Studiu de caz: Esalonarea datoriilor la bugetul de stat si respingerea cererii de esalonare

In cazul in care o societate are in raspundere o alta societate aflata in insolventa si depune o cerere de esalonare a datoriilor la bugetul de stat, aceasta cerere ii va fi respinsa in baza legii care cere in mod expres ca societatea care depune cererea sa nu aiba in responsabilitatea si obligatiile fiscale ale societatii aflate in insolventa.

Astfel, respingerea cererii de esalonare se face in baza art. 27 din Codul de procedura fiscala pentru obligatiile fiscale ale societatii aflate in insolventa, situatiei create fiindu-i incidente prevederile art. 4 alin. (1) lit. f) din OUG 29/2011. Potrivit acestora, printre conditiile pentru acordarea esalonarii se afla si aceea ca solicitantului sa nu ii fi fost angajata raspunderea in conditiile Legii insolventei 85/2006 ori a art. 27 si 28 din Codul de procedura fiscala.

Astfel, conform dispozitiilor art. 3 alin. (4) lit. a) din HG 1853/2011 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a dispozitiilor OUG 29/2011 privind reglementarea acordarii esalonarilor la plata este necesar ca la cererea de acordare a esalonarii la plata sa se anexeze declaratia pe propria raspundere a contribuabilului din care sa reiasa ca nu se afla in procedura insolventei, potrivit prevederilor Legii 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, ca nu se afla in dizolvare, potrivit prevederilor legale in vigoare, si ca nu i s-au/s-a stabilit raspunderea, potrivit prevederilor art. 138 din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si/sau raspunderea solidara, potrivit prevederilor art. 27 si 28 din Codul de procedura fiscala.

Se precizeaza insa si teza II din cuprinsul art. 4 alin. (1) lit. f) din OUG 29/2011 potrivit careia, prin exceptie, daca actele prin care s-a stabilit raspunderea sunt definitive in sistemul cailor administrative si judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasa raspunderea a fost achitata, conditia se considera indeplinita. Prin analiza per a contrario a acestei conditii rezulta ca in situatia in care decizia de angajare a raspunderii nu este definitiva, aceasta nu ar trebui sa determine neindeplinirea conditiei de acordare a esalonarii.

In concluzie, se considera ca, daca la data depunerii cererii nu exista o procedura de angajare a raspunderii definitiva, accesul la esalonare este permis. Se vor avea insa in vedere prevederile art. 10 alin. (1) lit. h) din OUG 29/2011 potrivit caruia pentru mentinerea esalonarii este obligatoriu pentru beneficiarul acesteia sa achite sumele pentru care s-a stabilit raspunderea potrivit prevederilor art. 138 din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si/sau raspunderea solidara potrivit prevederilor art. 27 si 28 din Codul de procedura fiscala, in cel mult 30 de zile de la data stabilirii raspunderii. De retinut ca aceasta conditie nu face nicio referire la caracterul definitiv al deciziei de angajare a raspunderii astfel ca, indiferent de situatie, plata sumelor trebuie efectuata pentru a se mentine esalonarea.

In concluzie, chiar daca prin interpretarea exceptiei prevazute la teza II a art. 4 alin. (1) lit. f) din OUG 29/2011 accesul la esalonare este permis, indiferent de stadiul contestatiilor formulate, suma pentru care s-a angajat raspundere trebuie achitata in termen de 30 de zile pentru ca esalonarea sa fie mentinuta.