane cu care contribuabilul/platitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice, iar acestea au obligatia de a furniza informatiile solicitate. Totodata, Codul de procedura fiscala prevede la art 67 exceptii de la aceasta regula,in sensul ca anumite categorii profesionale cum ar fi notarii publici, executorii judecatoresti, preotii, avocatii, psihoterapeutii pot refuza sa furnizeze
informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii lor, totusi refuzul nu poate privi informatiile relevante in legatura cu obligatiile ce revin, potrivit legislatiei fiscale, in sarcina acestei categorii socio-profesionale (informatii cu relevanta fiscala).

Schimbari preconizate

Redam mai jos doar unele dintre propunerile de modificare a Codului de procedura fiscala. Expunerea de motive integrala poate fi consultata AICI:

- Pentru asigurarea unei mai bune claritati a textului de lege si in vederea unei mai bune aplicari a acestuia de catre institutiile/autoritatile publice care au calitatea de organe fiscale, altele decat organele fiscale centrale si locale, este necesar a se completa art. 2 din Codul de procedura fiscala in sensul mentionarii regulilor procedurale incidente in activitatea acestor categorii de organe fiscale.

- Pentru asigurarea unei mai bune claritati a textului de lege si avand in vedere faptul ca nu este reglementat momentul la care se constituie baza de impozitare, se propune introducerea la art. 21 a unui nou alineat care sa reglementeze acest moment, respectiv, sfarsitul perioadei fiscale.

- Se propune ca la art. 47 sa se reglementeze regulile privind refuzul de a primi acte administrativ fiscale in cazul in care comunicarea se face direct la domiciliul contribuabilului, similar celor din procedura comuna, insa adaptate specificului raportului juridic fiscal.

Astfel, se propun urmatoarele:
>> instituirea obligatiei entitatilor raportoare de a comunica, la solicitarea organului fiscal central, beneficiarii reali ai operatiunilor bancare, asa cum sunt definiti potrivit legii, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii terorismului, republicata, cu modificarile ulterioare;

>> instituirea in sarcina acelorasi entitati raportoare, a obligatiei de a transmite organului fiscal central, zilnic, operatiunile in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 15.000 euro, indiferent daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai multe operatiuni ce par a avea o legatura intre ele, si transferurile externe in si din conturi pentru sume a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 15.000 euro.

>> introducerea obligatiei ca anumite entitati prevazute expres de lege, precum si cele care realizeaza transferuri electronice de numerar, sa transmita organului fiscal central, zilnic, rapoartele de tranzactii suspecte pentru operatiunile in lei sau in valuta despre care au luat cunostinta cu ocazia desfasurarii activitatii, a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 15.000 euro, indiferent daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai multe operatiuni ce par a avea o legatura intre ele.

- Se propune eliminarea notarilor publici si executorilor judecatoresti din enumerarea categoriilor de persoane care, potrivit art. 67, au dreptul de a refuza furnizarea de informatii catre organele fiscale

- Pentru a facilita indeplinirea de catre institutiile de credit a obligatiei de transmitere a unor informatii complete privind identificarea nerezidentilor pentru care deschid conturi bancare, se impune reglementarea la art. 83 a obligatiei institutiilor de credit de a solicita organului fiscal atribuirea codului de identificare fiscala in cazul persoanelor fizice si juridice nerezidente care nu detin un asemenea cod.

- In vederea asigurarii unei mai bune predictibilitati a textului de lege, se propune reglementarea la art. 85 a datei de la care curge termenul de indeplinire a obligatiei de declarare a sediilor secundare de catre contribuabili/platitori.

De asemenea, in scopul clarificarii, simplificarii si diminuarii numarului de documente justificative ce trebuie anexate de catre contribuabil/platitor pentru indeplinirea obligatiilor declarative, este necesara modificarea prevederilor actuale.

Astfel, este necesara exonerarea contribuabilului/platitorului de obligatia depunerii la organul fiscal central de copii ale documentelor doveditoare ale informatiilor inscrise in declaratie, in situatia in care organul fiscal detine deja documente doveditoare ale informatiilor inscrise in declaratie.