Editorial - Gargara anilor `90`

Dupa 1990, multi erau suparati ca ne vindem tara. Ieftin, scump, nici nu conta. Intre timp, pana si ei au zis sau ar zice ?merci? de cat mai multe investitii straine.
Din pacate, cu o legislatie mai schimbatoare ca proverbialele nisipuri, cu o predictibilitate nu mai indepartata de varful nasului, cu o piata de capital lichida ca? granitul, cu arierate cat China, tara noastra nu mai atrage prea multi bani de la straini. Si nici banii autohtoni nu se ingramadesc.

Din fericire, statul vrea sa vanda, cat de curand, participatiile minoritare la unele companii si sa listeze la bursa ?bucati? mai mari din cele deja prezente pe piata de capital sau sa aduca unele noi si de mare succes financiar.

Cel mai greu s-a urnit inspre bursa Fondul Proprietatea. Viteza sa spre listare a fost chiar mai lenta decat a construirii unui kilometru de autostrada. Dar, in sfarsit, administrarea Fondului Proprietatea a fost incredintata unei companii prestigioase si demersurile se apropie de final. Dar, cand acest administrator profesionist atrage atentia ca nu este normal, sanatos, viabil ca una dintre companiile la care Fondul Proprietatea este actionar sa fie obligata sa ?doneze? la bugetul statului vreo 400 de milioane de lei, iar se aud voci critice iar apar reactii ca ?un strain? face legea in statul roman. Pai, cum ar putea sa reactioneze un manager, un administrator ?pe bune? al oricarei afaceri cand ii este decapitalizata fortat compania, mai ales la cat de greu se mai obtine o finantare in ziua/criza de azi? Cum ar putea sa reactioneze cand mesajul transmis ar putea afecta, pana la urma, insesi interesele economice ale statului?

Iata cum, daca nu suntem obisnuiti cu ceea ce se poate numi normalitate manageriala, cu apararea cu dintii a intereselor legitime ale unei companii, se face gargara in stilul anilor 90...

Alexandra Stanescu