Editorialul zilei: Piratii moderni din Bahamas

457 de definitii si temeiuri legale si 127 de studii de caz va fac AS in CONTABILITATEA specifica INSTITUTIILOR PUBLICE!

Lasandu-si corabia in port (avea de ales intre a plati pe ora, pe zi sau pe luna), printre yachturi si catamarane, Columb a tras o vizita prin Insula Paradisului. In fapt, inima "comerciala" a ceea ce avea sa fie, peste cateva sute de ani, capitala statului Bahamas. Stat care canta cu oarecare mandrie imnul "God Save the Queen". Desi nimeni nu-si aminteste cand a trecut regina ultima data pe acolo...

Ajuns la Atlantis (unul din cele mai celebre hoteluri din lume, cu un apartament suspendat pe la etajul 25), Cristofor al nostru a intrat, inevitabil, in cazinou. A iesit dimineata, s-a urcat intr-o barca de salvare si a plecat acasa. Cum nimeni nu castiga la Casino Atlantis, Columb a fost nevoit sa-si vanda flota ca sa-si stinga datoriile. Tot e bine, altii au dat-o pe degeaba...

Pe drum, ca sa nu se faca de ras, a nascocit o poveste cum ca, de fapt, pamantul pe care l-a vazut ar fi facut parte din India, si nu dintr-un continent nou. Vrajeala, cum ar spune baietii din Pantelimon... Au mai trecut cativa ani buni pana cand Americo Vespuci s-a prins ca e vorba de America (de Nord) si i-a dat numele sau. Respect, cum ar zice aceiasi baieti.

In realitate, Columb nici macar nu a coborat din corabie si s-a intors in Europa convins ca a descoperit un nou drum spre Indii. Mai bine ca n-a coborat, altfel chiar ar fi ramas fara flota, la cum stiu sa ia banii oamenilor piratii din Bahamas. Nu degeaba Bahamas este in Caraibe, zona aceea prin care-si facea veacul si Johnny Depp, cunoscut, in film, ca Jack Sparrow. Captain Jack Sparrow.

Cazinoul de la Hotelul Atlantis este forma cea mai rafinata de luat pielea de pe om. Dupa ce petreci o zi de vis, facand scufundari, vazand mii de pesti de toate culorile, alergand cu zeci de kilometri la ora cu ski-jet-ul spre... Cuba, opresti sa mananci un Mahi-Mahi sau un homar cu salata de fructe de mare (in care caracatita e la loc de cinste). Pe la 20.00 (cand, in noiembrie, s-a inserat deja de vreo 3 ore), incepi sa te plictisesti.

Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor

Vezi AICI detalii

Cheltuieli deductibile si nedeductibile

Vezi AICI detalii

Manual de politici contabile - Stick USB

Vezi AICI detalii

Mall-uri, Multiplex-uri, discoteci sau baruri de noapte gen Bamboo sau Turabo nu prea exista, asa ca iti iei cardul, neaparat de credit, si te duci la cazinou. Daca stai la Atlantis, poti juca si cu ajutorul cheii de la camera (tot sub forma de card). Bagi cheia si te apuci de treaba. Sunt peste 1.000 de aparate, dintre cele mai diverse, asa ca ai de unde alege.

Multa vreme am crezut ca Olanda, Franta si Germania sunt tari scumpe. M-am inselat amarnic. In Bahamas nici sa respiri nu ai voie fara sa platesti... O apa plata la jumate e 3 dolari, asta daca o iei dintr-un butic. La restaurant bate spre 5. Berea o gasesti cu greu sub 6 dolari, iar un fel decent de mancare nu scade sub 30 de dolari decat in zona pietei, unde poti manca direct din barcile pescarilor. Asta daca ai stomac bun si poti sa digeri peste, scoici si creveti preparati in graba, fara prea mult foc. Cum gateau piratii...

Poti incerca la KFC sau McDonalds, dar chiar e pacat sa ajungi la capatul lunii ca sa mananci aripioare sau hamburgeri!

