Termene de prescriptie in cazul procedurii insolventei

"Care este termenul de prescriptie pentru creantele de mai jos in urmatoarea situatie: Societatea noastra a intrat in insolventa in 28.08.2014 - pe legea veche a insolventei nr.85/2006. In anul 2016 avem control fiscal pentru tva si impozit pe profit pentru perioada 2011-2015. Controlul fiscal se finalizeaza in septembrie 2017. In urma controlului s-au stabilit suplimentar urmatoarele creante: TVA 16.106.123 LEI tva stabilit pentru anul 2011 (rezultat din anularea tva-ului deductibil pentru perioada ian-mai 2011 pana la momentul introducerii taxarii inverse la cereale) Impozit Profit = 319.231 lei - impozit stabilit suplimentar pentru per. 2011-2013. Total debite = 16.425.354 lei.

De asemenea, in oct.2017 primim si decizie de accesorii pentru debitele de mai sus in suma de 9.906.224 lei (dobanzi si penalitati calculate pentru perioada 2011-2017).

Mentionez ca atat la tva cat si la impozit pe profit s-au contestat in instanta sumele nerecunoscute stabilite in RIF precum si accesoriile stabilite. Total sume stabilite suplimentar = 26.331.578 lei (respectiv debite 16.425.354 lei 9.906.224 lei accesorii). In anul 2019 judecatorul sindic a respins inscrierea la masa credala a acestei creante de 26.331.578 lei stabilita tardiv de ANAF. Socieatea noasta va intra in reorganizare, este posibil ca ANAF-ul sa considere aceasta suma ca o creanta curenta, dupa ce societatea isi va relua activitatea economica? Daca isi va relua activitatea economica in anul 2024, aceasta creanta este supusa termenului de prescriptie? Se intrerupe termenul de prescriptie a acestei creante avand in vedere ca deocamdata nu se solutioneaza contestatia deciziei in instanta pana la solutionarea plangerii penale? Stiu ca in instanta s-au facut demersuri prin care ANAF este obligat sa solutioneze contestatia pe fondul cauzei, avand in vedere ca in urma contestatiei administrative s-a suspendat solutionarea ca urmare a formularii plangerii penale. Cand se prescrie aceasta creanta? Cum se trateaza ea?"

Specialistul Justinian Cucu raspunde

In conditiile in care inscrierea organelor fiscale la masa credala a fost respinsa de o maniera definitiva de catre judecatorul sindic, in raport cu prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006 si a considerentelor cuprinse in Decizia nr. 28 din 16 aprilie 2018, publicata in Monitorul Oficial nr. 506 din 20 iunie 2018, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronuntat in sensul ca prevederile analizate se interpreteaza in sensul ca daca s-a constatat ca o creanta fiscala nu mai poate fi valorificata in procedura insolventei reglementata de Legea nr. 85/2006, ca urmare a depunerii tardive a acesteia, aceeasi creanta nu poate fi valorificata de organul fiscal.

Potrivit considerentelor Deciziei instantei supreme legiuitorul instituie in sarcina titularului unei creante nascute anterior deschiderii procedurii obligatia depunerii in termenul legal a declaratiei de creanta, neindeplinirea acestei obligatii producand efectul prevazut de art. 76 din Legea nr. 85/2006 asupra realizarii acestei creante, in sensul ca respectivul creditor nu va mai avea dreptul de a-si realiza creanta impotriva debitorului in timpul procedurii sau dupa inchiderea acesteia si nici impotriva membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare in timpul procedurii si nici ulterior inchiderii procedurii, cu exceptia cazului in care debitorul a fost gasit vinovat de bancruta simpla sau bancruta frauduloasa sau s-a angajat raspunderea membrilor organelor de conducere pentru efectuarea de plati sau transferuri frauduloase.

In aceste conditii, probabil avute in vedere si in solutia pronuntata de judecatorul sindic, urmeaza ca pentru creantele fiscale nascute anterior deschiderii procedurii insolventei, in temeiul art. 76 din Legea nr. 85/2006, in speta, creantele consemnate in deciziile de impunere sa nu mai poata fi recuperate daca nu sunt aplicabile exceptiile mentionate mai sus privind bancruta sau operatiuni frauduloase. Asadar, nu se pune problema unui calcul al prescriptiei ci de producerea directa a consecintelor analizate, fara a mai putea fi stabilite ca obligatii fiscale de plata avand in vedere ca termenul de depunere a cererii de admitere a creantelor pana la expirarea termenului prevazut in cadrul procedurii este un termen de decadere care nu este susceptibil de intrerupere sau suspendare.

Solutia este confirmata si de prevederile art. 266 alin. (8) lit. a) care statueaza anularea creantele fiscale restante administrate de organul fiscal central si local in situatia in care ulterior inchiderii procedurii insolventei, in situatia in care creantele nu sunt admise la masa credala potrivit legii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase, inclusiv in cazul atragerii raspunderii acestuia, potrivit legii. (-)

Raspuns oferit de specialistii Portal Codul Fiscal, un proiect de consultanta specializata marca Rentrop&Straton.