Editorial: Legea falimentului personal ar putea deveni realitate si in Romania. De unde vine interesul bancilor?

Ultimele date aratau ca vreo 900.000 de romani sunt in faliment bancar. Adica unora le-au fost luate bunurile, altora urmeaza sa le fie luate si altii inca depun eforturi sa plateasca un credit cu niste bani pe care nu-i mai au.

Fiindca banii, intr-adevar, vin si se duc. Si daca nu esti suficient de destept sa construiesti acea conducta financiara prin care sa curga bani la propriu si ai ghinionul sa fii intr-o tara care nu prea tine la binele tau privat desi se vorbeste continuu de binele public, incepi sa intelegi ce gust are falimentul bancar. Unul amar, unul cat se poate de amar.

Iar bancile nu-l indulcesc cu nimic. Daca esti persoana juridica, esti invitat oficial la banca, se discuta, se negociaza, se fac planuri de reesalonare. Daca esti cetatean cu salariu si ramai restant cu 10 lei fiindca, supriza, ratele mai si cresc de la o luna la alta, in loc sa scada, esti sunat saptamana de saptamana si tratat ca ultimul hot.

Solutia e sa nu vezi creditul ca pe o gaura neagra de care vei fi absorbit. Solutia cea mai buna e insa si sa nu te inhami la ceva ce nu poti duce si sa-ti asumi un risc redus. Metoda rapida de a face bani e simpla: nu-i mai cheltui.

Nu stiu daca ma bucur prea devreme, dar se aude ca bancile ne acorda si noua, cetatenilor persoane fizice si fara de firma, un pic mai mult interes. Fiindca legea insolventei personale in Romania nu exista. Si Romania e singura tara din UE in care nu exista astfel de prevederi care sa ne apere de banci.

"In 2010, propunerea de lege a falimentului personal a fost respinsa rusinos in Parlament, la presiunea Bancii Nationale, a Asociatiei Romane a Bancilor si a Fondului Monetar International. Tentativele de-a o scoate din sertar au fost inabusite pe tacute, pana anul acesta, cand initiativa a capatat o noua sansa: bancherii insisi incep sa si-o doreasca. Deocamdata, curentul este minoritar, dar pe masura ce cifrele vor confirma erorile de calcul din trecut, sunt sanse sa se contureze o masa critica decisiva", scrie Lucian Davidescu in editorialul sau pentru Forbes.

Ce ii face insa pe bancheri in acest moment sa priveasca legea altfel si sa fie parca un pic mai mult de acord cu implementarea unor astfel de masuri (care, atentie, exista deja in toate celelalte tari UE!)?

Asteptarile cu privire la cat pot recupera din datorie s-au modificat, explica Lucian Davidescu:

"In 2010, bancile isi inchipuiau ca, pot recupera mai mult (...) insa piata nu s-a mai redresat, astfel ca pana in 2012 asteptarea de recuperare a coborat pana la un prag dur de 50%. (...)

Asadar, cele 75 de procente din legea falimentului personal au devenit acum un vis frumos si, desi teoretic nimic nu impiedica banca sa opreasca negocierea acolo, deja pentru clienti cifra nu mai este satisfacatoare: fie nu-si permit, fie stiu deja ca se poate mai bine. Statutarea prin lege a acestui prag ar ajuta de data aceasta bancile sa opreasca negocierea intr-un punct in care inca mai pot tine pierderile sub control. De asemenea, clientul intra intr-o procedura judiciara in care informatiile despre venituri si cheltuieli ar fi mult mai bine controlate decat acum".

Avem, asadar, clar expuse avantajele unei legi care in acest moment nu exista. Totodata, avem si premisele care ne apropie de transformarea acestei ipoteze intr-un context real si reglementat.