Daca speri sa apuci ziua de maine cu bani in buzunar, ia-ti gandul. Bahamas e o tara de cel putin 200 de dolari pe zi. Asta daca esti doar cu partenerul sau partenera. Orice membru al familiei in plus inseamna inca 100 de dolari la nota de plata. Fara mancare prea multa, doar cu strictul necesar pentru un vizitator (plimbare cu barca, taxi pana in Paradise Island etc.). Asa ca, vorba baietilor de la Catavencu, mergi in ziua de salariu ca sa nu te faci de ras.

Despre bahamezi, numai de bine. Sunt toti negri, normal, vorbesc o engleza indoielnica si au o mare calitate: au inteles la timp ca fara turism mor de foame. Sau, mai elegant spus, nu se vor dezvolta, ramanand la conditia de pescuitori de crabi si creveti. Ca Mahi-Mahi e scump la nota de plata si la vedere. Asa ca turistul e rege. La aeroport treci de controlul vamal ca prin branza (nici macar nu se uita la poza), iar la hotel nu te intreaba nimeni de vreun ID. Las-o naiba de identitate, bani sa ai la tine!

Ca in multe locuri de pe pamant, in zonele "protejate" lucrurile sunt foarte OK. Cam multa politie la vedere (ostentativ, chiar), masuri de securitate crescute spre periferie (in magazine se intra doar dupa ce suni si esti scanat cu privirea de vanzator).

In rest, saracie lucie! masini americane din anii 80, circulatie pe stanga, ca in UK, oameni cu resurse limitate (se vede cu ochiul liber), dar nu neaparat foarte muncitori (si asta se vede). Se asculta Bob Marley peste tot si se admira vasele de croaziera care opresc, in fiecare zi, in port. Cate 4-5. Normal, oamenii de pe vapor sunt invidiati pentru bogatia lor.

Daca va bate gandul sa trageti o fuga pana in Bahamas, e bine sa stiti ca moneda nationala este dolarul. Dolarul bahamez. Insa dolarul american este foarte, foarte iubit. Atat de iubit incat paritatea este de 1 la 1. E prima tara in care am fost (din aproape 40, daca am numarat cu atentie), in care primesti rest in doua monede, fara ca vanzatoarea sa se sinchiseasca de acest lucru. La fel si ATM-urile, dau bani de-a valma: dolari bahamezi, colorati strident, si dolari americani. Verzi.

Si e bine sa mai stiti ca Turcia sau Grecia este o alternativa reala la o vacanta in Bahamas. Pana in Bahamas zburati cel putin 14 ore. Cu escale cu tot, se face o zi. In Turcia, luati micul dejun acasa si, la pranz, sunteti pe plaja. Iar preturile sunt la jumatate. In favoarea Turciei, Greciei si chiar Bulgariei. Nici Croatia nu mi se mai pare atat de scumpa. Ca sa nu mai vorbesc de Malta, Coasta de Azur sau Lido di Jesolo...

Bahamas, oameni buni, este o colectie de insule pe care niste americani bogati si cu multe cunostinte de marketing le-au transformat intr-o masina de facut bani. Piratii moderni din Caraibe iau de la bogati si dau la... si mai bogati. In aceasta ecuatie, bastinasii, nu multi, cateva milioane (cam ca Bucurestiul intr-o zi aglomerata, cu tot cu SAI) supravietuiesc.

Facand cativa dolari din suveniruri sau fructe de mare si visand ca, intr-o zi, vor lua magaoaia de croaziera si vor pleca spre tarile calde. De fapt, spre orizonturi mai bune, pentru ca nu sunt prea multe tari mai calde decat Bahamas (cam 30 de grade tot timpul anului). Sau ATR-ul spre Miami, asa cum am facut noi. Va vine greu sa credeti, dar chiar ca nicaieri nu e mai bine ca acasa!

Editorial preluat din AflaDespre.ro 
Florin Campeanu