Evaluarea stocurilor: metode obligatorii de evaluare

In cazul unei societati comerciale, obiectul de activitate este comertul cu amanuntul. Vom stabili in cele ce urmeaza:

1. in ce masura este societatea obligata sa aplice metoda global-valorica;

2. se descarca gestiunea cu ajutorul coeficientului de repartizare k. In acest context, vom vedea:
a) daca la sfarsitul anului valoarea contabila a stocului de marfa inregistrata la pret de vanzare este egala sau trebuie sa fie aceeasi cu valoarea inventarului faptic (exceptand plusurile si minusurile constatate) sau exista posibilitatea unei abateri prin aplicarea coeficientului k;

b) care sunt marfurile in plus si/sau in minus pentru a incarca stocurile in cazul plusurilor si a factura minusurile persoanelor responsabile (avand in vedere ca societatea este si platitoare de TVA).

Raspuns:

1) Metodele de conducere a contabilitatii analitice a bunurilor.sunt prevazute la pct 30-49 din Norma metodologica de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin OMFP 3512/2008.

Pentru evidenta marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere cu amanuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), este recomandata metoda global-valorica. Potrivit acestei metode, contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor se tine global-valoric, atat la gestiune, cat si in contabilitate, iar verificarea concordantei inregistrarilor din evidenta gestiunii si din contabilitate se efectueaza numai valoric, la perioade stabilite de unitate.

Metoda cantitativ-valorica se poate folosi pentru contabilitatea analitica a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, marfurilor, animalelor si ambalajelor. Aceasta metoda este utilizata pentru comertul cu ridicata, deoarece marfurile se evidentiaza la pretul de achizitie.

Conform Normei specifice de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile, cuprinsa in Anexa 2 la OMEF 3512/2008, Nota de receptie si constatare diferente (Cod 14-3-1A) se foloseste ca document de receptie obligatoriu numai in cazul:

- bunurilor materiale cuprinse intr-o factura sau aviz de insotire a marfii, care fac parte din gestiuni diferite;
- bunurilor materiale primite spre prelucrare, in custodie sau in pastrare;
- bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;
- bunurilor materiale care sosesc neinsotite de documente de livrare;
- bunurilor materiale care prezinta diferente la receptie;
- marfurilor intrate in gestiunile la care evidenta se tine la pret de vanzare.
Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:
- denumirea unitatii;
- denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;
- numarul facturii/avizului de insotire al marfii etc., dupa caz;
- numarul curent; denumirea bunurilor receptionate; U/M; cantitatea conform documentelor insotitoare; cantitatea receptionata, pretul unitar de achizitie si valoarea, dupa caz;
- numele, prenumele si semnatura membrilor comisiei de receptie, in conditiile in care se face receptia marfii primite direct de la furnizor sau data primirii in gestiune si semnatura gestionarului in situatia in care apar diferente;
- pretul de vanzare si valoarea la pret de vanzare, dupa caz, pentru unitatile cu amanuntul.

Astfel, pentru marfurile intrate in gestiunile la care evidenta se tine la pret de vanzare se intocmeste Nota de receptie si constatare diferente (Cod 14-3-1A). Acesta va curpinde si pretul de vanzare si valoarea la pret de vanzare.

Comert cu amanuntul este definit ca fiind activitatea desfasurata de comerciantii care vand produse, de regula, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora. Potrivit art. 67 alin (1) si alin (2) din OG 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, comerciantul care in reteaua de distributie ofera spre vanzare produse/servicii trebuie sa indice pretul de vanzare/tariful practicat si pretul pe unitatea de masura, conform reglementarilor legale in vigoare.

Preturile de vanzare, preturile pe unitatea de masura si tarifele practicate se indica in mod vizibil, lizibil si fara echivoc prin marcare, etichetare si/sau afisare. Avand in vedere aceste prevederi, in unitatile de desfacere cu amanuntul, marfurile se inregistreaza in evidenta contabila la valoarea de vanzare.

Potrivit pct 160 alin (1) din reglementarile contabile aprobate prin OMFP 3055/2009 , in functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, in activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, in comertul cu amanuntul. In comertul cu amanuntul poate fi utilizata metoda pretului cu amanuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda.

In aceasta situatie, costul bunurilor vandute se calculeaza prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare al stocurilor. Orice modificare a pretului de vanzare presupune recalcularea marjei brute.

Potrivit pct 164 din reglementarile contabile amintite, contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
In conditiile folosirii inventarului permanent, in contabilitate se inregistreaza toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ, cat si valoric.

Astfel, metoda cantitativ- valorica are rezultate cat mai exacte asupra costului pentru marfurile iesite din gestiune si a cunoasterii stocurilor marfurilor in orice moment atat cantitativ cat si valoric. Avand in vedere cele mentionate, in unitatile de desfacere cu amanuntul, marfurile se inregistreaza in evidenta contabila la valoarea de vanzare, in corelatie cu conturile 378 "Diferente de pret la marfuri" respectiv 4428 "TVA neexigibila". Nu este obligatoriu sa utilizati metoda global-valorica, dar in unitatile de desfacere cu amanuntul marfa intrata in gestiune trebuie evidentiata la valoarea de vanzare.

2)
a) La sfarsitul anului valoarea contabila a stocului de marfa inregistrata la pret de vanzare este egala cu valoarea inventarului faptic. Nu exista abateri in ceea ce priveste valoarea marfurilor aflate in stoc. Prin descarcarea gestiunii cu ajutorul coeficientului de repartizare k se afla adaosul comercial aferent marfurilor vandute si implicit costul marfurilor vandute.

b) Plusurile si minusurile la inventar se evidentiaza valoric. Asadar, marfurile in plus sau lipsa in gestiune nu se pot identifica. Factura se va intocmi cu specificatia: "marfa lipsa din gestiune", fara a identifica marfurile respective.