Legea fiscala: esti mort? Dovedeste!

Ca legea fiscala e impovaratoare, o stim. Aici ma refer la tot ce inseamna fiscalitate, inclusiv contributiile sociale (CAS, sanatate, somaj etc.), care, conform Codului de procedura fiscala, au acelasi regim ca orice creante bugetare.

Deci povara fiscala o simtim cu totii, incepand cu varsta la care "producem" si pana murim.

Unii - se pare - o simt si dupa aceasta.

Iata ce experienta a trait un cunoscut...

"Mama mea a murit in 2005. Dumnezeu s-o ierte! La sfarsitul anului trecut am primit somatie de la Casa de Asigurari de Sanatate, ca sa platesc cateva milioane bune. De fapt, somatia era pe numele mamei. Nu platise cota de asigurari de sanatate pentru perioada 2005-2010. Medicul de familie raportase lunar situatia deceselor din circumscriptie, dar cineva nu facuse operatiile de rigoare in evidentele centrale. Bine, mi-am zis! O vom rezolva repede! Am luat certificatul de deces al mamei, am facut copie dupa el si m-am dus sa clarific situatia: "- Va mai trebuie o adeverinta de la Administratia Financiara, din care sa reiese ca din 2005 n-a desfasurat activitati economice si de la medicul de familie ca n-a beneficiat in aceasta perioada de asistenta medicala!? Am simtit ca ceva in creier mi se blocheaza. Parca n-am mai avut nici aer suficient in momentul acela. Am reusit, totusi, sa zic: ,, - Doamna, mama a murit, conform certificatului de deces. Aveti cuvantul meu de onoare, ca, dupa ce a murit, nu a desfasurat activitati economice si nici n-a beneficiat de asistenta medicala!? Replica a venit brusc: " - Eu va inteleg, dar astea sunt ordinele! Va trebuie si actele astea, altfel facem executare silita!" Am facut demersurile necesare pe la Administratia Financiara, ca sa scot hartia cu pricina, am luat adeverinta de la medicul de familie?, ca sa dovedesc ca? mortu-i mort!".

Este inadmisibil si este strigator la cer.

Este inadmisibil sa ai legi absurde si e strigator la cer ca functionarul sa faca tot ce poate ca sa sporeasca absurdul.

In fata situatiei pomenite, cunostinta mea trebuia sa astepte somatia (titlul executoriu), sa o conteste la Casa de Sanatate, iar daca acolo nu se intelegea situatia, sa dea in judecata Casa. Altfel, mostenitorii, prin acelasi absurd al legii fiscale, puteau sa se trezeasca cu executari silite, pentru ca, nu-i asa, acceptasera mostenirea atat cu drepturi, cat si cu datoriile lasate de defunct?
Dar cine sa isi puna mintea cu Statul?

In acest caz a fost mai cuminte sa faca rost de hartii ca mortul nu a mai desfasurat activitati economice si nici nu a apelat la ingrijiri si medicamente dupa ce a murit.

Ca sa nu ma suspecteze cineva ca fac sa alunece articolul inspre politic, pun punct aici.

Dumneavoastra continuati cum considerati mai bine.

Horatiu Sasu ,
Jurist si economist
Consultant in afaceri