Esalonarea la plata. Ce efecte odata cu decizia de mentinere a esalonarii?

08-Aug-2014

2772

In cuprinsul analizei de mai jos, pornim de la o societate comerciala care s-a aflat in situatia pierderii valabilitatii esalonarii la plata (obtinuta in septembrie 2013) si care a procedat la depunerea cererii pentru mentinerea valabilitatii esalonarii in baza art. 13 alin (5) din OUG 29/2011, cerere care i-a fost acceptata.

Pentru perioada cuprinsa intre data acordarii esalonarii ( sept 2013) si data emiterii deciziei de mentinere a esalonarii, organul fiscal a calculat dobanzi, aplicand art. 13 alin (3) din OUG 29/2011.

Societatea considera ca repunerea in termen a esalonarilor acordate echivaleaza cu mentinerea acesteia, caz in care nu trebuie sa i se calculeze dobanzi conform art 13 alin (3).

Desi dispozitiile normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 29/2011 aprobate prin OMFP nr. 1853/2011 si modificate prin OMFP nr. 2677/2011 nu au fost actualizate si cu precizari asupra consecintelor procedurii de emiterea unei decizii de mentinere a valabilitatii esalonarii astfel cum a fost introdusa prin OUG nr. 12/2013, consideram in egala masura ca efectele deciziei de constatare a pierderii valabilitatii esalonarii la plata cu toate consecintele acesteia inceteaza.

In afara acestei interpretari, per a contrario, ar rezulta ca dispozitiile alin. (5) al art. 13 nu isi mai produc efecte ceea ce desigur nu poate fi admis.

Intr-adevar, in intervalul dintre decizia de constatare a pierderii valabilitatii esalonarii si decizia de mentinere a valabilitatii acesteia este posibil ca organul fiscal sa emita o decizie de impunere pentru dobanzi, insa odata cu momentul reluarii valabilitatii esalonarii decizia ar trebui revoca. Aceasta solutie s-ar justifica si prin faptul ca organul fiscal nu a procedat si la aplicarea alin. (4) in sensul calculului penalitatilor de 10%.

Pe de alta parte in lipsa unor dispozitii exprese privind revocarea deciziei de impunere pentru dobanzi organul fiscal nu va rezeni asupra deciziei doar pe baza interpretarii textelor ordonantei astfel incat va fi necesara contestarea deciziei de impunere prin procedura stabilita de Titlul IX - Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale din Codul de procedura fiscala.

Trebuie subliniat si faptul ca vor fi invocate prevederile pct. 1 din Ordinul 2289/2010 pentru aprobarea Procedurii privind emiterea si comunicarea unor acte administrative pentru debitorii care inregistreaza obligatii fiscale restante sub o anumita limita, potrivit carora deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii se emit, trimestrial, pentru toti debitorii, cu exceptia celor care inregistreaza obligatii fiscale care fac obiectul inlesnirilor la plata. Or, in vederea invocarii acestei reglementari se poate mentiona faptul ca la data implinirii termenului esalonarea la plata nu era in aplicare ceea ce ar justifica emiterea deciziei de impunere.

Aceasta insa nu poate inlatura logica prezentata mai sus privind consecintele deciziei de mentinere a valabilitatii esalonarii la plata.

Desigur ca vor fi aplicabile si prevederile alin. (6) al art. 13 care impun ca pentru mentinerea valabilitatii esalonarii, contribuabilul are obligatia sa achite obligatiile fiscale exigibile la data comunicarii deciziei de mentinere a valabilitatii esalonarii, cu exceptia celor care au facut obiectul esalonarii a carei valabilitate a fost pierduta, in termen de 90 de zile de la data comunicarii deciziei.

In concluzie, consideram ca Normele metodologice de aplicare ale OUG nr. 29/2011 ar trebui completate pentru a stabili cu certitudine procedura pe care organele fiscale sa o urmeze in circumstantele analizate.

Raspuns oferit de specialistii www.portalcontabilitate.ro